KorAP: Find »[drukola/base=socoteală & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...262 >

6,537 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645

Îi plăcea să-i ascult văicărelile, trăncăneala neîncetată de dincolo de draperie. Și dacă asta ar fi fost o mîngîiere pentru ea, aș fi jucat și acum rolul neplăcut pe care-l jucam În mod obișnuit, enervînd-o cînd o Întrerupeam cu socoteli meschine și dîndu-mi bine seama că nu-i făcea plăcere, dar... O femeie pe care nu o puteam păstra În minte... al cărei chip dispărea odată cu faldurile draperiei: Oare pentru că nu avea pic de personalitate? Și totuși, puteam să descriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
mine. Poți parca chiar aici, dacă dorești. Nu are acoperiș, dar am grijă de teritoriu ca de propria mea casă. — Bine, dar... mormăi aproape imperceptibil bucătarul, strecurîndu-mi și mie o ceșcuță cu saké. Ce vrei să spui? Îi ceru fratele socoteală brutal. Ce te nemulțumește? Hai, zi! — Nu mă nemulțumește nimic, răspunse el cu indolență, legănîndu-se de pe-un picior pe altul. Cum să spun așa ceva? — Ei, atunci spune ce se-ntîmplă În seara asta? Bucătarul continua să se legene ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
a doua... Ori de cîte ori avea un moment de răgaz, mai bătea ceva cu degetele... — Radiocomunicații? — Dacă lua treapta a doua, zicea el, se putea Îmbarca pe un cargou mare și atunci leafa Îi creștea de trei ori, după socotelile lui. Dar el Întotdeauna vindea pielea ursului din pădure... — Te rog să nu mă Înțelegi greșit, dar aș vrea să știu ce leafă avea la Întreprinderea Dainen. — Puțin peste cincizeci de mii de yeni pe lună. — Cred că și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
cinci zile... Dar nu garantam că ea n-o să-și schimbe brusc atitudinea, propunîndu-mi să las baltă totul, să mă mulțumesc cu ce am constatat pînă azi. Nu mi-ar surîde deloc așa ceva, mi-ar rămîne un gust amar... În ceea ce privește socotelile, poate ar fi cel mai bine așa. Ar fi șeful mulțumit și n-ar mai avea nimic de obiectat. Știu eu... poate acesta era și motivul pentru care tot amînam să-i telefonez. Am fost năpădit deodată de o jenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
că era atît de mică... Chiar și un micron poate Însemna foarte mult... Dacă plecai din oraș pe la barieră numai o dată pe săptămînă și tot se realiza o diferență de patru microni... patruzeci și opt pe an și dacă continuai socoteala pe treizeci de ani, asta Însemna o mie patru sute patruzeci de microni - exact un milimetru și jumătate. Chiar dacă muntele Fuji se măcina mai repede, era totuși o cifră demnă de luat În considerare fără nici o rezervă. Petele de pe cer se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
ce v-am spus despre cei care toarnă apă În benzină... M-a luat gura pe dinainte, dar adevărul este că negustorașii sînt cinstiți, În general... nu fac ei găinării din astea... Iar cît despre afacerile dubioase, țin și ei socoteli duble... Încearcă de două ori, eventual... Și chiar dacă mai toarnă ei apă, sînt atît de nepricepuți, că imediat Îi prind... zău că da. În general pornesc o afacere fantomă doar cu un singur nume, pe o sucursală, așa că și dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
l-am arătat se susține că ritmul disparițiilor este de unu la mie... inclusiv cei care nu au posibilitate de mișcare de bunăvoie, cum ar fi invalizii și copiii. După părerea mea este foarte grav... Dacă-i mai pui la socoteală și pe cei care ar vrea s-o facă dar nu s-au decis Încă, cifra devine astronomică. Cei care nu fug constituie o excepție, și nu cei care o fac. — Vara... sau după ce s-a mai răcorit? — Înainte de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
nu mai fac față cheltuielilor. Mi-era din ce În ce mai rău. Îmi simțeam stomacul ca plumbul și mă treceau sudori reci. — Se pare că sînt optzeci de mii de taximetriști numai În Tokyo... aproximativ opt sute de companii, dar dacă-i punem la socoteală și pe particulari, s-ar putea să fie ai mult de o mie de companii și asociații. Chiar de mi-aș propune să le vizitez pe toate În ritmul de cinci pe zi, Îți ai seama cît timp mi-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477

ea fiind cea mai apropiată de interesele mele de domeniu în calitate de politoloagă feministă și specialistă în politici de gen în estul Europei (da, mă rog, în aceia ceva mai integrați în „Club”: polonezi, cehi, unguri). Am chibițat și am făcut socoteli: a venit să se sfătuiască dacă să accepte să fie Vice-Dean pentru postgraduates la universitate. Pe scurt, 20.000 în plus la leafă, putere, centralitate: „La women eram marginalizată, you know!”. Of course I know. I-am spus că și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
de prietenul meu, M.M., de poveștile noastre emailate și de forța fantastică pe care o răspândește în jur. Seara de Crăciun am petrecut-o la mama Cristinei, Mioara. O femeie incredibilă. Intră în al 90-lea an de viață. După socotelile noastre, ea a trăit tinerețea în capitalismul românesc interbelic, maturitatea în comunism și bătrânețea în capitalismul american. La 70 de ani a început să lucreze la New York și a reușit să își strângă bani de pensie și de o căsuță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212

sunt naivii, mirându-se de puhoiul ce vine. Este îmbolnăvirea Istoriei, când nu se mai înțelege simbolul justiției legate la ochi. Vine mai târziu un timp al vindecării, când toate se liniștesc, dar nimeni nu mai are atunci timp de socoteli: aceasta e soarta nevinovaților. Sălile de judecată, două la număr, erau spațioase, ferestre cu terminații semicirculare dădeau libertate luminii, vocile avocaților și ale celor împricinați se confruntau cu tăcerea judecătorilor și în felul acesta urcau spre tavan și dincolo de el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
Ehe! ce-a fost pe vremea mea, n-o să mai fie... - Niciodată n-o să mai fie ce-a fost; la ce vă referiți? - La tot. Ce știți dumneavoastră ce-a fost! Puteai să vorbești ce vroiai, nimeni nu-ți cerea socoteală. Nimeni! înțelegeți? și cozile astea fără sfârșit, șirurile astea de oameni în fața magazinelor alimentare, și mizeria, și poliția... Cu timpul o să ajungă poliția, sau miliția cum i se spune acum, mai tare ca justiția. - Exagerați, domnule Pavel. Asta nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
rude, doar nu erai chemat să răspunzi pentru rude, mai ales că nu făcuseră nimic (ale lui, ale cui? totul se încețoșa spre somn), oameni ca toți oamenii, și-au trăit traiul la timpul lor, doar nu aveau să dea socoteală de orânduielile vremurilor, cum nici (iată, îi veni în minte!) Henric al III-lea nu a fost chemat a răspunde pentru existența Evului Mediu. Dar dictatura asta? Pe el nu-l întreabă nimeni ce vrea? Nu-i vorbă, nici înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
voi. - Ai dreptate. Mă gândesc însă la mine că nu știu aproape niciodată dacă am făcut dreptate sau nu, mă refer la „dreptul natural”, la morala eternă, la mine în raport de Dumnezeu în fața căruia voi fi chemat să dau socoteală. Fiecare va veni cu mâinile în buzunare, numai eu voi rosti: „Doamne nu știu ce-am făcut!” Își întoarse privirea către mine, zâmbi: - Nu-ți fie teamă, primul judecător îți vei fi tu însuti, iar tu nu ai greșit, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839

Radu Vasile cu Yasser Arafat a fost aranjată peste noapte de un oarecare Prună". Din fericire pentru mine, într-una dintre însemnările politice ale domnului Andrei Pleșu, într-o revistă, apoi într-o carte, se exprimă totuși "și în dreaptă socoteală" reala apreciere politică a întâlnirii dintre premierul României și președintele Autorității Naționale Palestiniene. 4. Predecesorul domnului Radu Vasile în funcția de șef al guvernului, domnul Victor Ciorbea, făcuse o deplasare în prima parte a anului 1997 la Ierusalim. Am propus

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
simțeam într-un fel de interogatoriu încrucișat, pentru că nici unul nu-mi dădea răgaz, nici măcar să-mi notez întrebările; interveneau oricând, față de ei existând deferența datorată unei autorități autonome; ținând seama de poziția mea în acest for (doar trebuia să dau socoteală, chiar dacă o făceam în numele unui stat), dar și de sensibilitățile și de susceptibilitățile care se accentuează în asemenea circumstanțe, m-am străduit să nu le ofer prilejul de a reacționa, pentru că ar fi fost foarte grav pentru mine ca Raportul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
acord că unele practici din acest domeniu trebuie sever condamnate. S-a tras astfel concluzia, potrivit căreia corupția se produce, de regulă, acolo unde agenții publici nu sunt supuși unor reguli de conduită foarte precise, acolo unde aceștia rareori dau socoteală pentru ceea ce fac, acolo unde factorii de decizie dispun de o putere discreționară 126. Nici Convenția Națiunilor Unite contra corupției și nici Convenția penală asupra corupției nu conțin definiții ale corupției, principalul lor obiectiv fiind dezvoltarea unor norme comune în privința

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

se poate, trebuia să mă aștepte. Poate încă n-a venit. Pentru un vânător tânăr și pătimaș ca mine, lucrurile acestea mici, vânaturi, aveau mare însemnătate. O neplăcere a tinereții, cât de ușoară, multe năcazuri îți aduce. Stam, îmi făceam socoteli fel și chip, și ploaia curgea deasă, îmi umezise obrajii și mânile. Întorsei pușca cu țevile în jos și așteptai. Bucățile de coșcoavă ardeau încet, înăbușit, fără flacără; din când în când pufneau și împroșcau fire alburii de fum luminos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
să-ți cumpere ce-ți trebuie... Dragoș e un om de care eu sunt foarte mulțămit... Întorsei calul și o lăsai în prag. Cum coboram, simțeam cum mă petrece, cum mă urmărește privirea ei îndărătnică. Mergând spre cirezi, îmi făceam socoteala că o asemenea femeie n-are nimic din apucăturile celor ce iscodesc cu ochii, zâmbesc cu înțelesuri și ademenesc cu glasul. Îi era frică de mine; abia îndrăznea să rostească cuvintele; în ochii ei mari nu se oglindea nici o gândire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
o leacă de dulceață... Tot n-are ce face azi... Zicea ea că-i sărbătoare, dar cu mine nu se poate pune... Mai bine s-oștiu eu aici... Când zic eu, nu poate să se-mpotriveascăea... —Bine, zic, ridicând capul de deasupra socotelilor mele. Eu mâni dimineață îs aici, cucoane Petrache; nu-ntârzii nici o clipă. —Bine, zic eu iar. Și omul s-a dus. Nici n-am știut când s-a dus. Eu eram foarte ocupat cu condicile mele verzi. Iar după masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
afle tatu-său... De-acu nu mă mai pot duce pe la dânsa. Ce pot eu să fac? Nu pot să fac nimic... Eu n-am cu ce s-o țin... Poate chiar să vie tatu-său și să-mi ceară socoteală, eu nu pot face nimic... Nici nu pot sta de vorbă cu el... Ea nu ți-a spus nimic? Ce face?... Nu știu ce face! șopti repede Haia. Nu mi-a spus nimic... Apoi se apropie cu taină de Bucșan: — Eu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
scăpărători, cu buzele strânse. Sanis se întoarse spre ea. — Unde te duci, sara? Haia nu răspunse. Tu nu știi că-i pacat să te întâlnești cu om de lege străină?... Pân-acu am tăcut, dar acum vreau să-ți cer socoteală. Și ochii lui ardeau, și gura, împresurată de părul roș, zbârlit, avea o încrețitură de răutate. — Ce vrei tu să faci? Să te duci în lume cu un ticălos care-și bate joc de Dumnezeul nostru? Ce? ești de capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
cu glugă în cap umbla în toate părțile pe Alba lui, și mâna pe oameni la treabă. Boierul, plictisit ca totdeauna de asemenea vreme, nu mai avea ce face în căsuța lui. Vânduse grâul și porcii îngrășați, își încheiase toate socotelile; și într-o bună zi își lăsă călugărița și contabilul, lăsă pe Faliboga și pe toate slugile, se puse în trăsură și apucă drumul cătră lume și cătră petreceri. În urma lui ploile sporiră; și Faliboga, privind lanurile pline de apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
bădică, răspunse necăjit Niță. Ce ai cu mine. Destul sunt eu de amărât ș-așa. Cum ai lăsat vitele și te-ai dus?... Dacă le-am lăsat, le-am lăsat cu regulă... —Măi, de mult am eu cu tine o socoteală, măi Lepădatule, ș-acuma m-ai găsit în toane bune!... Apoi văd eu, bade Sandule, că de la-nceput ai dumneata ceva cu mine, da’ n-am ce-ți face. Eu îmi caut de treburile mele, caută-ți și dumneata de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
se apropie de ferestruica deschisă. —De ce plângi? o întrebă el. — Îmi plâng nenorocirile mele... îi răspunse ea c-o voce dulce. Și gândindu-se la codrii de dincolo de apa Moldovei și la o căsuță ascunsă sub Bâtca Corbului, își făcu socoteală că la urma urmei ar putea scăpa într-acolo, l-ar găsi pe Costandin și s-ar mistui cu el prin bungeturi și pe urmă prin lumea asta mare. Gândindu-se așa, își șterse lacrimile și zâmbi cătră străjer. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]