22,065 matches
-
cu tot negrul chinurilor în suflet, înspre școală. * * * S trigătele de uimire ale morților ne-au întors privirile către oraș. Altul decât cel cunoscut, reinventat de mongolul Cargobot, cu ajutorul calculelor lui Ghiborț și înnobilat cu frumusețe arhitecturală de Bau. Ori somnul intrase oblic în noi, ori noi alunecasem pe gheața copilăriei încropită de zborul cărăbușilor Milionarului și de cântecul greierului, ori virușii nu fuseseră inventați, pentru că forma orașului era desprinsă parcă din filmele lui Tarkovsky, tremurând în aburii de alcool ridicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se pare! Una se raporta prin stațiile poliției, alta pe e-mail-urile Administrației locale. Și cu totul altceva prin sms-urile adolescenților pregătindu-se pentru bac. Însă pericol, prin MMS-urile inginerilor agronomi veniți din IMB cu bacul, bărcile pescarilor, călare pe somnii uriași sau catapultați de dorința avansării pe scara ierarhică de la treapta de hoți cu ștaif la ofițeri cu Grad de Colan, superior fumatului Doctor Honoris Causa. Toate ca toate, e ceva frumos, spuse un bătrân înalt și slab, privind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Numai băncile comerciale miroseau a insule însorite. Zidurile lor aveau gust erotic. Locuitorii orașului erau percepuți ca oameni cu existențe bănuite. În Dunăre, peștii se vedeau cu tot neamul lor înotând prin aer urmăriți de puzderia de puiet. Mai jos, somnii stăteau la pândă și plevușca le venea direct în gură fără efort. De la Șantierul Naval, Dunărea se oprea brusc, ca retezată, și curgea nevăzută până la Cotul Pisicii, unde se întrupa din nou în apă curgătoare vizibilă. Bărcile pluteau în gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sens invers, până la Traian-Sat și cel mai departe până la Ianca. Sfântul zâmbea și bunicul, luându-l de braț, se întoarse spre Mioara urându-i drum bun. Mioara ajunse beată de fericire acasă și timp de trei zile căzu într-un somn cataleptic. I. Descrierea generală a produsului 1.1 Considerente generale Drezina pantograf tip DPE 82 este un vehicul automotor destinat mecanizării lucrărilor de verificare și intervenție la linia de contact a căii ferate electrificate, precum și pentru transportul personalului și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi putut califica drept bărbat, pe El, gratulat zilnic cu apelativul MOTOTOL de către vecini, de copii, chiar și de către rude din cauza încetinirii cu care gospodărea dependințele, vastele apartamente triplex, cu confort sporit pentru că trebuie să o recunoaștem îi cam plăcea somnul și zeama din ciorchini... O coropișniță urmărită de INTERPOLUL Dunării și a toți afluenții ei, abia scăpată de învăluirea unor roșioare, împinsă de la spate de un AVAT, vânător de recompense, gâfâind, sărea speriată tocmai la o mie de mile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e bună seamă se striga întâi catalogul și chiar în clipa aceea Povestitorul se trezi. Își adună multiplele dedublări de prin toate coclaurile Pleistocenului și după ce și le încorporă deschise mecanic computerul. Văzu cele întâmplate după căderea sa în genunile somnului și se miră pentru prima oară de când inventase mirarea. Măruntaiele de homunculi se cred zei! bolborosi. Și își concentră focalizarea pe clasa scamelor din Liceul Brăilean, care tocmai atunci își aștepta adunăturile să-și ocupe locurile în bănci. Îi văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cădea fulgerător. Cu lăbuțele în sus, nedumerirea imprimată pe chip îi oferea acea iluminare în fața uluitoarelor porți ale templului morții. Seara, cădea frântă în patul ei, pe perne mari și pufoase, în care se afunda până a doua zi, în somn vizitând palate imense, toate din marmură cu statui de aur, șobolancele îmbrăcate în haine de purpură, cu ochi de smarald și gheare de argint și șobolanii, cu haine de paradă pe care luceau decorațiile de clan, în centrul lor luminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bun contra-exemplu: ceea ce tocmai mi-ați povestit pe tema decesului, eu nu am auzit niciodată. p. 13 Uimit de a fi petrecut o seară așa de plăcută, mă întorsei acasă. Nu ești niciodată dezamăgit atunci când vorbești despre moarte. Dormii un somn de supraviețuitor. Pe la ora nouă dimineața, în vreme ce beam o a doua cană de cafea, a sunat cineva. La interfon, auzii glasul unui necunoscut: -Mașina mea e în pană. Aș putea să folosesc telefonul dumneavoastră? Descumpănit, deschisei ușa și văzui intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
din când în când livingul cu pași vătuiți ca să nu mă deranjeze. După ce am terminat cartea, am adormit fără să-mi dau seama. Canapeaua era o capcană de confort și, cum eram îmbrăcat cu patul meu, totul mă îndemna la somn. Să dormi în orice moment e chiar mai bine decât să mănânci între mese. Mi-am ținut ochii închiși încă multă vreme după ce m-am trezit, savurând cu tot trupul acest exces de odihnă. În spatele pleoapelor închise, ghicii că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de odihnă. În spatele pleoapelor închise, ghicii că se făcuse noapte. Încetul cu încetul îmi dădui seama că cineva respira lângă mine. Deschisei ochii și o văzui pe Sigrid care, așezată în fața mea, mă privea în beznă. Am tresărit. -Ai mult somn de recuperat, remarcă ea. Da. Pe vremea când mă numeam Baptiste Bordave, mă urmărea insomnia. -Ești de mult aici? întrebai. -Nu. Știu, e nepoliticos. Aș fi vrut să-i spun cât eram de fericit că mă observase. -Ba eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
meu, era scris Baptiste Bordave. Era oare posibil ca răposatul Olaf să fi ales să sune doar pentru simplul motiv că prenumele meu îi era familiar? Dacă așa stătuseră lucrurile, nu aveam motive de îngrijorare. În pofida siestei prelungite, mă cuprinse somnul. Nu există altă chemare mai irezistibilă, cu atât mai mult cu cât nu exista niciun motiv ca să nu mă scufund. Am adormit liniștit. p. 75 Patru ore mai târziu, o melodie formată din zece note îmi urla în cap, ivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
s-ar putea spune că mă spetisem muncind - insomnia ar fi fost cea mai mică probabilitate. Pe vremea când locuiam la mine, era cât pe ce să zic în mine, eram abonat la insomnie. În vila aceasta de la Versailles, descopeream somnul drepților. Nu exista totuși nici un motiv pentru a crede că eram unul dintre ei. Rămăsei în pat ca să savurez voluptatea de necrezut a unui trup odihnit în profunzime. Dușul elimină miasmele unei astfel de nopți. Strecurându-mă în halat, începui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
făcuse siesta într-un mod atât de plăcut în ajun. M-am gândit că dacă adoptam în mod durabil acest stil de viață, nu voi întârzia să devin mâța grasă prefigurată de Biscuit. Această meditație anxioasă favoriză alunecarea mea în somn. Când mă trezii, Sigrid era așezată pe jos lângă canapea și mă contempla duios. M-am întins și am spus primul lucru care mi-a trecut prin minte: -Mi-e foame. Izbucni în râs. -Să dormi și să mănânci. O să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-Vrei să te ajut să te ridici? -Nu, mă simt bine aici. Pardoseala bucătăriei era încântător de răcoroasă. Mă scufundai într-un soi de comă voluptoasă. Ultima senzație fu cea a rotirii pământului. p. 137 Pașii lui Sigrid îmi străpunseră somnul. Fermecat de ideea de a-i vedea gleznele, am deschis ochii și m-am pomenit nas în nas cu Biscuit care mă inspecta cu dezgust. -Hrănesc pisica și-ți pregătesc cina. Cum te simți, Olaf? -Mai bine ca niciodată. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
un înger alături de mine și în curând așa o să fac și eu. Primejdia, care mă neliniștea totuși, nu-mi provoca insomnie. Și adormeam la loc de fiecare dată, ai fi zis că încercam să construiesc un zid în însăși materia somnului. p. 147 Când m-am deșteptat, Sigrid nu mai era acolo. Am țâșnit din cameră, strigând-o, panicat. -Sunt aici, îți aduc micul dejun la pat, răspunse ea. Liniștit, mă dusei să mă stropesc cu apă înghețată. Am auzit deschizându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
adică inexistentă când ai avea nevoie de solicitări exterioare, enormă când ai dori ca lumea să te lase în pace. Pâinea prăjită mi se topea în gură. N-am mâncat niciodată atâta la micul dejun ca în vila aceasta. Excelența somnului contribuia cu siguranță la asta. Îmi decoram cu dulceață a enșpea felie de pâine prăjită când băgai de seamă că Sigrid mă fixa cu oroare, având în mâini o misivă deschisă. -Vreo veste proastă? întrebai cu o voce care suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
și, nu în ultimul rînd, pentru a sărbători prinderea liderului comunist N. Ceaușescu. Ia uite-l, dom’ Colonel, nu se poate abține Poștașul, asta v-aș spune-o pe de rost la orice oră, și de m-ați trezi din somn la trei dimineața, aș fi în stare să v-o turui pe nerăsuflate. Parazitul naibii, zice, slujitorul Domnului, fața bisericească, auzi tupeu la el, se dezlănțuie Poștașul, ar rîde și curcile dacă ar putea să-i citească articolul. E normal
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cînd în cînd. Ai făcut ce trebuia, începe Roja să se încurajeze apucînd-o înainte prin întuneric fără să știe încotro se îndreaptă. Uniforma Bătrînului îi îngreunează fiecare mișcare făcîndu-l să semene cu un animal împovărat. Mai trebuie să-ți înșeli somnul încă două, trei ore, și în zori o să te simți ca nou, începe să-și facă socotelile, simțind cum mintea i se încețoșează tot mai tare. O să urmeze și zile mai bune, cînd nu va mai fi nevoie să faci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pahare murdare, tacîmuri soioase. Se opri în pragul sufrageriei, rezemîndu-se de tocul ușii. Bătrînul dormea dus, întins îmbrăcat pe canapea, cu veioza aprinsă la cap. Își aminti că uneori cînd pica răpus de prea multă băutură sughița și horcăia în somn fără să-și dea seama și fără să se trezească. Nu de puține ori cînd venise să-l viziteze în ultimul timp îl găsise dormind ziua în amiaza mare, chircit în fotoliul său de la birou, mirosind a băutură, uneori cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și perechi de pantaloni. Scoase fiecare umeraș de la locul său, îl cercetă centimetru cu centimetru, îi netezi textura, și în cele din urmă îl puse cu grijă la loc ca să nu facă zgomot, urmărind în același timp cu coada ochiului somnul Bătrînului. Se înfioră dîndu-și seama cît de multe știa despre viața acestui om, care întotdeauna se ținuse la distanță de restul lumii, preferînd să facă totul pe cont propriu. Simți că amețește avînd impresia că recunoaște fiecare cută de material
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-i iei pînă și locul doamnei Mina, să te prăpădești de rîs nu alta. — V-ați și întors, tresare Sena, întinzîndu-se peste bordul mașinii, trăgînd cu două degete pîrghia care eliberează încuietoarea portierei. — Doar nu te-o fi luat cu somn, zîmbește domnul Președinte, urcînd repejor la locul său. — încă nu, dar nici mult n-a mai lipsit, spune Sena. — Dă-i drumul, încearcă domnul Președinte să nu mai piardă timpul, ne întoarcem mai întîi la Editură, iar după aceea trecem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o să și-o ierte că n-au fost mai precaute, că s au lăsat duse de nas atît de ușor fără să-și dea seama. Stingeau luminile, trăgeau jaluzelele, începeau dulcegăriile, pipăiala, dezbrăcatul, intratul sub plapumă, partida de sex, picoteala, somnul, sforăiturile. Dimineața făceau împreună curat, spălau vasele murdare, adunau firimiturile de pe mese, aspirau mochetele, lustruiau veceul, chiuvetele și piesele sanitare. Ca să vezi cît de mult s-a schimbat totul, de parcă mai era nevoie să-și amintească de toate astea, care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Și nu ți-a explicat de ce? întreabă Roja. — Mai era nevoie? spune Patru Ace, mi-am dat eu seama un-doi. Cine-și uită trecutul se uită pe sine, știam că din trecut i se trage, și-acum mai vorbește în somn despre chestiile petrecute la Revoluție. Nu e de mirare, zice Roja, dar ia mai repetă mi înc-o dată și pișcă-mă ca să fiu sigur, e chiar de-adevăratelea că totul pînă acum a fost moca? — Și pînă acuma, și de-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cele mai multe dedesubturi, zicea. Implică lecții particulare de dicție, actorie, canto, autocontrol, completate de activități sportive mai dure, cum ar fi crosul, abdomenele pe stomacul gol, tracțiunile la tocul ușii, dar și multe restricții legate de dușurile reci ca gheața, alimentație, somn sau viață sexuală. Ești cel mai mare norocos că o poți exersa de unul singur direct pe scenă, fără nici o audiență, și deci fără trac sau emoții. Politicieni, profesori, actori, directori, militari, scot bani frumoși din buzunar ca să se pună
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
m-a ținut un sfert de ceas în frig pînă a catadicsit să se ridice din pat și să-și urnească hoitul pînă la poartă ca să-mi deschidă. Înmărmuri cînd în cadrul ușii apăru Bulgarul cu ochii abia mijiți, umflați se somn, făcîndu-i semn să intre de parcă totul s-ar fi petrecut normal, după un plan stabilit dinainte. Încercă să întrebe ceva, dar fu nevoit să renunțe simțind un nod în gît care abia îl mai lăsa să respire. Bulgarul încuie la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]