11,560 matches
-
contrazise Ileana. Despre Calistrat se pot spune multe, dar nu era un ucigaș și nici prost nu era. Amândoi știam că n-ai sosit aici întâmplător, înțelesesem că zeii își arătaseră voința. Avea nevoie de tine, bătrânul cred că se speriase, își dăduse seama că nu se putea descurca singur. Poate că ai dreptate, dar în amintirea mea, Calistrat nu e așa. Chiar dacă în primele zile s-a purtat destul de... ostil, ca să folosesc același cuvânt ca și tine, pe urmă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strădui să rezolv problema ce a apărut acum. Voi face tot ce-mi stă în putință ca să bag din nou vâlva la loc în bârlog, dar nu am de gând să rămân aici și să bat munții în fiecare zi, speriind lumea în încercarea de a-i ține departe de peștera aceea blestemată. Nu te vei putea opune! îi spuse femeia răspicat, privindu-l în ochi. Totul este hotărât deja, nu se mai poate face nimic de acum înainte. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oameni de încredere. Îl găsise pe Vișinescu dormind. Intraseră în casă, fără să se sinchisească de zăvorul vechi de la intrare. Acesta zburase cât colo imediat ce se împinsese cu umărul în ușă. Bătrânul nici nu știa ce dăduse peste el. Era speriat de moarte și tremura din toate încheieturile. Se pomenise cu cei trei bărbați îmbrăcați în negru lângă pat. Sărise ca ars în picioare și abia apucase să-și bage cămașa în pantaloni când Boris îi spusese de documentele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
purtat în mâini. Bătrânul, care îi văzuse și el, ridicase toiagul deasupra capu lui, apropiindu-se de ei. Prinsese să vorbească cu un glas puternic, proferând amenințări și blesteme. Minerii se strânseseră unul în altul în lada camionului, privindu-l speriați. Nici unul dintre ei nu îndrăznea să scoată vreun cuvânt. Moșneagul nu îi dădea nici o atenție lui Boris, el avea de vorbit cu minerii din camion. Părea că îi cunoaște pe toți, pentru că li se adresa pe nume fiecăruia. Văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pop. Senzația de plutire îl făcu să se dezechilibreze ușor. Deschise repede ochii, la timp pentru a vedea spinarea bătrânului la numai o palmă în fața sa. Ce s-a întâmplat? tresări acesta. Nu mai fă lucruri din astea! M-ai speriat, nu te-am auzit venind. Iartă-mă, se scuză Cristian, încercând să-și ascundă zâmbetul fericit, e întuneric și nu te-am văzut. Voi avea grijă să nu se mai întâmple. Era mai mult decât mulțumit, toiagul reîncepea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
brațul stâng. Se întoarse brusc, prinzând cu putere mâna celui din spatele său. Trăgând de ea, se roti ușor, ducând spre spate brațul drept cu pumnul strâns, gata să lovească necruțător. No, oprește-te! auzi el glasul socrului său. Nu te speria, stai blând că, eu sunt! Ce cauți aici? Ți-am spus să rămâi acolo! se răsti la el inspectorul, ușurat pe de o parte că nu era vorba de un dușman strecurat în spatele său, dar și îngrijorat de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Godunov se strângeau sub tirul de acuzații al șefului. Pentru cineva care nu fusese în peșteră, lucrurile păreau simple iar faptul că își pierduse pistolul îl rodea și pe el cumplit. Vezi dacă nu cumva oamenii tăi rătăcesc prin pădure, speriați și ei de creatura din mină! continuă Vlad să-l ia peste picior. Pune pe cineva să îi caute, n-am chef să îi găsească alții înaintea ta. Deci, ții morțiș să ne întoarcem acolo. Fără doar și poate! Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe dracu'! Ți-am spus că habar n-am ce am văzut. Îți spun eu, dacă tu încă nu te-ai lămurit: un animal, ce altceva ar putea să fie? Îmi place să cred că unul mare, din moment ce te-ai speriat atât de tare, dar nimic altceva decât un animal. Ia cu tine o armă mai puternică decât un pistol, îl ironiză iarăși Vlad, o pușcă poate. Eh, ai să te descurci tu, sunt convins că te pricepi la așa ceva. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru că raza lanternei nu îi făcea nimic. Nu erau cine știe ce informații, dar nu avea încotro, deocamdată trebuia să se mulțumească doar cu atât. Ceva însă îl rodea în adâncul minții, un detaliu peste care trecuse prea ușor. Tresări dintr-o dată speriat de moarte. Privi îngrijorat prin parbriz în jur. Umbrele se lungiseră foarte mult, se însera. Lumina soarelui scăzuse și aceasta era singura barieră ce împiedica arătarea să se năpustească afară. Astrul zilei coborâse dincolo de orizont. Doar o geană de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-se în cele mai mici unghere. Avea nevoie de filmările acelea pentru a le prezenta contractorilor săi. Nu-i lipsea de pe peliculă decât atacul asupra oamenilor. În prima seară când bestia năvălise peste ei, fusese luat prin surprindere fiind prea speriat ca să se mai gândească la camera de filmat. Nu era mare pagubă, avea tot timpul din lume s-o facă mai târziu, numai de s-ar vedea odată plecat din fundul aceasta de lume. 35 Un piron înroșit în foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
omul lui Godunov. Fără îndoială că îi căzuse din mâini acolo, în pădure. Vâlva era de acum la intrare chiar sub capac. Putea să-i simtă prezența amenințătoare chiar în fața sa. Închise ochii strâns, încordându-se ca un arc. Era speriat dar pregătit pentru orice. Îi trecuse chiar prin minte să se repeadă spre ieșire, în speranța că, luând-o prin surprindere, ar fi putut trece prin ghemul de ceață. Figura lui Calistrat îi apăru în gând. Îmbrăcat în hainele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poartă nu era nimeni. Intraseră peste ei și îi arestaseră. Pe Vlad Mihailovici, îl găsiseră în biroul său, pregătindu-și bagajele. Dacă în privința reținerii nu întâmpinaseră nici o problemă, când încercaseră să-i scoată afară, lucrurile deveniseră ceva mai dificile. Erau speriați și refuzau să o facă. Le puseseră cătușele și îi forțaseră să se alinieze lângă peretele clădirii. Doi subofițeri în uniformă de luptă și chipul ascuns sub cagule îi păzeau, să nu facă nici o mișcare. Ceva mai departe, lângă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Răscolise toată baza, fără să dea de el. Patronul refuza să dea orice informație. Ridica din umeri atunci când bătrânul comisar îl întreba unde sunt cei doi, negând faptul că ar avea cunoștință despre așa ceva. Din când în când, arunca priviri speriate pe fereastră, ca și cum se aștepta să apară cineva ori poate ceva în curte. Ușa de jos este închisă? întrebă el pentru a treia oară. E nebun! răbufni Pop nervos. Ar fi bine să o țineți închisă, insistă Vlad, credeți-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apară cineva ori poate ceva în curte. Ușa de jos este închisă? întrebă el pentru a treia oară. E nebun! răbufni Pop nervos. Ar fi bine să o țineți închisă, insistă Vlad, credeți-mă că știu ce vorbesc. Mihailovici era speriat de-a binelea. Nu de cei doi polițiști care îl interogau, pe el îl înfricoșa duhul lui Godunov. Nu știa dacă acesta reușise să prindă arătarea, iar în cazul în care încercarea dăduse greș, nu va mai dura mult până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-se în depărtare. Țârâitul timid al unui greiere îi gâdilă plăcut auzul. În clipa aceea îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță cenușie și boticul roz, fremătând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aceleași cuvinte ca la descântatul de beșică, numai că la descântatul de deochi se sting cărbuni în puțină apă și se împlântă apa cu un cuțit (se taie focul, arsura, temperatura) și se trece cuțitul prin apă. La descântatul „de speriat” este un scenariu care implică mai multe elemente: o mătură, un șervet, o cană cu apă. Cana cu apă o pui jos, iar mătura, șervetul le agiți ușor peste pacient și ce zice: „Cucoș negru, ponegru cu dinții rânjiți! Cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
spusă că n-o să mai facă farmece și a aruncat putina cu brânză în pârâu. Altă vrăjitoare, spune Mărioara Rusu, era Nichiforoaia, care știe să descânte de deochi și săricătură și de frică, iar Lisaveta Pușcuță știe să descânte de speriat cu mătura, dar n-a vrut să spună descântecul. Răspunzând „Chestionarului pentru stabilirea condițiilor istorice, economice și culturale în cadrul cărora s-a dezvoltat satul Lunca, comuna Filipeni, raionul Bacău, regiunea Bacău”, întocmit de Olimpia Bădăluță, Toader Gheorghe Boca, în vârstă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și el că cel mai mare fermecător și descântător care punea lumea pe picioare, era moș Nițu. Veneau oamenii de la mari depărtări - Valea Boului, Ghilărești, Godinești și mai departe. A venit și o femeie din Găiceana să-i descânte de speriat o fată. Cum descânta acest Nițu? Nu-i greu, zicea el: „lână albă, lână neagră, / Să dea Dumnezeu săți treacă”, ziceai de nouă ori, scuipi să fugă răul și pe urmă îți faci cruce. Omul are așa mare credință în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Îmi amintesc cum, În acea dimineață de iunie, m-am trezit țipînd. Inima Îmi bătea În piept ca și cum sufletul ar fi vrut să-și deschidă drum și s-o ia la goană pe scări În jos. Tata a dat fuga speriat În cameră și m-a luat În brațe, Încercînd să mă potolească. — Nu pot să-mi amintesc fața ei. Nu pot să-mi amintesc fața mamei, am murmurat cu răsuflarea tăiată. Tata m-a Îmbrățișat cu putere. — Nu te teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În camera ei din partea din spate a apartamentului ca să plîngă zile În șir și se jura că se omoară cu otrava pentru șobolani sau că are să bea o sticlă de leșie. Barceló, după ce Își epuiza toate tertipurile de persuadare, se speria de-a binelea și trebuia să-l cheme pe lăcătușul de serviciu ca să deschidă ușa camerei și pe medicul său de căpătîi ca să-i administreze Bernardei un sedativ pentru cai. CÎnd sărmana se trezea după două zile, librarul Îi cumpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
trebuie să mai angajăm pe cineva, să ne ajute la căutarea comenzilor, comenta tatăl meu. Ce ne-ar trebui nouă ar fi cineva cu totul aparte, jumătate detectiv, jumătate poet, care să ceară puțin și pe care să nu-l sperie misiunile imposibile. Cred că am găsit candidatul potrivit, am zis eu. L-am găsit pe Fermín Romero de Torres În locul său obișnuit, sub arcadele de pe strada Fernando. Cerșetorul tocmai reconstituia prima pagină din Foaia de luni pornind de la niște fragmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fi gînduri pașnice ori, cel puțin, de armistițiu. Și-apoi, aveai dreptate, sînt cam țoapă și uneori un pic Încrezută, zise Bea. Nu prea Îți sînt pe plac, nu-i așa, Daniel? Întrebarea mă luă total prin surprindere, dezarmat și speriat de cît de ușor poate dispărea antipatia față de un dușman atunci cînd acesta nu se mai poartă ca atare. Nu, nu-i adevărat. — Tomás spune că, În realitate, nu eu sînt cea care nu-ți place, ci pe tata nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cuibărise În căminul lui și Între coapsele soției sale, pălărierul a Început să atîrne crucifixe pretutindeni: pe pereți, pe ușile tuturor camerelor și pe tavan. CÎnd Sophie l-a găsit semănînd cu cruci dormitorul În care o surghiunise, s-a speriat și, cu lacrimi În ochi, l-a Întrebat dacă nu cumva Înnebunise. El, orb de mînie, s-a răsucit și i-a ars o scatoalcă. „O tîrfă, la fel ca toate celelalte“, scuipă el azvîrlind-o În șuturi pe palierul scării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
timpul. Iar dacă ai nevoie de ceva bani... — Tati, Bea nu-i iubita mea. Dar cine zice de iubite? Deci am stabilit. Faci cum poftești. Dacă ai nevoie de bani, ia de la casă, dar lasă un bilet, să nu se sperie Fermín cînd va Închide. O dată zise toate astea, o făcu pe dezorientatul și se pierdu În dosul prăvăliei, cu un zîmbet pînă la urechi. Stabilisem să mă văd cu Bea În claustrul universității la ora cinci și, spre ciuda mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
coexistă în continuare cu multe alte specii de primate. Acestea se războiesc între ele pentru adăposturi, pentru femei sau pentru zonele de vânătoare. Conflictele lor au la bază câteva principii a căror simplitate reiese din vestigiile descoperite de arheologi: a speria, a ataca prin surprindere, a tăia liniile de comunicație ale dușmanului și a nu-i lăsa acestuia nici o clipă de răgaz; trădarea aliaților este ceva obișnuit, ca și simularea propriei fugi sau atacul pe la spate. Desigur, canibalismul este în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]