4,267 matches
-
pe când era copilă, de „junele“ bard... Chiar dacă memoria mă înșală și mătușa mea vorbea, de fapt, de Claudia, întâiul copil al bunicilor, frumoasa Claudia, gingașă, feciorelnică și nelumească făptură moartă de ftizie cu mulți ani înaintea nașterii mele, anacronismul mai stăruie - ținând cont de faptul că încă din 1895 autorul Nunții Zamfirei se căsătorise la București cu Elena Sfetea - și nu-mi confirmă decât fascinația pe care poetul a exercitat-o printre domnișoarele locului. Nu rețin ca maică-mea să fi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
iertată“ care nu mă împiedică să cred că dânsa se identifica cu sora ideală, socotindu-se fericită că apucase să o cunoască. Datorită mențiunilor ei reiterate, făptura palidă ca lămâița, pierdută în celălalt veac, rătăcită pe Câmpii Elizee vide, îmi stăruie până azi în minte, întrevăzând-o fantomatică, „logodnică de-a pururi“, galactică plutind, mai degrabă dezintegrând văzduhul ca o altă Dame blanche, decât pe valuri în curgere moale ca Ofelia, încununată cu rozmarin și anason. Cea mai veche semnalare scrisă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ștrand, câte un spectacol de cinematograf (melodrame ce-mi storceau și mie lacrimi), dar problemele apăreau seara, când cele două femei mă obligau să rămân singur acasă și să mă culc, fiind astfel cu brutalitate exclus din societate. Mă agitam, stăruiam, mă enervam, mă revoltam furios, făceam scandal. În agitația mea isterică, eram în stare să proferez cele mai stupide amenințări și cele mai ridicole șantaje. Mătușă-mea suporta calm „scenele“ mele, însă mama își ieșea din fire, excedată, nu mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
îi favorizau clienții, socotind probabil că aceasta intră în etica profesiunii, devotată întotdeauna celui de apărat. Ca și în privința formării mele literare în anii de școală petrecuți la Aiud - ani în care se zbăteau în mine mai puțin contradicțiile decât stăruia confuzia de planuri și de criterii, etapele acestui proces de formare deslușindu-se anevoios între ele, acoperindu-se una pe alta, fără îndoială telescopându-se, memoria mea nereușind să clarifice mare lucru acolo unde rațiunea exterioară nu corespunde totdeauna celei dinlăuntrul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
odaia ei și, ajungând la pat, am început a pipăi formele fetei, care palpitau sub cuvertura ce o învelea. Nu m-a respins, dar nici nu m-a lăsat să trec alături de ea în pat, să facem dragoste, oricât am stăruit. În nopțile următoare, n-am mai reluat „atacul“, imaginația mea s-a mutat pe alte terenuri, iar ziua mă purtam rece și ofensat cu fata blajină și harnică, nepăsătoare la umoarea mea. Concomitent cu această întreprindere ratată, vreau să consemnez
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
câine drag (era seară și în compartiment fuseseră stinse becurile): mă excitau manevrele lui, dar nu-mi trezeau dorința unei mai intime apropieri, cu toate că - fără a fi frumos - „camaradul“ nu era lipsit de atracție. La sosirea în gară, oricât a stăruit să merg cu el ca să dormim împreună acolo unde trebuia să fim cazați, l-am refuzat și am tras la sora mamei, refugiată în cetatea de scaun a lui Mihai. S-au găsit totuși printre camarazi destui cu care m-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
savanți pentru a se folosi de cunoștințele lor, pentru a-și face o cinste din legătura cu ei și pentru ca aceștia să-l proslăvească, n-a trecut niciodată, în nici o privință, dincolo de suprafața cunoștințelor, și că neputința lui de a stărui în ceva, cu excepția intrigii, nu i-a îngăduit să adân cească nimic, nici să se țină, două săptămâni în șir, de același subiect pentru care, rând după rând, le părăsise pe toate celelalte. La fel de ușuratic era și în treburile publice
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
într un cuvânt, s-ar fi comportat ca un om abil și ca un om de onoare. N-a avut niciodată curajul. Spaima lui fatală de a cădea în umbră, de a nu mai avea întâietatea, l-a împiedicat. Zadarnic stăruiau prietenii săi să cheme în ajutor pe omul invocat de glasul public; el răspundea: „Regele și regina nu vor să audă de Necker.“ „Depinde de dum neata - i-a spus Montmorin - s-o convingi pe regină că Necker îți este
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de a fi purtătorul lui de cuvânt, marele său preot; i-am obiectat timiditatea mea, ignoranța mea în materie de fizică; mi-a promis să mă inițieze, într-un răstimp scurt, în misterele cele mai abstracte ale descoperirilor sale. Am stăruit cu încăpățânare în refuzul meu. Fizica nu m-a atras niciodată prea mult, pentru că simțeam că nu sunt destul de îndemânatic pentru a face cum trebuie experiențele, pentru că, în sfârșit, simțul meu interior mai mult mă îndepărta decât mă apropia de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mai teamă și a ieșit din bârlog; ba chiar, la vreo două-trei luni după aceea, a pretins că are toate onorurile acestui eveniment glorios; și, născocind nu știu ce istorie cu un colonel de dragoni pe care îl arestase pe Pont-Neuf, a stăruit să i-o public în Patriotul francez. Numai că se înălța în slavă într-un mod atât de extravagant, încât nu m-am putut hotărî să-i fac acest serviciu. Am șters elogiile, am imprimat faptul; chiar astfel modificat, articolul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
emane de la el și, deși ducele de Luynes era senator și îi aducea mari omagii șefului statului, atitudinea independentă a nurorii sale a fost remarcată și a displăcut. Numi tă doamnă de companie a împărătesei, ea a refuzat; Împăratul a stăruit; a fost trimisă la el; el a combătut pe jumătate serios, pe jumătate râzând toate scuzele pe care i le-a prezentat. Totuși a mers până la a amenința că-i va face familia responsabilă de capriciile ei. Putea să consulte
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
din cei mai frumoși ani ai lui Ono, toți pierduți, ani când era fericit, pentur că era tânăr și avea un viitor al lui. Acum, când viitorul a murit, se refugiază în ce nu mai poate fi. Artistul lumii plutitoare stăruie asupra momentelor celor mai dragi lui, le descrie fără lămuriri. Aceste clipe sunt semnalate de menționarea bruscă a unor detalii încă necunoscute, explicate și ele la rândul lor, dar mult mai târziu. Tehnica lui Ishiguro ne forțează să ținem minte
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
le trăiam. Dar cântecele nocturne ale soldaților sovietici, simbol al nopții ce se lăsa peste România captivă, ocupată de forțe inamice de neînduplecat și de o ideologie care îi era fundamental străină, cântecele acelea nu le-am uitat niciodată. Îmi stăruie încă în amintire, ca un ecou al acelor ani trăiți în mirajul tinereții cu tresăriri de groază ce prevesteau viitorul. După o scurtă perioadă de fraternizare a sovieticilor cu Aliații occidentali prezenți la București îndată după armistițiu (vezi jurnalul lui
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
datorită adeziunilor personale, nu legilor cetății, ea păstrează destulă distanță față de cele din urmă ca să-și semnifice alteritatea radicală, destulă apariție în cel dintîi ca să facă semn. Nu se lasă girată de puterea temporală, dar nu se lasă nici uitată, stăruind la orizontul conștiințelor. înclinația noastră spre obiectivare poate socoti acest mod de manifestare ambiguu, slab, declinant, crepuscular. Dar nu e el, dimpotrivă, destul de adecvat transcendenței, întrucît e un mod paradoxal și mobilizator, sugerînd o stilistică a coprezenței contrariilor pe care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de gândire. Așa e cazul rigidității algoritmilor anteriori. Se numește algoritm o succesiune determinată de operații permițând rezolvarea unei anumite categorii de probleme. Suntem obișnuiți să aplicăm Într-o situație un anume algoritm și, deși nu pare a se potrivi, stăruim În a-l aplica, În loc să Încercăm altceva. De asemenea, se observă cazuri de fixitate funcțională: folosim obiecte si uneltele potrivit funcției lor obișnuite și nu ne vine În minte să le utilizăm altfel. În această categorie de blocaje găsim, spre
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
de gândire. Așa e cazul rigidității algoritmilor anteriori. Se numește algoritm o succesiune determinată de operații permițând rezolvarea unei anumite categorii de probleme. Suntem obișnuiți să aplicăm Într-o situație un anume algoritm și, deși nu pare a se potrivi, stăruim În a-l aplica, În loc să Încercăm altceva. De asemenea, se observă cazuri de fixitate funcțională: folosim obiecte si uneltele potrivit funcției lor obișnuite și nu ne vine În minte să le utilizăm altfel. În această categorie de blocaje găsim, spre
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
este suprema iubire. Fiind cuceriți de iubirea lui Dumnezeu, suntem cuceriți de frumusețea Lui. Așa se explică de ce Dostoievski spune odată că „frumusețea va mântui lumea”, iar alte dăți că prin iubire ne mântuim. (Asupra acestei concepții a lui Dostoievski stăruie Nichifor Crainic îndelung. A se vedea îndeosebi: Paradisul posibil.) Ridicarea făpturii în starea de mântuire echivalează cu ridicarea ei în starea de plenitudine a frumuseții sofianice. „Sofia creaturală e făptura în măsura în care e îndumnezeită de har și ridicată în eternitate... E
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Curs de Teologie mistică, pg. 154). „Mistica individuală e legată atât de strâns de mistica sacramentală încât cea dintâi apare ca o reverberație imaterializată, spiritualizată a celei din urmă” (pg. 226). De altfel concepția panbisericească, areopagitică, asupra căreia Nichifor Crainic stăruie atât de mult în sistemul său de mistică, este cea mai puțin proprie de a se concilia cu izolaționismul unei mistici individualiste. Vom da acum pe scurt o descriere a treptelor vieții mistice, așa cum sunt expuse la Nichifor Crainic. Ele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
convertiți de la păgânism la creștinism, aduceau cu ei, poate fără să vrea, idei de care nu se lepădaseră cu totul. Și lucrul acesta e adevărat. Filosoful Nikolai Berdiaev e un convertit de la marxism la ortodoxie și în cărțile lui creștine stăruie obsedant ideile socialiste. El nu vrea să admită de pildă teoria marxistă a claselor ca structură a societății, permanentă în istoric, cum o imaginează Karl Marx, și totuși Berdiaev, în latura socială a gândirii sale, vorbește necontenit de clase. Același
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de fond aperceptiv în larga sa explicație teologică. Strigătul cunoscut, pe care apologeții creștini îl aruncă scriitorilor păgâni în toiul polemicii: „Ceea ce e bun la voi e al nostru!” își găsește justificarea în doctrina despre revelația naturală. Și dacă am stăruit oarecum asupra acestei idei, e pentru că ea ne dă totdeodată justificarea și sensul împrumuturilor, pe care cultura creștină le-a asimilat din cultura păgână. Prezența înțelepților și a poeților antichității în pictura noastră sacră, lămurită prin învățătura despre revelația naturală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
își fixează ca motto trei versete sugestive din "Învățătura celor doisprezece Apostoli" (cap. IX, v. 1); "Așezămintele Apostolilor" (cartea II, cap. 19) și "Epistola Sfântului Pavel către galateni" (cap. 1, v. 8). Teza naeionesciană subliniază "neîndoielnic dreptul mireanului de a stărui în păstrarea neclintită a comorii bisericești ce a primit, chiar atunci când "îngerii din cer" i-ar cere să se lepede de dânsa"30. Urmează alte două intervenții ale episcopului Vartolomeu Stănescu care susțin ideea implicării Sinodului în problema calendarului bisericesc
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
bine de trei decenii, Gavriil Musicescu, cu competență și cu exigență, a îndrumat generațiile de discipoli, instaurând o tradiție de seriozitate și de autentică trăire emoțională artistică în lucrările elaborate. La catedră a fost un zelos propagator al cântecului popular, stăruind neîncetat a arăta studenților calea dezvoltării muzicii românești prin axarea ei pe creația populară. Ca director al Conservatorului din Iași (1901- 1903), Gavriil Musicescu a inițiat acțiuni menite să contribuie la educarea muzicală a publicului larg. Dezvoltarea orchestrei Conservatorului și
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
culminând în "L'Évolution crèatice" (1907). În lumina evoluțiilor din cosmologie (teoria relativității a lui Einstein), ori din fizica particulelor elementare (Poincaré), nouă modalitate de reflecție se situează în spațiul interstițial, dintre ceea ce numim, în mod obișnuit, științe. Un aspect stăruie, atât în demersul lui Edgar Poe, din Eureka, cât și în cel al creatorului Jocului secund - vizionarismul. Mai mult, spune Ion Barbu, "prin scrisul sau inspirat, Rimbaud îi restituie științei caracterul "sacru", în sensul accederii la Absolut. Tot astfel, cănd
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Barbu, "Veghea lui Roderick Usher", în Versuri și proza, 1984, p. 214 . 16 Henri Bergson, "L'Évolution créatrice", în Oeuvres, 1970, p. 781. 17 Lucru observat mai întâi de Alexandru Ciorănescu, în Ion Barbu. Monografie, 1966, pp. 87-88; care nu stăruie, din păcate, prea mult asupra sensului termenului: cuvântul "exhausition, (...) indică la Valéry o functie fundamentală a conștiinței". Aflăm "ceva" mai mult la pagina 70: "Exhaustiunea (...) șterge existentele obiective". 18 Paul Valéry, Introduction à la méthode de Léonard de Vinci, 1919
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Dacă i-am fi putut lua un interviu lui Shakespeare, probabil că și-ar fi exprimat intențiile cu care a scris Hamlet într-un fel pe care 1-am considera cât se poate. de nesatisfăcător. Și am fi îndreptățiți să stăruim în a găsi în Hamlet (și nu doar în a inventa) înțelesuri care probabil că erau departe de a fi clar formulate în cugetul lui Shakespeare. * Când dau expresie intențiilor lor, artiștii pot fi puternic influențați de situația contemporană a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]