6,493 matches
-
aproape inutil, prin eficacitatea ei carnală, restul trupului. Și, totuși, știam că cele două femei erau una și aceeași. Exact ca și realitatea sfâșiată. Iluzia mea franceză îmi încețoșa vederea, asemenea beției, dublând lumea cu un miraj înșelător de viu... Strigătul meu se maturiza. Imaginile care aveau să se așeze în cuvinte se învârteau în ochii mei din ce în ce mai repede: Beria, care îi murmura șoferului: „Accelerează! Ajunge-o din urmă pe asta! Am să văd...” și un bărbat în haină de Moș
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe balcon. Aceleași ghirlande de flori, aceeași nemărginire a stepei încețoșate de căldură. Între două tufe de trandafiri - chipul bacantei de piatră. Brusc mi-a venit să arunc capul acela peste balustradă, să smulg florile, să sfarm nemișcarea câmpiei cu strigătul meu. Da, Charlotte avea să vină să se așeze pe scăunelul ei, să-și aranjeze pe genunchi o bucată de pânză... A apărut, dar, în loc să se instaleze pe taburetul ei, a venit să se rezeme de balustradă, lângă mine. Așa
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se deschidea spre cer... Charlotte a rămas o clipă nehotărâtă - să-l ajungă din urmă? Să-i dea din nou bani? A mai văzut câteva samovare care își împingeau lăzile spre ea. S-a simțit cumplit. Teamă, rușine totodată. Un strigăt scurt, răgușit a sfâșiat zumzăiala monotonă care plutea deasupra pieței. Charlotte s-a întors brusc. A văzut ceva mai iute decât fulgerul. Ciungul, în lada lui rulantă, a coborât panta străduței cu un pocnet asurzitor de rulmenți cu bile. Ciotul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cunoaște existența numai pentru că se varsă în marele fluviu. Am rămas la umbra sălciilor până seara... Abia pe drumul de întoarcere și-a terminat Charlotte povestea. - Autoritățile s-au săturat în cele din urmă de toți schilozii din piață, de strigătele lor, de încăierările lor. Dar, mai presus de toate, ei ofereau o imagine urâtă despre marea Victorie. Știi, soldatul e preferat foarte viteaz și zâmbitor sau... mort pe câmpul de onoare. Iar aceștia... Pe scurt, într-o zi, sosesc mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
marcat de moartea părinților mei. Dar, în loc de o explicație logică, am văzut un șuvoi de clipe curgând într-o dezordine uimitoare: o dimineață plină de ceață însorită într-un Paris imaginar, vântul mirosind a lavandă care năvălea într-un vagon, strigătul Cucușkăi în aerul călduț al serii, clipa îndepărtată a primei zăpezi pe care Charlotte o privea învolburându-se în noaptea aceea cumplită de război, precum și clipa prezentă - femeia subțiratică, cu un batic alb pe părul cărunt, o femeie care se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Da, Baudelaire vorbește despre „cântecele marinarilor” de pe insula născută din „mirosul sânului tău drăgăstos”. Iar Brusov, traducându-l, aude „vocile marinarilor strigând în mai multe limbi”. Ceea ce e minunat e că rusa poate să redea asta printr-un singur adjectiv. Strigătele în limbi diferite sunt mult mai vii decât „cântecele marinarilor”, de un romantism puțin cam dulceag, trebuie să recunoaștem. Vezi, exact asta spuneam noi deunăzi: traducătorul de proză este sclavul autorului, iar traducătorul de poezie este rivalul său. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era și cu privirea mea interioară. Deodată, am văzut! Sau, mai degrabă, am simțit cu toată ființa mea legătura luminoasă care unea clipa aceea plină de unduiri irizate de alte clipe în care poposisem altădată: o seară îndepărtată, cu Charlotte, strigătul melancolic al Cucușkăi, apoi dimineața pariziană, învăluită, în imaginația mea, într-o ceață însorită, momentul nocturn de pe plută cu prima mea iubită, când pachebotul uriaș ne dominase trupurile înlănțuite, și serile de veghe din copilăria mea, trăite, parcă, deja într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ea: NIVELUL APELOR. IANUARIE 1910 ... Nu era o amintire, ci însăși viața. Nu, nu retrăiam, trăiam. Senzații foarte umile în aparență. Căldura balustradei de lemn a unui balcon suspendat în aerul unei seri de vară. Mirosurile uscate, înțepătoare, ale ierburilor. Strigătul îndepărtat și melancolic al unei locomotive. Foșnetul ușor al paginilor pe genunchii unei femei așezate printre flori. Părul ei cărunt. Vocea ei... iar foșnetul și vocea aceea se contopeau acum cu freamătul crengilor prelungi ale sălciilor - trăiam deja pe malul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lor. Șir după șir se-nfundă sclipitoarele coifuri În umbra văilor Întortocheate și Înguste. Cercetașii furnică În toate părțile și străji sunt puse pe Înălțimi, ca nu cumva, prin locurile acestea viclene, oastea să fie lovită pe neașteptate. Deodată un strigăt de trâmbiță dă știrea de sus să se gătească de luptă... Un freamăt de arme - și rândurile se strâng apropiindu-și scuturile și Învăluindu-se ca-ntr-o platoșă uriașă: nu mai sunt oameni, e un zid de fier care
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
decât o lungime de suliță. Dacii aruncă arcurile și se apără cu lăncile, Întăriturile trosnesc din toate părțile și, prin spărturile lor, se-ndeasă năvala morții; brațele se ncleștează-ntr-o luptă oarbă, deznădăjduită. Și peste această urgie Îngrozitoare, deaspra acestui Învălmășag de strigăte și de răbufneli, cerul se Întunecă deodată și o ploaie năprasnică vine să spele valea de sânge... Se povestește că În lupta aceasta, Traian , văzând că nu mai au ostașii lui cu ce să-și lega rănile, Își rupse cămașa
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
unde năvăleau de obicei tătarii cei adevărați. Apoi s-a arătat Mitruț, ca un han tătăresc ce se prefăcea că este , iscodind cu ochii Împrejurimile stejarului. La un chiot al lui, copiii s-au aruncat năvală, umpând valea de veselia strigătelor. A ieșit și ceata lui Ștefăniță din pădure, și săgețile de trestie vâjâiau ușurel, Întrecându-se cu bâzâitul bondarilor. Bătălia a durat aproape un ceas. Tare era Ștefăniță, tare era și Mitruț, dar până la urmă Ștefăniță a ieșit biruitor. Prins
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
care Începe să dea Îndărăt și să se Învălmășească. Cei din urmă, văzându-se Împinși spre pod, o iau la fugă. Sinan se repede să-i Întoarcă. El răcnește, blestemă și bate În mișei cu ghioaga-i de fier. Dar strigătul morții răsună mai tare. Mulțimea, nebună de groază, Își caută scăpare În fugă. Fricoșii târăsc pe eroi. La pod se Înghesuiesc să treacă deodată cai, oameni și tunuri. Se face o larmă și-un vălmășag de nu mai știu Încotro
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
temei *? [UN DAC] E ura ce-o avem. Pîn-acum nu te uram, acuma te urăsc. Nu, pîn-va fi încă un suflet dac Pe-acest pământ nu ne-om supune noi! O jur, o zei! în fața lui Traian! ......................................... {EminescuOpVIII 64} [CELSUS] Strigăt d-orfani și vaiete de mamă, Ruinele fumînde și la isonul Pașilor tăi tresărind universul, Popoare rătăcind pe suprafața Pământului cel dezolat, deșert. Și să te-admir [?! ] Tragedie - tragedie! Căci cei învinși au nu sânt frații tăi? Mai ușor e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ea-l apucă de mâni cu mînile ei și se uită cu groază în ochii lui murinzi până ce el, cu spaima-n față, încremenește mort, când ea-l aruncă la pământ. - (Sînt îngerul-omor) - Cu cupa în mâna stângă, ea aude strigătele poporului -" Trăiască Petru Rareș! " - Ea atunci se lasă un moment pradă unui vis de fericire și de amor - cu Petru. Dar din corul bisericei s-aude cântând ca din ceri Voi să fiu vergină sântă, ea soarbe paharul până-n fund
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acele rele A voit să ia din cale toate piedicele-acele; În sfârșit, din întîmplare asta iese bucurie. L[ĂPUȘNEANU] (strînge mîna) [VISTIERUL] Piere umbra cea cumplită din revoltele de ieri, Astăzi tronul e al nostru! [LĂPUȘNEANU] Ce odor de vistieri! (strigăte afară) Treci colo-n cămara ceea, să aștepți când te-oi chema: Ce vrei tu?... de ochii lumii trebui chiar a judeca... [SCENA] IV POPOR, MARIA [MARIA] Ei, lăsați-mă să vorbesc, căci ceea ce se-ntîmplă nu mai poate păta un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
geniu! - Admirabil, strigă un bacalaureat. Ce mari gîndiri! Escelentisim! Ce sentențe! Voi să le scriu. Ar fi păcat de posteritate să piarză o iotă din ele. În momentul acesta animalul minunat ridică o strigare de-ți rupea urechile și însoți strigătul cu o sumă de necuviințe, încît toți stătură încremeniți privind unul la altul: - Priviți, priviți, oameni buni și cuminți, zise amăgitorul viclean, priviți și ridicați-vă în vârful picioarelor! Iată ce va să zică a vorbi. Există un al doilea Apollon ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cap, cu pletele încîlcite fâlfâind sălbatec, acești oameni știură cu scop să facă așa de bine ș-așa de amăgitor turbarea religioasă și spumegândă că în stadiile intermediare a accesului, adică în așa-numitele momente lucide, vorbele lor, rostite cu strigăt, înfierbîntau repede mulțimea lesne-crezătoare. Ei strigau că Dumnezeu hotărâse libertatea poporului bulgăresc ș-a celui românesc și că aprobă scuturarea jugului de atâția ani; că tocmai de aceea Sf. marele mucenic Dimitrie au părăsit locul unde petrecuse pîn-acuma și-i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-i ațâța pe inamici să-i urmărească, apoi deodată dădură față, strânși și orânduiți porniră c-o furtunoasă vehemență asupra inamicului, dând turbați cu săbiile. Cu acest mod de luptă, neobicinuit pentru romei, c-o cerbicie netemătoare de moarte, cu strigătul sălbatec și pătrunzător la atac, românii știură să aducă oastea-mpărătească într-o poziție critică și să-i rărească șirurile văzând cu ochii. Romeii începură să se clatine când iată că le veni împăratul în ajutor, c-un corp de rezervă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai multe zile în deplină inacțiune, fără să știe încotro, cu totul nelămurit și nehotărât de ce să s-apuce. După opinia sa rebelul Ivanco (Alexie) era neînvins, iar pe oastea romeică te puteai întemeia așa de puțin încît numai la strigătul inamicului tresar de spaimă. Chiar ieșirea la război a împăratului în persoană era cu totul de prisos în părerea romeilor și, ca un fel de ironie pentru buna izbândă a rebelilor, dar mai cu samă un stimulent puternic pentru inamic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Bela IV vesti papei Innocențiu IV amenințătoarea năvală a tătarilor în Ungaria, cari-i și cuceriseră țările tributare și întrucîtva supuse suveranității sale: Serbia, Cumania și Bulgaria, iar acum au de gând a înăbuși ca lavinele Europa întreagă. Un adânc strigăt de ajutor ridică regele cătră Scaunul roman, cerând ajutor în război și rugîndu-se cu lacrimi ca să nu fie tratat ca un copil vitreg al bisericei mume și să nu fie avizat a cerși pe la uși străine ajutor; căci el se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tonului e un estrem care nu trebuie să se arate, dar tot astfel este și în privința tăriei și slăbirei vocei. Până și tonul cel mai tare trebuie totuși să aibă în sine un element muzical, care-l distinge de cătră strigăt și de cătră erupțiunea nemijlocită a unei pasiuni neînfrînate. Tonul aparține artei numai întru atâta întru cât esprimă încă în tăria sa un afect uman și întru cât produce totodată această măsură fără o silință vădită. Marginea tonului slab și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
an bun, adică cu același scop precum se serbează și acum.” De asemenea, toamna, la facerea vinului, oamenilor li se cerea în mod expres să nu chiuie : „Nici chiote să nu dea, când toarnă vinul în buți”, deoarece „este același strigăt de veselie pe care-l făceau păgânii, când turnau vinul în ulcioare, ceea ce este iarăși oprit” (96). Spre deosebire de cultivarea și utilizarea tutunului, atestate în zona balcanică de la sfârșitul secolului al XVI-lea, practicarea viticulturii și consumarea vinului în spațiul carpato-dunăreano-pontic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
băiat descoperit în 1724 la Hameln (Germania), Memmie LeBlanc, o fată găsită în 1731 în pădurea Songy (Champagne, Franța) și Victor din Aveyron (Franța), un băiat descoperit în pădurile de lângă Toulouse în 1797. „Victor nu vorbea, ci scotea doar niște strigăte - scrie Cătălin Avramescu - și, în pofida eforturilor pedagogilor și medicilor vremii, nu a putut fi niciodată obișnuit cu un trai omenesc” (14). Se spune că, după susținute eforturi de a-l învăța franceza, Victor din Aveyron a deprins să pronunțe doar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
României, la d. Gambetta și la papa în contra actului arbitrar al închiderii institutelor lor de cultură. În Rusia, de la începutul anului încă, prințul Gorciacof se retrage de la conducerea afacerilor esterioare. Atentatul odios de la 13 martie provoacă indignarea lumii civilizate și strigăte sălbatice de bucurie din partea nihiliștilor și a sectelor radicale înrudite. Țarul Alexandru III se suie pe tron, amenințat pururea și până azi, ca și părintele său. Procesul în contra asasinilor Rysakoff, șeliabov, Perovscaia ș. a. se sfârși la 7 aprilie cu șapte
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și arhiereii țării nu mai au milă de dânsa sau nu îndrăznesc să ridice glasul în favoarea celor asupriți! Boierii țării, unii și-au dat mâna cu împilatorii, iar ceilalți sunt asupriți și huliți! Și Domnul țării are urechile astupate de strigătele de ură ale oamenilor politici și de gălăgia sărbătorilor. Ce poate să iasă dintr-o asemenea stare de lucruri? Nemulțumirile sunt generale, indignația oamenilor este ajunsă la culme și toate caută să izbucnească. Așa încît nimeni nu știe ce poate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]