4,124 matches
-
I și al Ii-lea pentru Senat. Patres conscripti! Părinți înscriși în analele și documentele domnești ale acestor țări, părinți ai patriei, aveți îndurare de țara voastră! Nu lăsați ca demagogia compusă din venetici și din cavaleri de industrie să strivească cea din urmă rămășiță de libertate și de neatârnare a acestui popor; nu lăsați ca un popor, azi încă liber, să nu mai fie mâni decât o turmă necuvântătoare mânată de poliție și de funcționari; scăpați ceea ce mai este de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Un excavator galben dărâma, lovind cu cupa dințată, clădirea în care locuise o femeie lascivă, care nu mi se arătase goală niciodată. Interiorul camerelor era gol și se vedea bine în ruina și mai patetică datorită zăpezii. Bucureștiului îi era strivit un rinichi, îi era extirpată o glandă, poate, vitală. Poate că pe sub coaja orașului, ca a unei răni, existau într-adevăr subterane, și poate că această gospodină extrem de lubrică și care (dintr-un capriciu?) nu mi se arătase goală niciodată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o bere, aș fi început deodată să vorbesc în limbi, cu un glas subțire de copil, de castrat sau de înger. Apărea în poemele mele mama, pășind pe șoseaua Ștefan cel Mare, mai înaltă decât blocurile, răsturnând camioanele și tramvaiele, strivind cu tălpi uriașe chioșcurile de tablă, măturând trecătorii cu fusta ei ieftină de diftină. Se oprea în dreptul ferestrei triple a camerei mele, se ghemuia și privea înăuntru. Toată fereastra se umplea de marele ei ochi albastru, de sprinceana ei încruntată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
șa -, ca și ultima își sprijineau extremitățile de două enorme ferestre rotunjite, obturate de membrane străvezii tremurătoare, pe când cea din mijloc, asemenea unui fronton de templu, se arcuia între ele făcând ca ansamblul să câștige în profunzime și grandoare. Maria, strivită de dimensiunile neomenești ale construcției calcaroase, se apropie de fereastra de la extremitatea cealaltă a sălii, urcă pe ciocuri și excrescențe de calciu, strivi sub tălpi aceleași ființe amoebale, până ajunse la membrana de culoarea lunii, dincolo de grosimea căreia luceau luminile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fronton de templu, se arcuia între ele făcând ca ansamblul să câștige în profunzime și grandoare. Maria, strivită de dimensiunile neomenești ale construcției calcaroase, se apropie de fereastra de la extremitatea cealaltă a sălii, urcă pe ciocuri și excrescențe de calciu, strivi sub tălpi aceleași ființe amoebale, până ajunse la membrana de culoarea lunii, dincolo de grosimea căreia luceau luminile și fluturau umbrele altei lumi. Își lipi fruntea de tendonul călduț, își lipi palmele de tâmple și de membrană, ca niște paravane, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lustruit cu piatră ponce marile și bombatele ovaluri ale ochilor orbi, de aruncat chiștoacele pe care derbedeii le înfigeau între buzele lor senzuale de granit. De adunat spârcâielile proaspete, jumătate negru-verzui, jumătate albe ale păsărilor care le-ncununau creștetele. De strivit pe masivii umeri ai obrajilor vreun păianjen mozaicat care țesuse o pânză deasă până la sprinceană. Era primăvară și tufele de forsythia îi puneau pe retină pete de galben orbitor, care rămâneau acolo chiar când își muta privirea, de parcă s-ar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
porfir și nymfele de obsidian ale nopții. Stelele au dispărut, dar, la lumina făcliei reaprinse, feerice flori de mină, jur-împrejurul vaginului de granit prin care înaintam, își aprindeau și-și stingeau fațadele cristaline. Coboram din ce în ce mai mult, cu grijă să nu strivim mânuțele translucide ale tritonilor dm bălțile prin care pășeam, să nu ni se agate în păr oribilii păianjeni orbi ai cavernelor. Am trecut printr-o sală ca o cisternă, plină pe jumătate cu o apă verde, printr-o sală cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
curcubeene, tot mai sus în aerul pur, lăsând pe pielea orașului pete rotunde de carne vie, până ce, cu palmele nevăzute ale credinței, aș aduna la un loc pilcul pâlpâitor de clopotnițe, le-aș confunda ciupercăria una în alta, le-aș strivi ușor, ca pe niște boabe de strugure, până ce în căușul palmelor mele ar rămâne un mare clopot de gelatină albastră, mirosind a smirnă, tămâie și nard, cu care mi-aș spăla ochii scânteietori. Oh, Doamne, singurătatea este doar un alt
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
voi face dragoste prima dată, voi intra prima dată în tunelul fierbinte dintre picioarele unei femei. Nopțile de chin și de umedă frustrare, când, ore-n șir, pândeam vreo mișcare în casele de vizavi de șosea, când îmi înghețau urechile strivite de perete în speranța auzirii vreunui geamăt de muiere pătrunsă în odaia de-alături aveau să fie recuperate și, poate, date uitării ca niște haine rămase prea mici. Acum sora încerca să mă posede, era deasupra mea, îmi săruta gâtul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai năpădeau: zăceau lipite de pereți, cu pântecul zvâcnind de plăcere. Trompele lor lungi și tari erau înfipte în epiteliul grotei, și sugeau de-acolo un sânge negru, al cărui traiect până-n stomac se zărea ușor prin corpuri incolore. Le striveam cu sutele în cobo-rîrea noastră lină, ce nu se mai sfârșea. Cu timpul, conducta de carne și-a îngustat lumenul într-atît, că abia mai puteam înainta. Pereții prinseseră să se lipească înainte, cavitatea devenea virtuală, și Fra Armando ne făcea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ei în sare și-i ronțăiau în tăcere, apoi spărgeau altele, câte două, în podul palmelor. Cedric găsi într-o nucă un creier mic, roz, tremurător, al cine știe cărui animal. Îl curăță de duramaterul înțesat de vinișoare de sânge și-1 strivi cu deliciu de cerul gurii. Trecuse de miezul nopții, și-n sobă rămăsese doar jarul. " Pe urmele lui Fra Armando ne-am strecurat cu toții în enorma sală. Enormă? Sală? Dar era o lume, cu orizontul la fel de îndepărtat ca al lumii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Toate acele popoare erau bolnave și ciunte. Fiecare purta alt stigmat, sute de mii de boli își iveau sechelele sub noi, patetic dar și fascinant. Căci bărbatul acela tânăr, cu fața de grec atât de-ntoarsă-n sus încît tendoanele gâtului îi striveau mărul lui Adam, și-ar fi umplut prea bine forma, topindu-se-n ea, dacă un antrax veninos, chiar la subțioara stângă, nu l-ar fi scos dintre soți, nu i-ar fi dat cu adevărat existență. Cu toții trăiau prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
treceam prin dreptul lor, iar șirul le era cu adevărat nesfârșit. Și deodată, când vertijul balansărilor, al golului și-al lovirii de pereți părea că-mi dislocă stomacul pentru totdeauna, ajungeam la o deschidere fără ușă și, nscînd să fiu strivit între perete și platformă, săream prin cadrul ușii peste gol și mă pomeneam pe un palier străin, tăcut, supradimensionat, unde nu mai ajunsesem niciodată. Totul, inclusiv tristețea, neliniștea, spaima erau de două ori mai vaste ca-n realitate: ficușii în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și șolduri îmi ieșeau din vedere, se turteau într-o zare cețoasă, și deodată n-a mai fost decât o față roșie și-nspăimîn-tată, o gură căscată în urlet și niște ochi dilatați, apoi trăsăturile martirului devorat de viu s-au strivit și ele, ca un iris în jurul pupilei, și a rămas numai gura, vidul negru ca zmoala în care, minuscul ca un foton, am năvălit pentru cât ține veșnicia. Mă-nșurubam în liniștea de cristal a-ntunecimii, eram singurul vestitor, singurul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
între cărămizi în care încolțeau și creșteau ierburi și-n care înfloreau clopoței albaștri. Fațadă stacojie pe care suiau câteva scări de incendiu, tubulare și ruginite, aruncîndu-și umbra filiformă în vântul fierbinte. De la poarta pe care, aplecîndu-mă mult peste balustradă, strivind aproape cu pieptul florile "de piatră" pastelate din lădițe, abia o zăream, poarta din spatele blocului, pe care o foloseam drept tablă și-o împînzeam cu litere și desene făcute cu cretă colorată, și până la edificiul morii făceai sute de pași
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și zeii sânt tot spermii ai unei lumi mai înalte. Și fluturii cerebrali, tot mai gigantici din lume-n lume, se înalță din țeste și lopătează prin același aer de aur al mântuirii. Nimic însă pentru ales. Pe el îl strivește privirea zeului hiperbaric. Și nu va ști niciodată că marele copil de lumină ieșit din oul cu care el s-a unit va avea ochii lui, bărbia lui, un fel al lui de a-și trece degetele prin păr. Căci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Vasili pe codanele din sat, le poseda înainte de a le fi atins și le fecunda înainte de a le fi posedat, așa încît, înainte de a-și lipi gura de-a lui, seara, la poarta caselor de chirpici, în mireasma de corcodușe strivite-n iarbă, fetele rămâneau grele de dragoste. Îl luau atunci de mână și, tiptil, intrau în tindă, trăgând cu urechea la somnul horcăit al mămucăi, de sub peretele de icoane. Urcau pe cuptor, în așternutul ciudat de rece, și se iubeau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acum lumina, ca de apă, în grindă, mască de lumină tremurătoare cu chipul Mariei. Când toată masca se umplu și lichidul scânteietor se curbă ușor deasupra buzei, fetița se mai privi o dată-n el ca-ntr-o oglindă și apoi strivi-n palme, ca și când ar fi vrut să-și prindă chipul visător în capcană, masca de lut, o terciui pîn-o făcu un bulgăre cleios și, cu lichidul sidefiu împrăștiat pe brațe, pe față și pe piept, se-apropie de albia în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gură de viermișor roșu, căsuțe galbene cu ferestre și uși maro... Omuleților le puneam, pervers, un firișor alb între picioare, atent la ușă, să nu cumva să intre ai mei și să mă prindă. La cel mai mic zgomot îi striveam pur și simplu în pumn pînă-mi ieșeau printre degete măruntaiele lor storcite. Când mă plictiseam nu mai țineam seama de culori. Frământam între degete copacii cu tot cu frunze și fructe, îi lipeam de case și de oameni, până ce toată plastilina se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
semnătură cu o caligrafie ciudată și schimbătoare: Desiderio Monsu. Dacă mai făceai câțiva pași înapoi, ieșind din cameră pe holișorul plin de pantofi care ducea la ușa de la intrare, vedeai o pată de cerneală perfect simetrică în formă de fluture strivit de-un copil rău într-o carte. În fine, stând cu spatele lipit de ușă, ți se arăta una dintre acele planșe pe care le folosesc oculiștii ca să vadă dacă distingi culorile, o aglomerare de buline de nuanțe pestrițe și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
piept odinioară fantasticul kimono, ce ajunsese acum ca o zdreanță de șters pe jos, și privea pe sub sprâncene manuscrisul așezat pe masă între noi doi. Turnul de foi șifonate, scrise cu pixul pe paginile tot mai palide, mai împăstate, mai strivite de enorma presiune a celor de deasupra pe măsură ce coborai în adâncul lor - unde puteai auzi, dacă-ți puneai urechea pe ultima pagină, zgomotul surd al prăbușirilor carstice, clinchetul florilor de mină, geamătul de orgasm al grafitului strivit până la diamant -, era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai împăstate, mai strivite de enorma presiune a celor de deasupra pe măsură ce coborai în adâncul lor - unde puteai auzi, dacă-ți puneai urechea pe ultima pagină, zgomotul surd al prăbușirilor carstice, clinchetul florilor de mină, geamătul de orgasm al grafitului strivit până la diamant -, era dublat în luciul furnirului, așa că Herman cel răsturnat în apele lui negre putea citi acum o carte cu pagini negre, din foi extrem de subțiri de carbon, o carte arsă, cum ajung să fie, dacă aștepți destul de mult
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a parcului, troienind tufișurile de lămâiță, carbonizând iarba și îndoliind lacul rotund și pustiu din mijloc. Culegeam din aer fulgii de carbon, ca niște mari indigouri, și priveam, între degetele noastre, foietajul lor mai fragil decât orice pe lume. Îi striveam încetișor până când structura planurilor lor se pulveriza, foițele se frângeau chiar și atinse de-o răsuflare, iar din marile suprafețe, cu texturi atât de elaborate, rămânea doar puțină funingine pe podul palmelor noastre. A doua zi, de mână cu mama
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
afară, frecîndu-se unele de altele... Oamenii înjurau, țipau, hoții te furau pe față, căci nici mâna n-o puteai ridica să te aperi... Copiii, săracii, cu fesurile lor roz, de hârtie creponată, pe cap, cu mmgiuțele lor cu elastic, erau striviți pur și simplu, călcați în picioare. Și o dată un scaun de la lanțuri s-a rupt și fata a zburat urlând peste mulțime și le-a căzut în cap unora. S-au făcut praf atunci patru oameni..." Ajunși în stație, lăsară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
degetele pipăind pielea burții pe dinăuntru. Își desfăcu liliecește coastele și zbură de pe-un trapez pe altul cu pielea întinsă-ntre ele. De-acolo, de sus, se aruncă spre dreptunghiul boțit al mantiei, se prăbuși cu zgomot și se strivi ca o muscă între filele unei cărți, ca o planșă Rorschach de o sinistră simetrie, rămase câteva momente lățit acolo, fumegând, făcut mici-fărîme, bun doar să fie adunat cu fărașul, după care încet, ca bilele de mercur, se-adună-n sine, se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]