4,034 matches
-
om. - Umbra lui dormea pe pat. {EminescuOpVII 111} El ceti în cartea lui Zoroastru... ea se sculă încet... cu ochii închiși... se subție.. se lipi de părete și se așeză ironică, fantastică, lungă, în dreptul lui. Dan se simțea bolnav, abătut, strivit sub greutatea cugetărilor lui. Afară de aceea un fulger i trecuse drept prin inimă în vremea căderei lui. El simțea fulgerul junghiindu-i inima. El se lungi pe pat și s-acoperi cu rasa... Pe dinaintea lui treceau ființe ciudate pe care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a botezat poporul, șcareț au pornit să aprindă focul În țară și s-o Înece În sânge. O mână de inși, conduși de doi venetici, Ana xe "Pauker"Pauker și ungurul Luca, caută prin teroare să supună neamul. Vor cădea striviți”2. Afirmația a avut un anume rol politic, mai mult prin felul În care a fost recepționată, decât prin cel În care a fost gândită de ultimul premier democrat. Astfel de afirmații și altele În aceeași direcție au fost manipulate
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
se pierd, iar anumite descrieri ale psihanalizei nu mai au culoare și par a veni din alte vremuri. Ele seamănă cu acele fotografii de epocă din albumele de familie în care vedem un băiețel în costum de marinar, surîzînd timid, strivit alături de un domn înalt cu pălărie și baston, cu privire severă și mustață. Din fericire, tații nu mai sînt ce au fost odinioară și nici supraeul. Cînd este indulgent, mai puțin exigent, ne lasă să trăim ca niște oameni, ca
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în ce măsură omul a fost ascultat, adulat, venerat de mulțimile de oameni indiferent de condiție și de nație. Dar comentariul și-a atins scopul dacă ne face puțin mai clare ideile privind natura conducătorilor totemici. Nu trebuie niciodată să ne lăsăm striviți de imensitatea fenomenului: explicația lor este întotdeauna relativ simplă și oarecum decepționantă încît ajungi să te întrebi: "Doar asta era?" Da, și în cazul lui Stalin probabil nu a fost decît asta. Fără îndoială că trebuie să ținem cont de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
viață de castă fanatizată, ferită de contacte perturbatoare, asemănătoare cultelor religioase. Li s-a exacerbat ura împotriva anonimatului, a vieții obișnuite. Sentimentul de supraoameni se construia din puterea de a ucide cu sânge rece copii, femei, bătrâni, ca niște semizei strivind mușuroiul de furnici ș...ț. Pe lângă aceasta, e sigur că «mulți erau drogați». Toți prinșii au vorbit de băuturi tari, prafuri albe, «injecții ale forței». Toți aveau asupra lor tot felul de pastile (încă neanalizate chimic). Unul dintre ei, condus
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
-le bine. Cel mai bine este să înlăturați nervurile frunzelor, mai ales pe cele proeminente, deoarece pot fi dureroase. Pentru a le înmuia este suficient să le lăsați în apă caldă timp de câteva minute. Apoi, cu ajutorul unui sucitor, se strivesc frunzele pentru a uniformiza și nervurile rămase. După această operațiune, frunzele devin flexibile; este suficient să le aplicați pe suprafața în care doriți să acționeze. Ca și în cazul catapasmelor cu argilă, durata aplicărilor este variabilă și există posibilitatea repetării
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
reflexele de transcendență ale creației primesc convergență 2. Cu alte cuvinte, contrastul maniheic între frumusețea lumii și frumusețea divină reprezintă o deformare a Ortodoxiei, al cărei etos promovează „în tot locul și tot ceasul” bucuria revederii 3. Revelația dumnezeiească nu strivește cantitativ printr-o greutate amorfă, ci structurează, educă, limpezește mereu un nou câmp de vizibilitate. Din punct de vedere lingvistic, nu registrul apofatic („necuprinsul”), ci hiperbola („Cel mai presus de toate”) are ultimul cuvânt în manifestul doxologic al Bisericii. Crucea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
la o editură ghiftuită și mercenară”. Același tovarăș de grupare recenza și volumul recent apărut, sub titlul, nu mai puțin ironic, „Incantații”. Poeme de Ion Pillat și Ilarie Voronca, plîngîndu-l pe „cavalerul care și-a pierdut și calul și a strivit În potcoavă chivăra”, ca și „glanda tînără a poetului grefată pe trupul vetust al unei poezii scoase din cutia de pălării a bunicii”. Semnificative pentru atitudinea intransigentă a avangardei față de „oficialitate”, asemenea luări de poziție nu exprimă Însă tot „adevărul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
enervat G. Călinescu - „de-a dreptul grobian”. Mai sînt și alții care privesc cu un ochi Întunecat Înșelăciunile amorului. Romanticii minori cultivă decepția În iubire, femeia Începe să ia Înfățișarea demonului. G. Cretzianu numește femeia fără suflet „vierme bun de strivit”. Gh. Tăutu se uită mustrător la femeia care se hlizește „sucind din șele și din obraz”. Nici aceștia nu sînt niște detractori consecvenți. Indignarea trece repede În adorație, demonul regăsește ușor atributele Îngerului În poezia românească. Poetul român este, de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pleca departe; și totuși cu aproape o jumătate de oră în urmă adormise cu capul pe masa hangiului în timp ce îmbuca dumicate de pâine și brânză aduse de-acasă. Maică-sa pusese în traistă și nuci pe care Geronimo le spărgea strivindu-le între arătător și degetul mare. În zori fusese sculat de taică-său. Târgul era deja plin de oameni care arvuneau animale, pluguri sau piei de animale. Geronimo a cumpărat bucăți de piele, pachete de cuie, un cupon de stofă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pricepe stările sufletești și crizele. Dionisio se temea, cu toate că era protejat de unchiul său, de încă un transfer al prietenului său: în orice loc Tommaso aducea cu sine un fel de perturbare, dar mai ales sentimentul unei măreții care îi strivea pe toți, devenind aproape insuportabil, tânărul însă fiind un simplu călugăr fără funcții ierarhice. Crezi că ar frebui să ajung la o împăcare cu mine însumi, așa-i? Ești parte dintr-o familie și trăiești într-o mânăstire, asta trebuie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
la subterfugii, făcând uz de un ton mai smerit sau invocând neglijența, indiferența sau ipocrizia. Învățase că în astfel de momente e bine să-ți aperi propriile poziții și să mergi până la capăt, fără să renegi, altfel riști să fii strivit. Tu, duhovnicul meu, îmi impui să mărturisesc falsitatea; tu, cel ce trebuie să mă răscumperi în numele lui Cristos și să-mi îndepărtezi crusta de nelegiuiri, mă pui să-l târăsc spre prăpastie pe un biet nevinovat. Rușine, rușine să-ți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ține de provocări? O face dinadins, colecționează astfel de ecouri și crede că va să devină nemuritor îi spunea Mario del Tufo lui Tommaso. Știu asta, n-ar trebui să dau atenție unor asemenea viermi, dar dacă nimeni nu-i strivește, ei se înmulțesc și devin o armată care după aceea va fi greu de înlăturat. Cele opt volume nu le-am scris pentru Marta, un biet criticastru, ci pentru cardinalii și inchizitorii care văd în Telesio flăcările iadului. Riști prea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
părăsind locul unde le văzuse pe acele femei rănite, întinse pe jos, se oprise cu privirea pe un zid, ce nu cu mult timp înainte fusese proaspăt dat cu var, striat de pete verzui cu rămășițe de lipici solzos. Tarantule strivite la prima lor sosire? Sau ce altceva? Straniu, în orice caz, părea că nimeni n-ar fi avut habar sau că n-ar fi trebuit să bănuiască ceva despre acea Sectă a regelui. În schimb, atât el cât și ceilalalți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pun în fața unor noi dificultăți, fără să le anuleze pe cele vechi. Aș vrea să pricep și eu motivul unei asemenea înverșunări, și să știu de ce, orișiunde aș merge, dau mereu peste cineva gata să mă înfunde și să mă strivească. Tommaso pronunțase aceste cuvinte cu resemnare, ca și cum ar fi fost vorba de o cugetare; se simțea vânat, și asta cu toată îndârjirea. Da, se contrazisese cu stareții, fugise dintr-o mânăstire și, poate acasă la familia Tufo, îi bârfise oleacă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fiecare rămânând cel dintâi martor al propriei morți. Mă neliniștește băiatul ăsta, spune maică-sa, arătând într-o parte, ca și când Petrache i-ar fi fost alături. Poate că și era, altminteri cum ar fi scos din buzunarul de la piept florile strivite în îmbrățișările de deasupra orașului ? Locul acela, în care forța de atracție a pământului și aceea a cerului sunt egale, un univers cât o cabină de macara. „Ce frumos“, spune Aurica, îmbrăcată cu rochia roșie, ducând florile la buze și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jos, mânjit și încornorat, măscărit și scuipat, ne e martor că am încercat tot ce ne-a stat în putință. Dorința de a ne sinucide era singura care ne ținea în viață. Toate colțurile erau rotunjite, încât nu-ți puteai strivi tâmpla de nicio muchie. Nu ni se dădeau tacâmuri, trebuia să lipăim mâncarea ca animalele. Și ne puneau să facem chiar așa, așezați în patru labe, să ne afundăm gurile în zoaiele turnate în chip de mâncare. Puteai să refuzi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iarăși, dar nu mai era apa limpede și hrănitoare, ci una tulbure, cu vinișoare sângerii, străduindu-se să oblojească ceea ce fusese vătămat pentru totdeauna. Nu-și amintea de tatăl lui dispărut decât prin vocea lovind în pereții odăii lui primitoare, strivind ochii vorbitori, ca niște bulbi de lalea sub tocul cizmei. El căpăta înfățișări diferite, de câte ori lumea din jur se învolbura și devenea amenințătoare ; vocea nu dispăruse niciodată și nici loviturile pe care continua să le simtă în oasele încă moi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Coltuc, în vreme ce trupurile repezite la vale îl loviră cu atâta forță, încât îl desprinseră de pe căruț și-l răsturnară cu fața în jos. — Să ne mai dea ! strigau alții, trecând cu tălpile peste umerii lui, peste ceafă, peste șalele neterminate, strivindu-i buzele și obrajii de caldarâm. — Apropiați-vă, oameni buni, striga megafonul, acoperind cu aroma boabelor coapte mirosul de tămâie, e din partea domnului primar, nu uitați... ! Iar oamenii buni veneau, răsturnând și strivind. Orbul nu mai atinse pământul cu vârful
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umerii lui, peste ceafă, peste șalele neterminate, strivindu-i buzele și obrajii de caldarâm. — Apropiați-vă, oameni buni, striga megafonul, acoperind cu aroma boabelor coapte mirosul de tămâie, e din partea domnului primar, nu uitați... ! Iar oamenii buni veneau, răsturnând și strivind. Orbul nu mai atinse pământul cu vârful bastonului. Nimeri peste gleznele altora, apoi gleznele îl nimeriră pe el, „aveți milă“, strigă, „sunt doar un orb“, dar foamea avea milostivirile ei, care nu mai aveau vreme de pierdut cu ologii și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
asalturi ale mulțimii care, acolo unde primise deja, agita farfuriile golite, iar acolo unde nu primise încă, întindea brațele, cu palmele larg desfăcute. Pentru Coltuc, rămas într-o parte și simțind în gură gust de pământ amestecat cu sângele buzelor strivite de blacheurile bocancilor, lumea se străduia să se întregească. Aerul se umplu de o mireasmă vie, pe care flăcăul o recunoscu imediat. O mână moale îl prinse de umăr și îl întoarse cu fața în sus. Ea îi culese cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spre umeri, îi dădea aerul unui martir, căci părea întru totul nepăsător cu sine. Rada vedea diform și auzea înfundat, ca și cum ar fi stat cu capul sub apă. Ar fi vrut să strige după ajutor, dar își simțea încă pieptul strivit de lovituri, abdomenul arzându-i de o altfel de moarte care i se lățea acolo. Ajutorul veni, nu însă cum îl așteptase. „Băgați-i în salvări câte doi“, auzi un glas. „Pe asta care a înviat o duceți la secție
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ele năprasnic. Șuieratul rău-prevestitor sugera că în afară de el ar mai fi putut fi careva primprejur. Pârnaie ciuli urechile. Aburii care mocneau se îndesiră. Cioburile începură să sclipească, de parcă ținuseră minte soarele care trecuse de partea cealaltă, și se înmulțeau, ca strivite sub tălpi. Se iscă din senin un vânt ce agită bălăriile. Și atunci, dindărătul grohotișurilor, dezlipindu-se din brazdele crestate și mocirloase, dând deoparte frunzele de brusture și rariștile uscate ca niște păpurișuri, apărură ceilalți, strângând cercul. Pârnaie, descumpănit, se învârti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ați spus deja tot și că, dacă nu spun și eu, o să mă mănânce pușcăria. „Ești frumușel“, îmi spuneau, „curiștii abia te așteaptă, au și întrebat de tine“. Unul și-a stins țigara în palma mea : „Până atunci o să-ți strivim boașele. Oricum, în pușcărie, cu ăia, n-o să mai ai nevoie de ele...“. — Și mie mi-au zis la fel, recunoscu Tili. Chestia e că ziceau întruna, nu se mai opreau și, când mă lua somnul, îmi trăgeau câte-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spre curte, iar fugarii o luaseră în direcție opusă. În apropierea casei doamnei Valsamaky-Farfara, Hagienuș, suflând greu, se opri. - Nu mai pot, domnule Suflețel, am obosit! Eu rămân aici. - Ai văzut? deschise gura abia acum celălalt, Ioanide eposedat de Eros, strivește, mușcă. Centaurul în cavalcadă. Suflețel, plin de întîmplarea neașteptată, plecă în grabă spre casă, mânuind convulsiv bastonul, spre a încredința întîi de toate evenimentele nevestei sale. De la el toți prietenii știură că Ioanide a fugit cu Ioana. Madam Valsamaky-Farfara primi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]