4,448 matches
-
De 2-3 zile am rămas iar singur, dar nu însingurat, m-am odihnit și mi-am revenit la dispoziția de a mă gândi la treburi mărunte, obișnuite. Îmi scrii din Iași - bănuiesc că ești cu treburi privind noua situație, de studentă. Am zis bine?! Doresc acest lucru - crucial pentru tine. Scrisoarea ta m-a cam nedumerit și, citind-o printre rânduri, am înțeles că ai anumite probleme care te preocupă, dar nu amintești de nici una. În această situație, calea cea mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prietenele, se întâlneau după ani buni. Atunci era cu soțul și fiica - micuța Alexandra, care figurează în una din pozele pe care le am din acea perioadă. Avea doar 4 anișori. De atunci a trecut ceva vreme și astăzi este studentă în anul II și invitată pentru șase luni la Universitatea din Helsinki, după ce anul trecut se afla la studii în Roma. Din 1992 a fost de câteva ori musafira de suflet a fiicei mele, când și-au depănat atâtea și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în îndepărtata Canadă, primitoare pentru persoane cu o superioară calificare profesională. În momente de răgaz când și când mă uit la fotografiile făcute în mai 1992 pe Esplanada din fața Turnului Eiffel, alături de Mariana și de micuța Alexandra, astăzi o sârguincioasă studentă ce-și clădește cu încredere viitorul... Anul trecut studia la Roma, anul acesta la Helsinki și cine știe pe unde altundeva în anul viitor! Bravo ei! Și cinste unei mame care a știut să-și crească și să-și educe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aș fi dat năvală în birou și aș fi cerut un salariu decent. Aici trebuie să fac o digresiune. Pe când urmam în mod nesistematic cursurile post-universitare, am întâlnit într-o zi la cantină o domnișoară numită Myrna Minkoff, o tânără studentă, o fată guralivă și agresivă din Bronx. Această expertă din universul acelui Grand Concourse a fost atrasă la masa la care eram sărbătorit datorită singularității și magnetismului persoanei mele. Când măreția și originalitatea concepției mele despre lume deveniră explicite în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cândva într-o carte broșată. Urma să țină prelegerea a doua zi și acum era aproape opt și jumătate. Ca lector, domnul Talc era renumit pentru spiritul său facil, sarcastic și generalitățile ușor de digerat care îl făceau popular printre studente și îl ajutau să ascundă lipsa lui de cunoștințe despre toate în general și istoria britanică în special. Dar chiar și Talc își dădea seama că volubilitatea lui și reputația de persoană sofisticată nu îl vor salva, odată ce nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
v-am predat-o în urmă cu vreo două luni. De fapt aș vrea să știu cam ce notă voi căpăta la acest curs. A, da, spuse vag domnul Talc. Euforia lui plină de speranță se dezumflă. În fond toate studentele erau la fel. Fata aceasta drăguță semăna acum cu o femeie de afaceri cu privirea oțelită, care controla și aduna profitul notelor ei. Spui că mi-ai adus o lucrare, nu-i așa? — Absolut. Era într-un dosar galben. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
luat fata? Înainte să intre în camera lui? — Cineva i-a luat, spuse Vasco și oftă. Cei de la hotel nu o cunosc? — Au examinat casetele de securitate. Nu o cunosc. — Iar statutul ei de student? — Universitatea a avut-o ca studentă anul trecut. Anul acesta nu s-a mai înscris. — Deci, a dispărut. — Mda, zise Dolly. Ea, tipul cu piele măslinie, embrionii. Toți au dispărut. Mi-ar plăcea să știu cum se leagă toate astea, spuse Vasco. — Poate că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
respect pentru melodia care tocmai Începuse. Era It Aint’t Me, Babe. A fluierat melodia și a Îngânat cuvintele Înainte să se Întoarcă din nou la discursul ei. — În orice caz, Amy asta ne scrie din senin spunând că e studentă la Universitatea din Arizona, că e profund interesată de cunoașterea altor culturi și că abia așteaptă să ne Întâlnească Într-o zi, bla bla bla. Și după aceea ne spune minunea: Apropo, vin la Istanbul peste o săptămână. Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și de ce dintre toate locurile din lumea asta vrea să vină aici? Doar ca turistă? — Habar n-am, a mormăit Asya, care stătea În genunchi pe jos, căutându-și una din șosete pe sub canapea. Dar având În vedere că e studentă, bag mâna-n foc că face niscaiva cercetări de genul „Islamul și oprimarea femeilor“ sau „precedente patriarhale În Orientul Mijlociu“. Altfel de ce-ar vrea să stea În casa noastră de nebuni - știi, plină de femei - când sunt atâtea hoteluri ieftine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unei cafenele care dădea spre piazza. Acolo am Întîlnit-o pe Laura, venită să se instaleze la singura masă rămasă liberă, chiar lîngă a mea. M-a rugat să-i Împrumut ziarul: voia să vadă ce filme rulau la Paris. Era studentă la Centrul Cinematografic Experimental de la Roma, iar eu m-am grăbit s-o Încunoștințez că În urmă cu zece ani urmasem cursurile Institutului de Înalte Studii Cinematografice de la Paris. Am făcut-o să rîdă povestindu-i cum Începusem să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lucram la un scenariu, l-aș fi făcut să priceapă că venisem la Capri pentru a petrece cîteva nopți cu pianista de care știu că o auzise pe mama vorbind, și că mă pregăteam să fac același lucru cu o studentă de la Roma? Scrisoarea lui se termina cu: „Fii fericit după gustul tău. Așa cum alții dintre care facem și noi parte, sînt fericiți după gustul lor“. Era stoic din partea lui. Accepta să nu mai Împărtășim aceeași concepție asupra fericirii, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mai multe fete decît băieți erau interesate de Lancelot și de cavalerii Mesei Rotunde -, nu aveam mai puțin de o sumedenie de preoți pe post de profesori. N-o să scap oare niciodată de ei? Preoții ăștia puseseră exclusiv la dispoziția studentelor o Încăpere mare unde puteau fi doar ele Între ele, se puteau pieptăna, machia, Își puteau Îndrepta fustele sau combinezoanele, și verifica dacă li se dusese vreun fir de la ciorapi. Încăperea se numea pompos „gineceu“ și, cum făcuserăm cu toții destulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am zărit două fete care sporovăiau la intrarea Într-un bistrou. Tocmai descoperisem una din cafenelele pe care le frecventau studenții de la Saint-Louis, care, la fel ca mine, ieșeau să ia o gură de aer Între două cursuri. Cele două studente mi-au zîmbit larg. Purtau rochii fără mîneci, cu fusta amplă și corsajul ajustat pe talie, niște rochii frumoase, imprimate cu flori, care le făceau tare grațioase. Una din ele m-a strigat: „Nu vii să stai cu mine?“. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mîneci, cu fusta amplă și corsajul ajustat pe talie, niște rochii frumoase, imprimate cu flori, care le făceau tare grațioase. Una din ele m-a strigat: „Nu vii să stai cu mine?“. N-o mai văzusem pînă atunci. Era probabil studentă În anul II. Mi s-a părut proaspătă și naturală și am fost Încîntat că mă ia de braț. Mi-am comandat Schweppes-ul, iar ea mi-a cerut să-i ofer o cupă de șampanie, care, am făcut eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
plină de atenție. „Cum te cheamă? - François. - Îmi pare bine, François. Pe mine mă cheamă Virginia“. Și m-a sărutat pe gît, apoi m-a privit zîmbind insistent: „Nu vrei să mă săruți și tu?“. Asta era așadar viața universitară? Studente din anul II care te sărutau cu acea minunată lipsă de inhibiții? „Uită-te la umerii mei, nu vrei să mă săruți pe umăr?“. I-am dat o sărutare rapidă pe umăr, un umăr călduț și auriu. „Dar ești tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tare timid! Nu trebuie să fii așa de timid. Ia uită-te la cei de la masa vecină“. Am Întors capul și am văzut un bărbat mai bătrîn ca mine - un profesor, desigur - care Își vîrÎse amîndouă mîinile În decolteul celeilalte studente și Îi lingea de zor urechile. Studenta Își dăduse capul pe spate și Închisese ochii. Scena era cam vulgară. „Scoate-ți ochelarii“, mi-a spus Virginia, „am să-ți arăt“. Mi-a rezemat obrazul de pieptul ei, cambrîndu-se pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de timid. Ia uită-te la cei de la masa vecină“. Am Întors capul și am văzut un bărbat mai bătrîn ca mine - un profesor, desigur - care Își vîrÎse amîndouă mîinile În decolteul celeilalte studente și Îi lingea de zor urechile. Studenta Își dăduse capul pe spate și Închisese ochii. Scena era cam vulgară. „Scoate-ți ochelarii“, mi-a spus Virginia, „am să-ți arăt“. Mi-a rezemat obrazul de pieptul ei, cambrîndu-se pentru a-și sprijini sînii de gura mea. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
semn cu mîna. Mi se păruse extrem de drăguță și doream deja s-o revăd. În sfertul de oră cît ținuse Întîlnirea - din care douăsprezece minute de panică a hormonilor mei testiculari - nu pusesem nici o clipă la Îndoială faptul că era studentă. Să confunzi o animatoare experimentată cu o studentă, fie ea și În anul II, ce prostie! Nu Oscarul pentru cel mai bun film străin mă aștepta, ci premiul Nobel penteru ignoranță crasă! În mintea mea, prostituatele purtau corsete din satin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și doream deja s-o revăd. În sfertul de oră cît ținuse Întîlnirea - din care douăsprezece minute de panică a hormonilor mei testiculari - nu pusesem nici o clipă la Îndoială faptul că era studentă. Să confunzi o animatoare experimentată cu o studentă, fie ea și În anul II, ce prostie! Nu Oscarul pentru cel mai bun film străin mă aștepta, ci premiul Nobel penteru ignoranță crasă! În mintea mea, prostituatele purtau corsete din satin roșu, neglijeuri transparente din voal, sutiene care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
prețul acelei sticle. Virginia Îmi promisese că se va ocupa serios de mine. Își va scoate sutienul. Trebuia să am răbdare pînă a doua zi după-amiază. Nu era acolo decît după-amiaza. Doar nu era să le spun părinților că o studentă era gata să-mi arate sînii, cu condiția să bea șampanie cu mine! A doua zi, i-am dat bancnotele Virginiei, care a Închis cu cheia ușa bistroului. Mi-a cerut niște mărunțiș pentru tonomat: „Nu trebuie să se audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se apropia gura mea de la Îndepărtata mea Înțărcare! Eram strînși unul Într-altul pe aceeași banchetă și, În vreme ce mîna ei care preluase acțiunea Îmi dădea o lecție magistrală de masturbare - eram departe de-a avea de-a face cu o studentă! -, mîna mea lăsată slobodă dezmierda lacomă fesele Virginiei, care nu-și scosese chiloții: „Nu facem dragoste aici, te fac să simți plăcere cu mîna, ai să vezi, o să fii mulțumit“. CÎnd i-am spus că am crezut-o studentă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o studentă! -, mîna mea lăsată slobodă dezmierda lacomă fesele Virginiei, care nu-și scosese chiloții: „Nu facem dragoste aici, te fac să simți plăcere cu mîna, ai să vezi, o să fii mulțumit“. CÎnd i-am spus că am crezut-o studentă, a izbucnit În rîs și m-a mîngîiat pe obraz: „De ce vii aici la vîrsta ta? N-ai pe nimeni? Nu ți-ai găsit o iubită? Dar nu mai fii așa nervos! Relaxează-te! Nu ți-o smulg“. N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Mie îmi lasă impresia că se așteptase la un alt Osip Maximovici față de cel pe care l-a primit. În mod sigur, acestea nu sunt cuvintele exacte cu care te-ai aștepta ca un bătrân profesor să-și întâmpine fostul studentă Dar eu am luat trenul spre Moscova. Vadim Vasilievici m-a dus la gară. ă A începe o călătorie nu e tot una cu a o și termina. Cred că, în prima etapă a călătoriei la Optina Pustin, chiar ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
te cunosc. Deci așa se explica. Roger. De când Începuse să iasă cu el, cu trei luni În urmă, toată lumea părea brusc să o remarce și să-i acorde atenție. — Roger mi-a spus că ai douăzeci și ceva de ani. Studentă... — Treizeci și. Doctor În arte. — Exact. Treizeci și. Pari foarte tânără. — Mulțumesc. — Roger zice că ești din Budapesta. — București. Am vrut să spun București, scuze. —Nu-i nimic. Toată lumea face greșeala asta. Budapesta e capitala Ungariei, București e capitala României
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
hotărî să plece și să dea cu piciorul unei „șanse“ pe care n-ar fi trebuit s-o rateze nici o tânără săracă dintr-o țară comunistă. Fugi la Milano noaptea și luă primul avion spre București. La vremea aceea era studentă la Academia de Teatru, unde erau doar zece locuri pe an pentru toată țara, iar gândul de-a deveni artistă o atrăgea mai mult decât acela de-a deveni târfa unui bogătaș. — Ce poveste frumoasă! zise Matthew emoționat. — De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]