5,716 matches
-
Răcii , la Bortă , pe Dălina , pe Valea Târgului , prin Rupturi , în Podu Lacului , prin Goroni la Bogata de Sus . Pe frunze atunci am zburat, pe fire de iarbă , când glasul ciocârliei plutind înspre cer , inunda văzduhul și Ogrădeasa în note sublime , pân” la Halauă , pe Imașul din Jos . O floare Ogrădaesa mi-a fost , o floare aprinsă în joc de lumini , cu raze tivită , cu picuri de apă ce curg în părău la umbră prin tufe . Acolo păscând , turma îmi văd
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
noaptea a plecat și am uitat să fug din patul iubirii am rămas lângă trupul fierbinte al unui gând agățat de un sân rebel azi scriu cu un sărut te mângâi ușor să nu te trezești din al nostru vis sublim în noaptea asta ai fost mireasa sufletului meu prin pat zac încă împrăștiate dorurile mele udate cu lacrimi și suspine de iubire te legăn ușor dormi iubire,dormi un vis croit din sărutări privirea ta se pierde în mine surâd
CHEMĂRILE IUBIRII de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376898_a_378227]
-
pentru el? Pentru el sau pentru ea? Ștefan avea vreo vină în toată această trădare? Nu el a înconjurat-o cu dragostea lui, cu tandrețea și mângâierile lui pasionale? Cu sărutările care au făcut-o să plutească și să găsească sublimul în brațele lui? Revenită lângă cei doi, Dalia a început să le povestească impresiile despre nisipul de aur al bulgarilor, plajă și apa mării. Da, era nisipul mai fin, mai curat, dar spațiul era mai mic și mai aglomerat decât
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
acesta să se afunde tot mai adânc, mai pătrunzător, în necercetata sa scorbură atât de minuțios cum o făcea el - iubitul din nebunia vieții sale, frumos ca un maur din poveștile cu prinți arabi. Iubit care-i trezise cele mai sublime fantezii generatoare de plăceri, vise cu întâlniri nebunești, ireale, dorite precum pământul își dorește apa pe timp de secetă, când crăpătura uscăciunii se adâncește tot mai profund, sau noaptea așteptând apariția zorilor cu razele soarelui strălucitor, să-i dea lumină
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
pe altarul iubirii. Aștepta cu nerăbdare întâlnirea cea mult visată cu acest bărbat. Pătrunderea în tainica sa intimitate, pentru a-i satisface nevoile de iubire, pentru a-i aduce calmul de care avea nevoie, pentru a-i izbăvi dorința de sublim. Ștefan nu mai așteptă o nouă invitație și lăsă ca cele două corpuri pline de dorințe ancestrale să se unească. Unirea aduse un strigăt de descătușare al Gloriei, urmat de alte și alte din ce în ce mai încete dar pline de semnificații. Fiecare
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
Și tu, dragule, mi-ai dăruit cele mai frumoase momente din viață. Ești eroul meu de care am să-mi amintesc cu mare drag de fiecare dată și am să-l visez mereu lângă mine, când voi simți nevoia de sublim. - Nu ne poate opri nimeni să repetăm această experiență. Îmi cer scuze, dacă nu am fost poate la înălțimea așteptărilor tale. - Nu fi modest. Mi-ai dăruit cele mai intense și mai netrăite momente din viață. Ai fost o experiență
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
-n timpul lor Dar de arunci cu ochiul peste ele Vei constata că au niște zăbrele Să nu te lase ca să treci în viitor Cărările ascunse, din inimă Sunt pietruite-n timpul ce-a trecut Oricât ar fi iubirea de sublimă În moarte de ai fi, ea te animă Și astfel viața tu, ți-ai petrecut Cărările sculptate în granit Sunt cele neschimbate-n veșnicie Iar timpul cela când vei fi iubit Îți va părea că e un infinit Așa îți
CĂRĂRI DE DOR de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376940_a_378269]
-
-i venea să creadă că s-a dăruit acestui bărbat frumos ca un zeu antic. Era mândră că a făcut-o cu el acum și nu cu vreun coleg din timpul liceului sau al facultății. A trăit în noaptea aceasta sublimul. Va plânge poate la consumarea în întregime a deliciului, dar va plânge de bucurie. Este o femeie de acum și se consideră o femeie fericită că s-a dăruit din dragoste acestui bărbat de care este legată prin însăși viața
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
lupta plăcută dintre două corpuri și ființe dornice de iubire și de pasiune. De data aceasta cei doi și-au acordat reciproc mai mult timp plăcerilor armonizându-și mișcările. Dalia începuse să pătrundă taina jocului erotic și al senzațiilor de sublim pe care ți le poate oferi acesta. Era o necunoscută care acum o făcea atât de fericită. Niciodată nu a crezut că această joacă îți poate purifica organismul și ți-l poate umple cu bucurie și fericire. Simțea că trăiește
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
O altă temă abordată cu sensibilitate de poetă este iubirea. Dorința de a pune în valoare acest sentiment a conturat în versuri sugestive un cântec al iubirii. Însă, pentru Mariana Mihai, iubirea nu e doar un sentiment, e o forma sublimă, de aceea o numeste Iubire. „Aș vrea să-nalț din suflet, Iubirii, o cântare, S-o strig în văzul lumii, în cele patru zări... Să pot trezi și norii din dulcea lor visare, Și cântul meu să-l poarte pe-
MARIANA MIHAI – DESPRE PUTEREA SIMPLITĂŢII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377010_a_378339]
-
în pași de dans. Iedera spune cuvintele sinelui, În urechea mea stângă aud un balans. Orchestra a tăcut prea devreme, Mulți pentru glorie s-au bătut, Triumful urcă precum un vierme, Raiul a fost ridicat din lut. Munții rumegă norii, sublimul, Leul a fost cândva șobolan, Doamne, nu-mi oferi doar prea-plinul, Lasă-mi o porție de catran. Tobele bat, trompetele sună, Mergem voioși la carnaval, Moartea are culoare brună, Viața-i ascunsă-n recif de corali. CHAGALL Erau acolo tristeți
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
Eu am un dublu, tu ești ea. O clipă am crezut că s-a oprit ceasul, Ceasul a-ntrebat, care-i necazul? Inima? Nu. Nervii? Ah, ah, Îl înțeleg astfel pe Bach, Nervii-s ca orga și clavecinul, Nu apăsa tare, sublimul, Doar din evlavie, șoaptă și rugă Poate să nască, să se distrugă Poate, sub degete boante și tari, Iar tu, viața mea, poți să dispari. De are vântul umbră și eu am, Trecând peste podișul tibetan, O, Sancho, ți-amintești
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
în pași de dans. Iedera spune cuvintele sinelui, În urechea mea stângă aud un balans. Orchestra a tăcut prea devreme, Mulți pentru glorie s-au bătut, Triumful urcă precum un vierme, Raiul a fost ridicat din lut. Munții rumegă norii, sublimul, Leul a fost cândva șobolan, Doamne, nu-mi oferi doar prea-plinul, Lasă-mi o porție de catran. Tobele bat, trompetele sună, Mergem voioși la carnaval, Moartea are culoare brună, Viața-i ascunsă-n recif de corali. CHAGALL Erau acolo tristeți
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
Eu am un dublu, tu ești ea. O clipă am crezut că s-a oprit ceasul, Ceasul a-ntrebat, care-i necazul? Inima? Nu. Nervii? Ah, ah, Îl înțeleg astfel pe Bach, Nervii-s ca orga și clavecinul, Nu apăsa tare, sublimul, Doar din evlavie, șoaptă și rugă Poate să nască, să se distrugă Poate, sub degete boante și tari, Iar tu, viața mea, poți să dispari. De are vântul umbră și eu am, Trecând peste podișul tibetan, O, Sancho, ți-amintești
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
sub același Chip și aceeași Asemănare: Frumusețea și Strălucirea lui Iisus Hristos. Aceeași Fii Aleși ai Patriei și ai Bisericii din aceeași Vatră specifică devenirii spiritual-creștine, îndumnezeirii, sunt totodată Odraslele îndrăgite ale Mântuitorului nostru. Vatra Strămoșească, prin relieful ei variat, sublim și binecuvântat este dăruită de Dumnezeu, care se armonizează cugetului, chemării, harului, credinței, jertfei, iubirii și împliniriri acestui Neam în istorie, ca misiune și vocație în drumul său către cer, către nemurire. Principatele Dacoromâne: Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova, Ardealul și
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
Orășeanu. În noaptea marelui Revelion al Unirii de la Concordia, prințul Ghica l-a propus Domn tot pe Cuza, alegere pe care a subliniat-o a doua zi și avocatul naționalist Vasile Boierescu. Peste toți deputații s-a așternut un entuziasm sublim. „Cei mai mulți se bucură cu lacrimi. Mitropolitul cere crucea și Evanghelia; dar până să i le aducă, pronunță jurământul, plângând și el înaintea icoanei Sfintei Treimi; rostind următoarea rugăciune-jurământ: Doamne Dumnezeul părinților noștri, aruncă-Ți privirea Ta asupra inimilor noastre și
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
Acasa > Poezie > Imagini > IUBIREA Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1612 din 31 mai 2015 Toate Articolele Autorului Iubirea-i o culoare roșu-aprins, Un sentiment sublim, de neînvins, Ea crede, iartă și nădăjduiește Coloane către infinit clădește. Iubirea-i sentiment ardent, Când te cuprinde pari absent Și important e doar cel care Împărtășește-a ta candoare. Iubirea-i tot ce-i bun în viață, Ne dă
IUBIREA de NELU PREDA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377819_a_379148]
-
însăși condiția sa fundamentală de a fi, tocmai fiindcă ea nu reprezintă numai mijlocul acestei Ființe de a exista, practic, într-o anumită ordine echilibrată de tip normat, să-i spunem, în raport cu sine și cu Ceilalți, ci, mai ales, datul sublim al propriei sale existențe pe Pământ. Se poate afirma faptul că acestor două embleme culturale atât de fascinante sub raport biografic și, totdeodată, valoric, demnitatea le-a fost, printre alte calități unanim recunoscute, trăsătura de caracter definitorie, care și-a
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
lui, ca apoi să nu te mai poți opri din citit odată ce ai/am citit măcar puțin, chiar spunând el cât e de ’’Sărac...’’. Și, cât de important ar fi să ne hrănim în fiecare dimineață cu o doză de sublim poetic, iar după ce sorele își adună razele ce devin reci din fierbinți, ascunzându-se după orizontul purpuriu, înainte de a ne pierde în visele colorate ale nopților, de ne-am delecta cu un vers dulce de ’val’ ce merge ’’...la inimă
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 21 FEBRUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377840_a_379169]
-
DOR DE MACI Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-e dor,atât de dor de florile de maci și de culoarea lor de viață... Iubirii, apoi morții, fiindu-le parmaci, sublimi în agonia ce sufletul înaltă... Minusculă sămânță în lutul ce creează, ascunsă în culoarea de negru, ea dospește. Se-nalta firicelul, spre bolta și sfidează, cu el alți maci---o forță---zâmbind lumii celeste. Zâmbet al fericirii, de dragostea trăirii, sau zâmbetul
DOR DE MACI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377871_a_379200]
-
mic să-noate ? Între ei, ce-și spun copacii ? Ce vorbesc în zbor gândacii ? Cine a făcut Pământul ? De ce bate aprig vântul ? De ce apele îngheață ? Și de ce copiii-nvață ? Unde șade Dumnezeu ? Sau, cu cine semăn eu ? De ce omul e sublim ? De ce țara ne-o iubim ? De ce dăruim o floare ? De ce omul vrea să zboare ? De ce punem lumânări ? De ce punem întrebări ? Și de ce nimeni nu poate Să răspundă chiar la toate ? Referință Bibliografică: DE CE? / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DE CE? de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377888_a_379217]
-
ajuns în Africa dragostea mea, am devenit și mai sentimental sub influența mediului, a cerului diferit de al nostru, al apei oceanului, diferită de apa mării noastre, de flora și fauna, diferite și ele de ce aveam acasă. Au fost momente sublime, mă desfătam cu singurătatea atât de dorită încă din copilărie. Eram, totuși, sociabil cu lumea nouă, diferită și ea, dar au apărut și momente de apăsare, de dor de casă, de ai mei. Această stare neobișnuită m-a împins la
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
strâns în pumnul stâng. Cineva a strigat: ”trage!” ... și-n privirea ce aștepta, parcă, un semn, - l-am văzut pe el. Și-o rază a fost de ajuns, să reaprindă jocul acesta diabolic și divin, numit iubire, suferință atât de sublimă și atât de amară, dar atât de dorită; ca pe o nouă viață, un nou fior... ... ceva mai mult decât sunetul nisipului, într-un suspin prelung, într-o tăcere de mormânt... 26 mai 2016 Referință Bibliografică: Dincolo de prag, ea... / Valentina
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
din curte, M-așteaptă mama să revin, Mă regăsesc în doruri multe, Și orice dor e un suspin! Parfumul de iarbă tăiată, Revine-n nopți de feerie, Și mă trezesc, iar, mângâiată, Ca-n anii din copilărie. Rămâne gândul meu sublim, Să am părinți și mângâiere, Să am la cine să revin, Și ce să mângâi cu plăcere! ÎN LUME NU MAI E PRIZĂ ! În lume nu mai e priză, Adesea se umple paharul, Prin umbra impusă de criză Se rătăcește
POEME DE SUFLET ROMÂNESC de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376376_a_377705]
-
de pe pământ!” TOAMNA CA ÎNTÂLNIRE Toamna poate fi o întâlnire Dintre trecere și veșnicie. Dintre-o tristețe și o bucurie, Dintre două inimi îmbrățișate, Ce poartă biruința prin iubire. Toamna poate fi o întânire Dintre culorile eterne din văzduh Pictând sublim în suflet fericirea Unei trăiri sacre în Adevăr și Duh. Toamna poate fi o întânire Cu Marele Artist și galeria Lui Ce-și pune iar autograful, Să-ncânte omul cu grație și har, Făcând din toamna aceasta, O întânire de
POEZIILE TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376371_a_377700]