3,231 matches
-
Gable deasupra buzei superioare. În anii de când umblă prin Orient, și-a transformat casa în bazar, cu statuete, blide, instrumente muzicale, turcești, azere, iraniene, gobelinuri pe toți pereții. Civilizația orășenească de care încercasem să fug invadează din toate părțile. În sufragerie, televizorul color funcționează nonstop (habar n-am dacă l-o fi stins cineva noaptea), în camera copilului zumzăie o muzică metalică (prin ușa întredeschisă zăresc jucând pe perete umbrele albăstrui ale televizorului deschis) pentru cine, că băiatul nu era acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
găseam niciodată timp, îmi pot scoate ființa în lumea civilizată - începând cu pragul băii, unde Zenaida zace ca un cățel, jos pe gresie. După altă jumătate de oră în care și-a făcut și ea toaleta, masa se servește în sufrageria cu relicve orientale (un fel de încăpere tematică, umplută până la dunga tavanului cu tapiserii reprezentând mai brut sau mai stilizat femeia), cu aerul oriental potențat de femeia lui Ilie, care apare discret, aproape nevăzută, cu farfuriile fierbinți. Se lasă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o oglindă, fiindcă asta încurajează infidelitatea. Patul meu era totuși orientat spre o formă de oglindă, spre ușa cu geam, care stă însă deschisă, neoglindind nimic. Ghicesc fără greș momentul zilei (după-amiaza, după cinci), după lumina bleu de la televizorul din sufragerie jucând pe o bucată de perete vizibilă din cuibul meu. Sunt și semiîmbrăcat, cu blugii de zi pe sub pătură - dintr-o dorință de a „scoate“ timpul dormit, imediat după trezire sau, dacă se poate, înainte de trezirea deplină, să fiu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să-și ia din efectele personale... - Salut, talentule, îi zgârie cortexul hipersensibil o voce prea jovială de la celălalt capăt al firului. Hai să vedem dacă-ți mai aduci aminte de mine. - Cred că da... - Suzana sunt. (Suzana, pe caloriferul din sufragerie, vizibilă prin ușile cu geam, se spală prin părțile intime.) Vroiam să văd cum îți este... - S-ar putea și mai bine. - Da’ morocănos ești, parcă te-am sculat din somn... Aseară nu te mai puteam opri să-mi povestești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o casă ca un palat din secolul al XIX-lea, cu candelabre de cristal care-și trimit ramurile sunătoare în capul și urechile lui T. de cum a început să pășească, făcându-și curaj, înainte prin saloane. La masa bună din sufragerie, pentru care îl chemase de fapt, i-a turnat o lacrimă de whiskey vechi. De ce Dumnezeu nu-i dăduse din palinca aia pe care-o tot păstra din toamnă la noi? În fine. Și tu te-ai lăsat încuiat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am zis că sexul mă ajuta să adorm ca un tip nesofisticat. După un timp, mă trezesc singur pe patul-barcă, cu capul mai jos ca trupul. Caseta a tăcut, dar tot nu-i liniște deplină. Un zumzet mă conduce spre sufragerie, unde spre dimineață Zina se încălzește cu muzica latino. Hola! țipă la vederea mea, cu aerul străin de noctambul și probabil cu capul mărit de părul răvășit. La televizor evoluează, într-un fum roșiatic, un gitan cu pălăria de fetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vieții, refugiul ar trebui să vină îndată ce sting lumina sau simulez trăgând plapuma - de fapt nu se întâmplă niciodată asta, fiindcă în primul somn cad lăsând câteva lumini aprinse în casă - cel puțin becul de veghe din hol și în sufragerie lumina mișcătoare a televizorului refractată, înmulțită de ochelarii mamei, care își urmărește telenovela aplecată în fotoliu ca la un program de interes suprem sau parcă ar fi vrut să învețe la anii ăștia încă o limbă străină - de fapt, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu știu pe unde se găsea. O să se regăsească abia mâine dimineață în camera supraîncălzită, călcat de labele moi ale lui Suzy, invadat de mirosul de țigară al blănii ei; după plecarea tuturor musafirilor s-a retras și ea în sufragerie, să doarmă printre scrumierele pline-ochi cu mucuri. Anne-Marie învie spectaculos după ce înghite un pumn de pilule și stă jumătate de oră în baie, de unde iese gata îmbrăcată de zi, chiar și cu ochelarii de soare fixați în lăcașurile înguste ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nimic, am stat douăzeci de minute pe veceu și abia am spârcâit două fărmături. Numai mama nu apreciază subiectul de conversație așa de bine ales pentru niște oameni care stau la masă și se retrage cu restul de cafea în sufragerie. În patul meu, printre cutele lenjeriei rămăsese romanul lui Jean d’Ormesson, pe care l-am terminat într-o dimineață la patru, și în așteptarea unei ocupații pentru ziua liberă am simțit nevoia să-mi împrospătez datele despre Anne-Marie (nepoata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
voie să vorbesc, o să tac - uite-așa! Doamna și-a cusut buzele. Zina și-a golit dintr-un schluck paharul de vin, pe urmă s-a refugiat în baie. A ieșit de acolo peste vreun sfert de oră, mergând prin sufragerie ca un automat, fără să vadă pe nimeni, s-a oprit abia în hol și a țipat peste umăr, Scuzați deranjul, eu mă retrag, nu știu de ce a trebuit să țipe, că doar de la ieșirea ei nu mai scosese nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și demisol - spuse cu un pic de amărăciune, Însă cu același zâmbet care Îi lumina ochii a bunătate și duioșie...si, după un timp de la plecarea mea, să tai mocheta În două (aveau o mocheta tip covor, În așa zisa sufragerie) să-ți fie mai ușor să o manevrezi când faci curățenie, că și tu ai Îmbătrânit și nu mai ai putere... Am plecat cu sufletul Încărcat de emoția Întâlnirii, iar pe drum nu am putut să scot niciun cuvânt. Eram
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
o doamnă la 85 de ani (am aflat ulterior, eu nu-i dădeam mai mult de 65 de ani), sveltă, cu trăsături frumoase, fără prea multe riduri, discret fardată și rujată, Îmbracată cochet. Îmi zâmbește și mă invită politicos, În sufragerie, parcă mă aștepta. Un interior bine aerisit, cu un aer cald, primitor, În care te simți efectiv, bine. Pe fotoliu stătea un domn care citea o carte În limba franceză de Henri Calet. Nu Îi dădeam mai mult de 80
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
2 Am ajuns acasă abia pe la trei. Victor Îmi făcuse o declarație de dragoste iar eu mă simțisem mizerabil pentru că nu putusem săi răspund cu aceeași afecțiune. Cred că aveam ochii Înlăcrimați când am văzut-o pe Maria, citind În sufragerie. Asta era problema cu Maria. Citea ca o maniacă ori de câte ori avea un pic de timp. Nu zic că mie nu Îmi plăcea să citesc, dar Maria mă depășea cu mult la capitolul ăsta. ― Ce citești de data asta? am Întrebat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-ți placă de data asta, mă asigură el. ― Bine, am șoptit Învinsă și m-am ridicat pe vârfuri pentru un sărut rapid. O să mă străduiesc! Maria nu ajunsese Încă acasă În momentul În care m-am prăbușit pe canapeaua din sufragerie. Nu știam pe unde umbla, dar numi puteam imagina decât că stă Într-o librărie și citește. Poate părea naiv, dar cam așa era Maria. Mi-am luat telefonul din geanta răstignită pe fotoliu și am sunat-o. Dar melodia
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ceea care am rămas dorindu-mi mai mult. Am Înțeles atunci că deși relația noastră fusese pe cale să apună, o ferisem de moarte. Și era altfel acum. De parcă se putea Întrezări deja un nou răsărit. Am intrat cu el În sufragerie și m-am lăsat să cad În brațele lui pe canapea. Un tablou În aparență perfect. ― Ghici unde mergem sâmbătă, Îmi șopti el În ureche În timp ce mâinile lui coborau ușor pe talia mea. Mă ținea de mult pe jar În legătură cu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nu m-am Întors. ― Ce-i? ― De ce naiba te-ar Înșela Victor? Știi ce, Maria, e o Întrebare foarte bună. Să-mi zici dacă afli răspunsul, am adăugat furioasă și apoi am intrat În casă. Mama și tata erau În sufragerie, uitându-se Împreună la televizor. S-au ridicat imediat ce ne au văzut. Bănuiala mea cum că aveau să ne certe fusese cu siguranță corectă. ― Trebuia să fiți acasă acum patruzeci de minute! zise tata pe un ton autoritar. L-am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
De data asta avea să-l doară. ― Au! Termină! zbieră el. ― Du-te În camera ta! Acum! ― Lasă-mă! Alex Îmi aruncă o privire plină de ură Înainte să plece. Mă miram că nu fusese mai greu de atât. Din sufragerie, se auzeau alte țipete. Trebuia să mă revanșez față de Maria pentru că Îndura asta de una singură. M-am schimbat În cămașa de noapte și mam așezat sfârșită pe pat. Totul În jurul meu era un dezastru. Nu știu cât timp am stat așa
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Închide laptopul cu o pocnitură furioasă. Eram moartă fără telefon. Moartă, moartă, moartă. 15 ― Bineînțeles că ești aici, am spus când am intrat În casă. Ca În aproape orice după amiază de vineri, Adi stătea tolănit pe canapeaua noastră din sufragerie. Îmi zâmbi. ― Evident. Sunt de-al casei! N-am răspuns. Mi-am abandonat geanta Într-un colț al camerei și am dat să mă duc sămi iau un pahar cu apă. ― Nu ești Într-o dispoziție prea bună, remarcă el
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
avea o față plăcută, probabil datorită ochilor căprui, foarte blânzi. Avea pielea smeadă. Părul negru îi era coafat cu multă eleganță. Era singura dintre cele trei femei care nu se farda și în contrast cu celelalte părea simplă și lipsită de afectare. Sufrageria vădea eleganța de bun gust a perioadei respective. Avea un aer foarte sever. Exista un piedestal înalt de lemn alb și tapet verde pe care erau expuse gravuri de Whistler în rame negre simple. Iar perdelele verzi, cu un model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu un tipar în care niște iepurași albi se zbenguiau printre copaci înfrunziți sugerau influența lui William Morris. Pe polița căminului era expusă faianță de Delft. În vremea aceea trebuie să fi existat la Londra cel puțin cinci sute de sufragerii decorate exact în același fel. Era o cameră castă, artistică și plicticoasă. Când s-a terminat masa am plecat împreună cu dra Waterford și ziua frumoasă și pălăria ei nouă ne-au convins să ne plimbăm prin parcul St. James. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la dna Strickland. Știa să-și aranjeze elegant mediul în care trăia. Apartamentul ei era întotdeauna curat și vesel, florile îl înviorau, iar cretoanele din salonaș, în pofida severității mobilierului, erau drăguțe și luminoase. Dejunurile pe care le dădea în mica sufragerie aranjată artistic erau plăcute. Masa era agreabilă, cele două servitoare erau plăcute ca înfățișare, mâncărurile erau bine făcute. Era imposibil să nu vezi că dna Strickland este o gazdă excelentă. Și erai sigur în felul acesta că e și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
marca o glumă care lor nu li se pare deloc amuzantă -, dar nu mi-a spus nimic. Nou-sosiții au solicitat atenția gazdelor, așa că am fost lăsat singur. Când într-un târziu ne-am adunat cu toții așteptând să fim poftiți în sufragerie am reflectat (în timp ce conversam cu doamna pe care fusesem rugat s-o „conduc la masă“) că omul civilizat practică o stranie nevinovăție risipindu-și scurtul interval al vieții cu tot felul de practici plictisitoare. Era genul de societate care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acceptaseră. De ce? Pentru a evita plictiseala monotonă a cinei în doi, pentru a le da servitorilor o seară liberă, pentru că nu aveau nici un motiv să refuze sau pentru că li se „datora“ o invitație. Erau cam prea mulți oaspeți pentru dimensiunile sufrageriei: un maestru al baroului cu soția lui, un funcționar guvernamental cu nevasta, sora dnei Strickland și soțul ei, colonelul MacAndrew, și soția unui parlamentar. Tocmai datorită faptului că parlamentarul constatase că nu poate lipsi din Camera Comunelor fusesem invitat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din dreapta și din stânga lui erau puțin obosite. Îl socoteau greoi. De vreo două ori ochii dnei Strickland s-au oprit cu îngrijorare asupra lui. În cele din urmă, ea s-a ridicat și le-a condus pe doamne afară din sufragerie. Strickland a închis ușa în urma ei și, deplasându-se către capătul celălalt al mesei, și-a luat locul între marele avocat și funcționarul guvernamental. Ne-a trecut din nou sticla de Porto și ne-a oferit trabucuri. Avocatul a lăudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a propus să nu mai invite pe altcineva, ca să putem să trăncănim în liniște fără să ne întrerupă nimeni. Avea o casă veche foarte frumoasă pe Queen Anne Street și, fiind un om cu gust, o mobilase minunat. Pe pereții sufrageriei am văzut un fermecător Bellotto, și mai erau două tablouri de Zoffany pe care i le-am invidiat. După ce soția lui - o ființă frumoasă și înaltă, îmbrăcată într-o rochie aurie - ne-a lăsat singuri, am comentat râzând cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]