2,983 matches
-
vorbă. Ni s-au alăturat vreo cinci neamuri de pescari, ca să nu mai pun la socoteală și câteva neamuri ce se trag din cai. Nu știu de ce mi-a venit atunci În minte Marea, care Îl chemase pe Unu să sugă de la țâța de care nu mai dorea să se atingă. Se săturase Marea de lapte, sau doar Îi fusese milă de Înfometatul ăla de Unu? - Vreau să-i vorbesc lui Logon, am schimbat atunci vorba. Ai mei Îi săpaseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vagonet, lîngă bărbat. Timp de cîteva clipe, pe cînd Bull fuma, doi dintre vagabonzi se priviră În liniște, zîmbindu-și pe furiș, apoi cel tînăr, Îmbrăcat În costumul soios cu dungi, dădu din cap și, zîmbind ca pentru sine din buzele supte peste gura fără dinți, bombăni batjocoritor: — Doamne! Bull nu zise nimic, ci rămase pe loc fumînd puțin aplecat Înainte, neclintit ca o stîncă. Era aproape Întuneric, mai stăruia Încă lumina slabă a serii, dar stelele mari Începuseră să licărească deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
drept să omori un om care nu ți-a făcut nici un rău» - i-am zis - «numai pentru că ți se pare că-i chinez, nu-i așa?» «Ba da,» - zice - «pentru că nu-s decît niște demoni scăpați din iad, mi-au supt sîngele inimii, iar acum șed și se desfată ascultîndu-mi horcăitul» - a zis. Și asta n-a fost singura dată cînd s-a purtat așa“ - a zis Ambrose Radiker. „Cum adică?“ - am zis... firește nu i-am dat de-nțeles lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ah, mi le-au luat, mi le-au luat“ - a zis cu glas plîngăreț și-a Început să bată cîmpii și să aiureze, Înțelegi... „N-au decît să le țină! M-au sărăcit și m-au distrus, bestiile, mi-au supt sîngele, n-au decît să-mi ia și ce mi-a mai rămas.“ „Ce tot spui?“ - am zis. „Ce mai Înseamnă și asta?“ „Vorbește de cei doi chinezi care țin o spălătorie ceva mai Încolo, mamă“ - a zis Luke, „Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ideea de hoție, veșnica lui marotă, de care nu uită nici când doarme. Și cum să nu consideri paradoxală purtarea acestui popor când pe de o parte, leagănă la pieptu-i puzderie de mari tâlhari naționali, cărora le dă grijuliu să sugă euroi direct de la țâța bugetului, ba încă le mai dă și la felul doi piure de afaceri grase cu statul, îi cocoloșește cu drag și le prinde, cântând molcom un cântecel, moțul cu fundă roșie, ca să nu-i deoache cumva
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Monica Macovei (cu are breton exact ca al Monicăi Macovei). Dar nu despre asta voiam acum să vorbesc ci de marota ceea a românilor, născută din timpuri imemoriale, vizavi față de ideea de hoție. Am spus mai sus despre cei care sug fără grijă la pieptul generos al bugetului, dar sincer vă spun, nu trag speranță c-am să văd vreodată în România pușcării burdușite cu marii căpcăuni înghițitori de autostrăzi, care rămân doar pe hârtie, sau cu marii magicieni ai licitațiilor
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de acum, nu suportă termen de comparație cu nimeni și nimic. Lăcomia și perversitatea lor, au depășit orice închipuire. Vampiri, canibali, ar fi ușoare termene de comparație. Sunt oarece similitudini, pentru că tot cu sânge omenesc se hrănesc. „Bampir, asta care va să zică: suge sângele poporului" - spune în chip genial, nenea Iancu. Scenarii sinistre, sunt puse zilnic în scenă, de către conducători, iar omul de rând e mereu cel care trebuie să moară. In bătălia fără victorie, fără învingători, doar cu învinși. Și mor, în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
să meditați în tihnă, la un aspect îngrijorător din țara noastră nu din aceea a lui Obama și anume, de ce Traian Băsescu plânge din ce în ce mai des. Nu-i dau dinții, nu o face de foame, n-are colici, nu vrea să sugă - deși, slavă Domnului, e o ofertă de speriat pentru asta în depozitele de spirtoase, importate de peste ocean. Pur și simplu, după câteva cuvinte, sughițe ușor, se înroșește la față, înghite de trei-patru ori în sec (și eventual în demisec), după
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
facă prieteni și să vină ăia pe ultima sută de metri, când e gata să închine steagul, și să-l scoată de urechi din rahat. Are și el pe undeva o turmă de hadicapați ca Păsărilă, Setilă și Fomilă, care sug și ei zmeiește de la buget, dar știe că nu poate să aibă bază în ei, fiindcă la prima adiere de pericol, trec urgent în tabăra lui Făt Frumos. Dar zmeul are și o mare calitate. Este extrem de familist. Dacă i-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fie altfel. O priveam prostit, cu gura căscată. Brusc, încântată de paralizia mea, și-a descheiat fusta. A rămas doar în bikini argintii. Coapse bine arcuite. Se cambrează ca o iapă arăbească. Încep să-i sărut sfârcurile albastre, i le sug. Mă răstoarnă pe spate și mă scoate din haine. Gesturi sigure, privire caldă, cu mult jar în ea. Îmi dau seama că știrile s-au terminat. E un film. Ziua cârtiței: disperat, știristul american prins între ghețuri o ia mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-o. - Serios? Păi e grav! Universitarul se prăbușește în fotoliul înconjurat de măsuțe încărcate cu sandvișuri și castronașe cu salată de vinete, de roșii, de boeuf, de castraveți, de muguri de pin. Bagă în gură un cornuleț cu rahat. Îl suge pe gânduri. Toată cancelaria e consternată - suntem în întârziere. Deodată chipul i se luminează: - Tinere coleg, în tine e salvarea! Când am intrat în secretariat era așa de cald, că am rugat pe cineva să deschidă geamul. Eu zic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
are ce face - dacă l-ar înjura ar mai merge, însă la mișto nu rezistă. Închide cu pocnet Război și pace. Cam un ceas pe zi stă cu cartea deschisă la intrarea în sală. Îi crește prestigiul. - Să i-o sugeți lu’ bunică-miu! învârte la buton și dă peste Vali Vijelie: „sunt masculu’ ăl mai tare/am un mușchi între picioare...” Esteee...! urlă sala. Lasă că nici Piticului nu-i displace, da’ o mai face și el pe nebunu’. Ăăăh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
papura și se înmulțesc broaștele, să se facă acolo Dracula Park ăla, să vină americanii, să se mânjească pe bot cu bulion, să dea ei frumușel câte treizeci de parai pentru fiecare liliac atârnat de tavanul Peșterii Muierii. Așa, să sugem și noi sângele altora, nu numa’ alții p-al nostru! - Hai, Tubu, ieși de sub birou! Hai că te-am iertat! L XLIX Încă din mai, asupra capitalei se prăbuși un val de căldură care îi făcu pe bucureșteni să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zburase apetitul! Asta spusese și tanti Cucu: o femeie care se hrănea cu așa ceva nu putea fi decât un vampir pe care dacă nu-l înțepai în inimă, dacă nu dădeai foc și apoi făceai pipi pe cenușa lui, îți sugea toată vlaga din vine. Te transforma într-o cârpă de șters pe jos în bucătărie, într-un robot casnic condamnat toată viața să spele rufe, să calce. Vai și-amar! Până la urmă care era treaba cu călăvia? O simplă căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că aici se aruncă boasca fierbinte care a rămas În cazan după extragerea alcoolului. Se aud talăngi și zgomote de oi Închise În țarc. Bușituri surde, behăit de miei care și-au rătăcit mama și vor să se apuce de supt acum, pe Întuneric. Trebuie să lași În dreapta țarcul și saivanul cu cele aproape două sute de oi ale omului care e și proprietarul cazanului. Te gândești că, poate, și În 1939 cazanul de țuică al acestui sat se afla tot aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care să-l capete viața, în așa fel încât să i se estompeze atributele deșertăciunii, este, de exemplu, metafora-simbol a pescuitului, cu semnificațiile consacrate, dar nu oriunde, ci Sub catargul înalt, înalt, / acolo unde e loc doar pentru divinitatea / care suge mișcările și unde Chiar vântului îi întinzi o cursă. Fiindcă „materialul” din care-și zidește poetul opera este cuvântul, este firesc să zăbovească asupra lui, înălțându-i imn (Imn cuvintelor) și găsindu-i sursa din gât, din inimă, chiar din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și alte poezii. Primele douăzeci și una de poezii poartă numele celor șapte culori ale spectrului curcubeului, alcătuind trei serii, în care roșul e asociat de poetă autocunoașterii (Am văzut / când asfințitul a devenit / mai roșu / decât sângele meu, / când rubinul a supt asfințitul / ca mielul prima gură de lapte, / am văzut cerul hrănind pământul. / am văzut cine sunt, / cine nu mai sunt / și învelită în roșul pleoapelor închise / îmi odihnesc plecarea), oranjul o poartă prin ținuturi cu sugestii exotice (mediteraneene sau livrești
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se pleacă. Scârțâind, din nou ea crește. Mama toarnă cu tot zorul Apă-n pumni, și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. Bea apoi și ea pe fugă. Merge iarăși după asta La copil și-i dă să sugă; Frânt-apoi, pe-o buturugă Stă nevasta. Și e liniște pe dealuri Ca-ntr-o mănăstire arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă. Nici un nor văzduhul n-are Foc sub el să mai ascunză; Nici o pasăre prin
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vânt vrăjmaș și mohorât Ca pe-un macieș pitic l-a scuturat, De-a mai rămas dintr însul doar atât: Un ghem de spini, ostil și speriat ? O fi având el oare pui ? Mă-ntreb, deși nu pot pricepe: Cum sug ei fără să sențepe În ghimpii lui ?... Când a simțit că-i singur doar cu mine Și nici un dușman dinspre casă nu mai vine, A scos cu frică de subt el Un bot timid și mic, ca de cățel, Și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
se furișează, și ochii tuturor privesc răutacioși. Mai departe. Un colț curat, senin și liniștit mai e pe lumea aceasta? Într-un alt târg, într-o mahala sărăcăcioasă, iată o colibă. Fereastra mică e deschisă; lângă fereastră, mama, cu fața suptă de neodihnă, își leagănă copilașul bolnav pe genunchi. Micuțul stă cu ochișorii verzi deschiși, pieptul mai nu i se ridică, buzele albe nu se pot mișca. Se gândește mama: câte necazuri, câte nădejdi, și acum! Și cum gândea astfel, o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lui, în vârful picioarelor: creștea. Putea urni un scăunel, înhămându-și toată puterea prin brațe: era întâiul avânt. Putea, urcându-se pe scăunel, să-și moaie degetul în gavanosul cu dulceață, de pe măsuță, ca mai apoi, după ce și l-a supt, să-l întindă și mamei; era întâia dărnicie. Putea păși singur în cerdac: era întâia pribegie. În curând pașii lui se căzniră prin ogradă; ulița îl privea înduioșată pe sub poartă, făcându-i semne cu portița: îl chema la ea. El
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
viața de afaceri, de lux, de destrăbălare. În cazul acesta biata mulțime a românilor, prin biruința nostră, ar schimba numai firma exploatatorilor iar țara stoarsă și-ar încorda istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care să-i sugă sângele, adică pe noi. O! Moța, tu n-ai murit pentru aceasta. Jertfa ta ai făcut-o pentru neam. De aceea veți jura că ați înțeles, că a fi elita legionară, în limbajul nostru, nu înseamnă a lupta și a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
zi de zi. Cei jertfiți, neclintită credință, oști îngerești, se zvârcolesc în adâncuri neștiuți, mulți neprohodiți la căpătâi, fără flori, fără lacrimi. În neliniște, o țară stoarsă își încordeză istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care îi sug sângele: „NEOCOMUNISMUL”, scursurile de ieri. Țara a rămas dincolo de noi. Ni se cer noi jertfe. Lanțurile morții ne învăluie cu bezna nărăviților de ieri. Să nu ne afundăm în somnul nepăsării, înșelați de cel viclean. Orice rătăcire are cale de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
controlam), în timp ce eu susțin că Dumnezeu trebuie să existe pentru a-l putea întreba: De ce, Doamne, ai lăsat atâta ticăloșie pe lume? De ce tocmai eu trebuia să mă lovesc de ea? Ca să-i fac aceste reproșuri, trebuie să existe". Obrazul supt de tuberculoză s-a învinețit și l-am simțit pe "fratele Martin", ca pe o reptilă, gata să mă atace: "Cum îți permiți "fiu de cățea"?" a reușit să bâlbâie și, înainte să pot reacționa, mi-a întors spatele. In
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
una și este vânăt de atâta efort; blond ca tatăl, cu ochii de culoare deschisă și capul mare care contrastează cu trupul firav și plăpând. Pompilia, mama lui, încearcă să-l îndemne, sânul plin de lapte îl îmbie, instinctual el suge de două-trei ori și obosit începe din nou să plângă. În toată casa nu doarme nimeni. Toți sunt îngrijorați de acest refuz de neînțeles din partea unui nou născut. Mamă-sa suspină însă deodată devine fericită când băiatul mai suge puțin
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]