4,043 matches
-
decât ceea ce i-a fost dat să fie, este acum personificată, are chipul celor de care Emanuel este înconjurat. Personajul are clar conștiința eului, nu-și mai poate îngădui evadări în ireal. Proiecțiile referitoare la viitoare ipostaze ale sale sunt sumbre: Mă chinuie gândul că încet, încet va trebui să devin un bolnav adevărat... Că tot ce iau acum drept lenevie și odihnă va deveni un prizonierat teribil... Mi-e frică de scoborâș... mi-e frică să nu ajung a umbla
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Robbins), sau acțiunea umană (Ludwig von Mises). Cu astfel de întrebări s-au frămîntat filosofii și economiștii întemeietori ai teoriei economice. Interesul față de economie a sporit foarte mult, iar asta și datorită dificultăților de afirmare ale științei economice și perspectivelor sumbre ale realității economice. Se pricepe cu adevărat cineva să ne aducă prosperitatea? Aici pînă și economiștii au îndoieli serioase. Cred așadar că știința economică se află în criză. O criză pe care sunt chemați să o rezolve nu doar economiști
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
produs își creează piața). Agenții economici erau priviți ca urmîn-du-și propriul interes, care era maximizarea profitului monetar. Prețurile sunt determinate de costurile de producție, iar randamentele sunt descrescătoare în timp. O notă aparte face Malthus cu teoria sa demoeconomică destul de sumbră privind decorelarea dintre creșterea în progresie aritmetică a resurselor și creșterea în progresie geometrică a populației, de unde inevitabil foamete, molime, vicii, războaie etc. O teorie economică ce nu trebuie ignorată, produsă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Luc se mulțumește cu o solitară blondă pe nume Chrystèle, care de fapt îl ochise de mult în acel sat de vacanță din Saint-Moritz. Pentru Luc actul sexual în absența iubirii este ceva obscen, impur și inestetic. O penibilă și sumbră corvoadă carală, încât doar lăsându-se pradă unor închipuiri lascive, își salvează onoarea de mascul față de stewardesa cu chip de îngeraș cârlionțat vizibil pe pereții bisericilor de țară. Privind-o cu un ochi critic și analitic, punând-o chiar sub
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
artelor. Se conturează astfel nu numai o confruntare comparatistă între Franța și Italia, între cuibul forfotitor al reprezentărilor gotice și soarele artelor și cugetării florentine, ci și un plan de salvare a lui Gilles, senior al crimei ascuns în acele sumbre și neliniștitoare păduri vandeene. Zis și făcut. Prelati i se înfățișează castelanului de la Tiffauges, fără să-și bănuiască măcar asemănarea frapantă cu Fecioara. Fapt e că, în ochii lui Gilles, el apare drept o reîncarnare a Ioanei, halucinantă. Motivul dublului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ducă la bun sfârșit puseul matricid al fiului, terminând-o (prin eutanasie?) pe supraponderala și foarte bolnava lui mamă. Frumoasa asistentă medicală acceptă să conviețuiască alături de Harald, autoritară și pragmatică, oricum mai pozitivă decât pesimistul ei concubin, pictor al culorilor sumbre. În timp ce acesta, trecut prin dedublări și scindări succesive, supraviețuiește internat într-un purgatoriu de patimi suprareale, ea nu ezită să i se substituie până și în actul artistic. În schimb, fondul ei bovaric, bine disimulat, reizbucnește cu ocazia întoarcerii la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să se înfrunte pe viață și pe moarte cu răul insidios, invizibil deocamdată, deși ineluctabil. Doctorul Marcu, spre deosebire de grefierul Luca, are toate datele misantropiei crepusuculare. Revoltat de redundanța naturii și de impenitenta cădere în păcat a omului, "doctorul-de-morți" este un sumbru solitar, are un tragic presentiment al eșecului. Face experiențe cel puțin șocante, dacă nu mefistofelice, hrănindu-și motanul cu sângele ce-i prisosea în cazul unui puseu hipertensiv. Realizează astfel un transfer telepatic la nivel de temperament, o transmigrare controlată
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de prisosă Fiți fericit dacă nu înțelegeți ceea ce scriu aici.“51 Sunt indicii ale celei mai profunde depresii. Într-o lucrare publicată în 1973, care a stârnit numeroase controverse și proteste, filozoful american William W. Bartley vede în starea sufletească sumbră a lui Wittgenstein din această perioadă în primul rând expresia sentimentului de vinovăție și dezgust față de sine pe care el l-ar fi resimțit după ce ar fi frecventat, în toamna lui 1920 și în primăvara lui 1921, anumite medii homosexuale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
privitorul din afară, nici eminența lui intelectuală, nici originea lui aristocratică nu apăreau evidente.“105 Activitatea manuală obositoare îi făcea bine lui Wittgenstein deoarece îi abătea atenția de la gânduri pe care le suporta cu mare greutate. Starea lui de spirit sumbră era accentuată de conștiința acută a cruzimilor fără egal ale războiului modern. Se simțea bătrân, epuizat și fără încredere în viitor. Prietenii apropiați erau departe. La 1 aprilie 1942, nota: „Nu mai simt nici o speranță pentru viitor în viața mea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
text al lui Ion Mureșan Grup de bătrâni lângă casa poetului (unde apare imaginea unui "ochi mic, negru, răutăcios", aruncat într-o găleată ruginită, printre bulgări galbeni și pietricele) se mai întâlnește același energetism întunecat al demonicului ce pândește spectacolul sumbru al unei existențe total lipsite de fiorul transcendenței sacre. Nu e nevoie de nicio altă tentativă de explicitare a tragismului emanat de această conștiință a însoțirii perpetue cu un alter demonic, ostil și funest. Pe acest fundal cât se poate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
e bun pe pământ/ Pe cei vrednici i-alungă, iar cel/ ce-nvârtește sapa și plugul/ (povești de demult)/ e lătrat și mușcat de câini asmuțiți/ de acest târâie-brâu cu capul de lut" etc. Toate contribuie la configurarea unei atmosfere sumbre, colorate expresionist, pe care cititorul este undeva invitat, prin intermediul adresării directe, să o trăiască la cote halucinante: "Tu numeri clipele, ciocanele de plumb/ lovind în ceasuri, în timp ce carnea/ prinsă-n cuie revarsă frigul/ spaimei și râul sângelui cel roșu" (Stropul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
postmodernism ot istokov do konța stoletija/ new perspectives on post-soviet culture/ am făcut turul mesei po nebu polunoci/ avangarda rusă enghel letel/ anexe traducere note/ fiecare-i poet tânăr/ și în pântec foamea-l scurmă/ acest speech și scurt și sumbru/ OLĒ!/ astăzi scuipăm cât colo trecutul care se mai ține de dinții noștri și declarăm:/ gândul și vorbirea nu reușesc să țină pasul cu trăirile celui inspirat/ OLĒ!" (același Paul Valéry a spus-o cel mai bine: totul se schimbă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
respectiv Supraviețuire (secvențe ce reproduc singurele volume alcătuite de autorul însuși, dar nepublicate antum), nu există diferențe vizibile, de ton, de construcție sau de atmosferă. De la un capăt la altul, aceleași sonuri, aceleași principii structurale ordonează textele, după cum același decor sumbru, aceeași figurație expresionistă umplu paginile, contorsionate într-un teribil spectacol al spasmelor fiziologice și psihologice, al dramei demențiale de a trăi. Coerența de perspectivă, de construcție și limbaj nu trebuie în acest caz inventată, căci nu este reperabilă, vorba criticului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întins ca mortul sub cerul negru, întins peste coastele câmpului vinețiu" adunându-și sângele de un roșu greu până aude o trompetă roșie, soarele e nebun "ca tigrul albastru ce cutreieră pădurile sufletului meu" etc. etc. Iar pe acest fundalul sumbru, o serie de apariții spectrale, născute din fuziunea formelor și a regnurilor, devin partenerii de dialog ai unui iubitor de mitologii curioase: Marele Câine de Veghe, viețuind în copacul vopsit în roșu, hiena ce-și urlă sângele șiroind din trupul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
eternă apocalipsă. Toți actanții textuali (precum, bunăoară, Nebgrohd, "zeul mic și taciturn", cu dinții verzi și "caninii mai ascuțiți decât Blestemul și coamele tigrilor", Călărețul albastru, "cel ce călătorește printre amintiri vii ca rănile", oamenii-îngeri triști, drapați în întuneric, Ucigașul sumbru, cu "neobosit trup, neobosit trup, bun de umplut Abisul" sau Faraonul din casa înnegurată, care, Cu ochiul stins, "grăbește venirea morții") se contorsionează în eforturi disperate de a se aclimatiza cu propria agonie. Fără a da semne că ar fi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu alteritatea obiectuală și ontologică în care viețuiește și de care, nu de puține ori, este asediat. Sfârșește, prin urmare, a și-o converti într-o veritabilă poveste a maturizării (în sens biografic, dar și poetic), poveste când potențat dramatică, sumbră chiar, când grotescă, accentuat parodică, dar întotdeauna dinamică. De altfel, și sonurile în care se dau glas tensiunilor poetice (dar și poietice, precum în cele mai eficiente neurotonice) sunt divergente. În genere, s-ar spune totuși că scriitorul împrumută din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Marianei Codruț, de mai vechiul "ritual al jubilației ceremoniale în fața lumii", ce travestea reușit iluminarea ontică, după cum bine observa Iulian Boldea, plecând de la volumele anterioare ale poetei. Nucleul poemelor din Ultima patrie nu este deloc unul jubilatoriu, ci dimpotrivă, unul sumbru, aspru, întunecat, pliat pe o sensibilitate mai ascuțită, mai deschisă percepției distrofiei lumii recente. Culorile în care aceasta este zugrăvită sunt la rândul lor mult mai întunecate, profilurile existențiale reduse la câteva definitorii, iar gestica stereotipă; în ciuda referințelor "reale", autenticitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
preferă, aici, textul nervos, de o dinamică oarecum întunecată, autoreferențial, întors decisiv spre raportul dintre sinele ce (se) scrie și rezultatul procesului scriptural. Ea mizează, inteligent, nu atât pe descripția, altfel reușită, cât pe gradarea atentă a tensiunii ce însoțește sumbrul ritual al identificării polivalente (dintre feminin și masculin, dintre subiectul creator de poezie și obiectul creației acestuia): "nu-ți fă griji, ești cea potrivită, ai niște plămâni/ atât de puternici, că pot hrăni nu unul, ci trei/ ouă gravide, și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
revărsat adesea în impulsuri extatice, halucinatoriul, predilecția pentru decriptarea semnelor sacre, a vestirilor transcendente par a fi, încă de pe acum, formele de manifestare predilecte ale lui Nichita Danilov. Tot ca notă specifică, se reliefează fabula identitară, fixată într-un decor sumbru ("orașe însângerate", "străzi lăturalnice", "case vechi părăsite", "clădiri bântuite de umbră" Peregrinări; "casa clădită din carne/ Din carne care mai sângeră încă" Amurg; "o stradă înadins înfrigurată" Abel), propice înscenărilor sciziunii de un tragism neestompat de liniștea rău-prevestitoare a figuranților
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și sentimente aidoma celor pe care le-am trăit și noi..." Complicatelor ritualuri de purificare biologică și spirituală le iau locul, în Imagini de pe strada Kanta (Tracus Arte, București, 2011), câteva Reverii din întuneric abia schițate, mici fabule identitare, crochiuri sumbre ale orașului surprins într-o mișcare browniană. Poemele chiar și cele mai scurte și mai nervoase revin totuși cu relativă frecvență la schema alegorică a revelației identitare întunecate și aici, fluxul subteran în funcție de care se proiectează și se consolidează lumea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
succes considerabil la critică și la public (Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Ana Blandiana, Constanța Buzea), Dan Laurențiu cultivă o poezie retro, lipsită de candoare și de ideal (sau, și mai bine, marcată de idealuri dintre cele mai întunecate), sumbru vizionară și sacerdotală. Recuzita și gesticulația largă, de o pedanterie căutată, denotă un acut simț al grandiosului și un impuls imaginativ cu sens exclusiv ascensional, manifestat chiar și acolo unde teritoriul de meditație poetică pare a fi unul de semn
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Hipolit, Hipolit, despre Fedra ș.a. Sursele mitologice sunt ușor decelabile și în texte ca Sanctuar, Țipătul viperei, Inițiere, Poema Formei, Poema Ochiului, Imn morții, Benedicțiune etc. Dar o inventariere aridă a tuturor puseelor sau resurselor mitologice ale poetei (în principal sumbra istorie de iubire incestuoasă dintre Fedra, soția lui Tezeu, și Hipolit, fiul ei vitreg, deși se pot suspecta și trimiteri la mitul androginului, al păsării Phoenix etc.) nu interesează decât pentru că ea relevă, odată în plus, cât de plin de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
autohtoni, drama exilatului tomitan consună cu suferința claustraților din Oran, iar desenele grotescului caragialesc sau arghezian cu reveriile suave ale neoromanticilor ori cu cele învălurite ale cerchiștilor. Coabitarea nu este însă deloc pașnică, din vina exclusivă a regizorului acestui spectacol sumbru al literaturii. El își contaminează (voit!) reprezentarea cu toate maladiile sale. Bolile poetului sunt, într-o mare măsură, și cele ale generației sale. Adică: greața, devitalizarea lentă, abil travestită în ostilitate fățișă împotriva sistemului, dorința împinsă până la extrem de a epata
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și lumea din care el s-a rupt sunt, în ciuda oricăror aparențe, două mulțimi disjuncte. Certitudine care are ca rezultantă lirică tocmai de-solidarizarea și închiderea într-un cerc al suferinței singulare, căci declanșate, simultan, de mai mulți factori. Un sumbru inventar al cauzelor estropierii ființei lăuntrice constituie materialul poetic ideal pentru una dintre cele mai ironice artes poeticae din carte. Plasată, de altfel, în finalul cărții (putând fi citită, așadar, și ca anticipare a viitoarei opțiuni auctoriale), această promisiune de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
falangele/ izvorâtor cearcăn de lumină/ îmbrățișează somnul canarului/ nerostită poveste a nestatorniciei,/ tăvălugul fluxului/ îți adulmecă sarea/ înrourată pe trup". Când actantul uman își face simțită prezența sau chiar evoluează fizic în peisajul contaminat de această pace agonică, de această sumbră armonie a elementelor aflate în ora amorțirii pre-thanatice, decorul se încarcă și mai vizibil de însemnele unor vremi crepusculare: "clopote martirizate de ploi", zorii adormind "în venele înveninate ale îngerilor cu arcadele sparte", "toamna apăsătoare/ pentru o sperietoare/ dezarticulată", canoanele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]