3,826 matches
-
De aici și de la altele se iscau dispute, certuri, ba chiar ne încăieram de-a binelea, cu pumni în mutră și cu picioare pe unde nimeream, ba chiar ajungeam să ne tăvălim prin noroi și tot felul de murdării. Dar supărarea dintre noi nu ținea mult, căci... ne căutam reciproc și nu puteam unul fără altul. Eu nu știam să înot, aveam oroare pentru apă. El știa, și știa foarte bine, nu știu cine îl învățase, poate nea Filică, taică-su sau nenea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la suflet. Iar prietenia adevărată este sfântă, are micile ei legi, care constau în cuget curat, înțelegere, bunătate, devotament, chiar sacrificiu, când este nevoie. Țuți îndeplinea toate aceste calități. Nu a ascuns față de mine niciodată nimic, ne împărtășeam bucuriile și supărările și dacă era posibil, unele necazuri se rezolvau ajutându-ne reciproc. Nu prea s-a schimbat, poate este ceva mai laconic, doar când bem câte vreun pahar două devine mai vorbăreț. La fel sunt și eu. Este tot scund, cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ai, Marico, de ce te supărași? Ea se îmbujorase ca un trandafir: — Măria ta, îți spun ca să afli: doamna Maria sunt eu, neam de domn și soață de domn, nu oricare venetică ce trage ițele ca să nvrăjbească boierii. Atunci am înțeles supărarea ei. Plângea în hohote și vorbea repezit: — Țara-i mică, Oltenia-i plină de austriecii lui Veterani, și la București două curți domnești, una aci și alta în casa beizadelelor lui Șerban Vodă. Măria ta îți pierzi capul și mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nimănui, zice că n-are liniște să doarmă departe de copii și că aici e frig pentru cei mici, că Safta are numai doi ani și că se joacă încă pe jos. Nu, nu, așa nu mai merge! Nu era supărarea Maricăi care nu-i da pace, ci vorbele lui Hamie. De când este domn, Hamie, seara târziu, vine la Curte și stau amândoi la sfat. — Hamie, eu sunt domn cinstit și vreau ca tot ce se întâmplă la Curte să afle
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
strigătul prelung chemând la rugăciune. Marelui spătar i se păru deosebit de trist. În fața lui femeia încă frumoasă, imobilă, tăcea. Probabil că din pruncie s-a învățat să respecte ceasul rugăciunii altora. Mușchii feței, care până atunci exprimau revoltă și chiar supărare, acum erau destinși și, surprins, Mihai își dădu seama că Lavinia se roagă. Șoptea încet, abia mișcându-și buzele: — Bucură-te, Ceea ce ești plină de har... Pios își împreună și el mâinile în față. După un timp, Lavinia spuse: — Să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Alexandru Iliaș Vodă, domn și la București și la Iași, sin Iliaș Vodă, sin Alexandru Lăpușneanu, sin Bogdan Vodă cel Orb, sin Ștefan cel Mare. Ea se mărită cu Radu neam de neam de domni și eu o să mor de supărare, aoleu, să mor tocmai eu, după ce că mie mi-a spus Zamfira lui maica mare că o să fiu doamnă. Mie mi-a spus...” Stanca zâmbește aducându-și aminte de supărarea de atunci a fetiței cu pistrui și cu sânii abia, abia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Radu neam de neam de domni și eu o să mor de supărare, aoleu, să mor tocmai eu, după ce că mie mi-a spus Zamfira lui maica mare că o să fiu doamnă. Mie mi-a spus...” Stanca zâmbește aducându-și aminte de supărarea de atunci a fetiței cu pistrui și cu sânii abia, abia împungând și-i pare bine că Maria se împacă și o să fie doamnă. A venit și ea să le ajute s-o pregătească pe Maria de nuntă, că s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dea informații de când cu șaua calului lui Ștefan. Dar și împiedicatul prințului și scrântitul mâinii sunt cusute cu ață albă. Deci vodă știa că Ștefan nu trebuia să încalece. De unde? Ștefan nu știa, pentru că nici acum nu i-a trecut supărarea. Are sentimentul că este pionul care trebuia sacrificat înaintea unei mutări importante, mi-a spus Selin aga despre asta. Despre tronul Moldovei rețeaua prințului nu aflase, el Mavrocordat lăsase să se strecoare vestea doar spre spătar, și acesta i-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am rămas orfan de tată de mic, unchii mei, Matei și Iordache, tot așa, verii mei Toma, Casandra și Gheorghe la fel, de-aia îi simt ai mei și-i înțeleg. Poate că tu într o zi ai avut vreo supărare; înainte de culcare seara, când ți-ai spus pomelnicul la rugăciune și ai dat de numele meu, poate ai răsuflat ușurat zicând: „taica, are el grijă de toate”. Ștefane, niciodată eu nu l-am pomenit pe taica la vii, și nici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Nu-mi plac luptele, este adevărat. Dar mă întorc acum cu domnie nouă iar la domnie nouă dregători noi vor fi. După ce vom fi întâmpinați în București de divan, plecăm cu toată curtea la Târgoviște, dar la culesul viilor, fără supărare, ca de la sine vom avea alt mare spătar, alt mare logofăt, alt mare stolnic... Și asta în pace, căci nu voi să mă lipsesc de sfatul domniei tale, naș Dinule, și nici de priceperea marelui spătar Mihai; împreună am ridicat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neica Dinu toată cancelaria și nimic nu sosea sau pleca fără ca dânsul să controleze cifrarea scrisorilor. Este adevărat că averea nu-i prea sporise, dar de asta nu era vinovată decât patima lui pentru citit și mărire. Era evident că supărarea lui neica nu începe cu sfințirea noii biserici de la mânăstirea Sfântul Sava, când vodă nu l-a întrebat nimic nici în ce privește academia, nici despre profesorii angajați sau cumpărarea cărților și chiar nici nu l-a chemat la liturghie. Ca și cum ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știu că m-ai căutat o dată acum câteva zile... — Am aflat că vodă ar fi supărat pe sfinția ta și că ți-ar fi cerut să-ți dai demisia. Așa este. — De ce? Ce ți-a spus, care este motivul acestei supărări? — Motivul? Vezi aici este întrebarea. Vodă știe că l-am trădat și că am uneltit împotriva lui, știe că Toma Cantacuzino, marele spătar, s-a dat cu oștirea de partea rușilor și a atacat Brăila în înțelegere cu domniile voastre și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de partea rușilor și a atacat Brăila în înțelegere cu domniile voastre și cu binecuvântarea mea, dar nu de asta mi-a cerut să-mi dau demisia. Cum adică, se arată mirat spătarul Mihai, pentru neînțelegerea aceea cu preafericitul Hrisant Nottara? — Supărarea noastră cu preafericitul patriarh al Ierusalimului nu este un lucru de trecut cu vederea și ea își are izvorul în faptul că Hrisant al Ierusalimului mereu a mijlocit pacea dintre țar și padișah, fiind plecat în fața voinței turcilor, pe când noi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a luminii celei adevărate. O zice Isaia la al noulea cap: «Celor ce locuiesc în locul și umbra morții, lumina îi va lumina pe ei». Și de vreme ce aici, după adormirea cea firească se întoarce iară omul la osteneli, la scârbe, la supărări, la patimi, acolo, după adormirea cea de pe urmă, pe care o numim noi a morții, trece din scârbă la bucurie, din stricăciune întru nestricăciune, din orașul lacrimilor la locul veseliei, din tulburarea vieții la adăpostirea cea lină a mântuirii, din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
altă norocire este mai mare decât aceasta? Ce altă adormire mai dorită, decât adormirea morții? Și noi, dacă nu vărsăm lacrimi niciodată, când ruda sau prietenul doarme, ci mai vârtos liniștim, tăcem și ne nevoim ca să nu-i facem vreo supărare, măcar că știm că adormirea este moarte trecătoare, «sfârșitul unei zile» precum zice dumnezeiescul Zlatoust, de ce să le vărsăm pentru cei morți? Pentru ce să ne întristăm de sfârșitul vieții fraților noștri ce se odihnesc în Domnul, ce se veselesc în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
seriile primare. e) Peter îl insultă pe John John e supărat = John cere o explicație. Peter îi oferă o explicație. John nu mai este supărat = John înțelege. În acest exemplu, cererea unei explicații este o formă specifică de exprimare a supărării. Însă este posibil să ne exprimăm supărarea și într-un alt fel, de exemplu lovind pe cineva; în acest caz, se va dezvolta o altă serie înrămată, cu o altă specificație a seriei primare. Băiețelul lui Aptekar trebuie, "desigur", să
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
John John e supărat = John cere o explicație. Peter îi oferă o explicație. John nu mai este supărat = John înțelege. În acest exemplu, cererea unei explicații este o formă specifică de exprimare a supărării. Însă este posibil să ne exprimăm supărarea și într-un alt fel, de exemplu lovind pe cineva; în acest caz, se va dezvolta o altă serie înrămată, cu o altă specificație a seriei primare. Băiețelul lui Aptekar trebuie, "desigur", să-și privească sora atunci cînd ea încearcă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
după care se taie [încetează] sau dă în lungoarea numită tifoid" (!). Urmau "pricinile" ce stârnesc boala: "stricarea de stomah, prin mâncare și băutură peste măsură sau rea și stricată; răceala, fie prin temperatura climei sau umezeală; tulburarea prin mânie, mîhnăciune, supărare sau hipocondrie": În sfârșit, în ce privește "chipul de a se feri de holeră", principala recomandare consta în alimentația ponderată și rațională a indivizilor 360. "Gazeta de Transilvania" din Brașov făcea cunoscut, la 11/22 noiembrie 1853, că "în Moldova încă mai
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ochii lui înfrigurați, cum Daru îi desface legăturile. Când se văzu dezlegat, își frecă între ele încheieturile umflate, apucă paharul cu ceai și sorbi lichidul fierbinte cu înghițituri mici și dese. - Așa, spuse Daru. Și încotro, dacă nu-i cu supărare? Balducci își ridică mustața din paharul cu ceai: - Aici, fiule. - Ciudați elevi, n-am ce spune! Dormiți la mine? - Nu. Eu mă întorc la El Ameur. Iar tu o să-l predai pe omul ăsta la Tinguit. E așteptat acolo. Balducci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
suferă și rabdă nenorociri peste nenorociri. Le rabdă, se cuibărește în propriul său destin. E stimat. Într-o seară întâlnește un prieten pe care l-a iubit. Acesta îi vorbește distrat. Întors acasă, omul se sinucide. Lumea vorbește apoi de supărări intime și de o dramă ascunsă, dar nu-i asta. Dacă totuși trebuie neapărat găsit un motiv, s-a sinucis pentru că un prieten i-a vorbit distrat“. Litere și cuvinte : un bărbat nu se sinucide astfel. Încă nedesprins din placenta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
necaz, cînd au văzut lucrul acesta, și au zis: Ce rost are risipa aceasta? 9. Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, și banii să se dea săracilor." 10. Cînd a auzit Isus, le-a zis: "De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine. 11. Pentru că pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. 12. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
fost rușine să vii mai devreme între noi? Spune drept! ― Rușine? Mie?... De ce? zise Apostol, oprindu-se înțepat. ― Parcă noi nu știm că și tu ai votat pentru moarte? zâmbi Gross, dând vorbelor sale o culoare mai dulce, fiindcă observase supărarea lui Bologa. ― Ei și? urmă Apostol mereu dârz. În orice caz n-am să dau socoteală decât conștiinței mele, care l-a găsit vinovat! ― Conștiință! oftă deodată tânguitor căpitanul Cerven-ko, care ședea la stânga lui Klapka. Cine mai are azi conștiință
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Acuma trebuie să bei din zeama asta, că-i dulce... am gustat-o și eu... ― Lasă, Ilona... mai vorbește! răspunse Apostol rugător. Fata se făcu roșie ca mușcata din fereastră și, o clipă, șovăi. Apoi numaidecât zise iarăși, cu o supărare drăgălașă: ― Dacă nu iai doctoria, să știi că nu-ți mai povestesc niciodată, na! Bologa închise ochii câteva secunde, ca și când ar fi vrut să-și închidă în suflet drăgălășia ei. Ilona umplu lingurița și i-o duse la gură. Degetele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu izbuti să și-o potolească, mai ales că Apostol rămăsese locului netulburat, continuând a se lupta cu un picior de găină, ca și când nu s-ar fi întîmplat nimic. Doamna Bologa se zăpăci de tot auzind că Apostol e pricina supărării avocatului, căci ei nu-i spusese Apostol c-ar avea vreo neânțelegere cu viitorul său socru. Ce-i drept, Rodovica s-a grăbit să-i șoptească, la bucătărie, cum a trimis-o domnișorul la domnul avocat, dar doamna Bologa a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
va ști și va comenta întîmplarea aceasta extraordinară. Deci important, foarte important este ca vina desfacerii logodnei să cadă asupra lui Apostol, căruia nu-i putea strica nimic, pe când fata... Din vorbă-n vorbă, Marta ajunse la convingerea că toată supărarea logodnicului ei s-a iscat, cu siguranță, din pricina conversației ungurești. ― Acuma sunt absolut sigură, tăicuțule! strigă ea triumfătoare. Am și observat în privirea lui o încruntare ciudată, de m-a și speriat... Dar spune și tu, tăicuțule, se poate oare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]