KorAP: Find »[drukola/base=surâs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...163 >

4,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

a spus: - Acum o să-l joc pe Periplecomeno; ne aflăm chiar la ultimele replici ale comediei. Cred că pentru un asemenea Pirgopolinice nu e cazul să pierdem prea mult timp. Eu stăteam nemișcat în mijlocul corului, mascându-mi rușinea cu un surâs sfidător pe buze. Flaviano a făcut un gest de dezgust, exclamând: - Să-i dăm fanfaronului ce i se cuvine! Am fost împresurat de un grup de figuranți, servitorii care trebuiau să mă ciomăgească, având în mână bâte făcute din cârpe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
ușor. Toată lumea râdea și doar un gest al lui Heraclie a venit să mă scape de acea ciomăgeală, doar în parte fictivă. Atunci am mulțumit printr-o plecăciune publicului, din nou amuțit, adresându-mă apoi împăratului: - Ți-am smuls un surâs, stăpâne al lumii? - Cel puțin unul, ce-i drept. - Îți pot cere o favoare? A făcut un gest de îngăduință. - Ei bine, stăpâne, eu mă mândresc că sunt atât sirian, cât și longobard, în orice caz, un barbar pentru voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
cu putință ca ea să fie menținută? Să nu răspunzi cu vocea ta sau cu cea a reginei Gundeperga. Răspunde cu vocea lui Rotari. Altceva mai bun n-am găsit să zic: - Nu sunt convins, Sanctitatea Voastră. De data asta surâsul său era mai prietenos. - Și tu, Stiliano, crezi că poți să-l convingi pe Rotari să mențină această pace? Am răspuns ceva mai sigur pe mine: - Cred că da, dar nu în toate teritoriile exarhatului. În ceea ce privește Roma, pot să făgăduiesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Ei hai, prietene, te stimez prea mult ca să iau în serios ceea ce spui. Nu sunt Diavolul, sunt un om care caută să-și facă treaba cât se poate de bine. L-am privit drept în ochi, și a schițat un surâs care, nu pot să neg, avea oarecare blândețe și suferință, umanizându-i trăsăturile. O clipă chiar m-am gândit că nu-i plăcea ceea ce făcea, dar am alungat pe loc acea ideea absurdă, punând-o pe seama puterii sale diavolești. - Stiliano

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
ai gândit că pot să te torturez? A făcut un gest de iritare. - Știi bine că n-am să scot un cuvânt. Nu-mi mai rămânea decât să spun: - Aș putea să-l omor totuși pe băiat. I-a revenit surâsul, dublat de aceeași blândețe pe care i-o observasem la Roma. - Eu, Stiliano, nu sunt chiar atât de rău pe cât mă crezi. Tu omori oameni, iar eu dau ordin să fie omorâți, care e deosebirea dintre noi? Nici una. Amândoi luptăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
N-a fost nevoie să adauge altceva, căci dragostea curată dintre noi ne îngăduia să ne-nțelegem fără prea multe vorbe. - Prea bine, surioară. Îl voi însoți pe Aio la Benevento. Frumosul chip i s-a înseninat de bucurie și surâsul ei a fost mai presus de oricare cuvânt de mulțumire. Tocmai ieșeam din încăpere, când și-a făcut apariția un Rotari încruntat, care, cu mâinile la spate, m-a luat în primire: - Stiliano, știu că-ți cer prea mult, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
nasului. Când mi s-a înfățișat dinainte prima dată, nu mi-am putut masca un gest de dezgust, la care el a spus: - Sunt cam urât, nu-i așa? Răbdare, căci te vei obișnui. Clipă în care ochii lui ageri, surâsul și glasul blând s-au împreunat pentru a așterne un văl de frumusețe peste diformitățile mai sus pomenite. Mi-a fost rușine de nestăpânirea pe care o dovedisem în a-mi da pe față scârba și am spus un lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

În momentul acela Își dădu seama că pe monitor strălucea o imagine colorată, ce nu era prea bine focalizată: două chipuri tremurânde, Încadrate Într-un chenar luminos, de parc-ar fi fost doi criminali sau doi sfinți. Ambele fețe aveau surâsuri stereotipe și dinți perfecți, clape de pian. Sub fotografii - căci fotografii erau - pâlpâiau două numere, alcătuite din câte două cifre, pe care la Început nu le putea desluși. — Regina Coeli? Dar Închisoarea din Roma nu se numește Rebibbia? comentă Fabio

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
de mijloacele de transport de la suprafață, deoarece traficul este prea aglomerat pe linia A. Ai Înțeles? E ca și cum autobuzele deasupra, ar umbla goale, pentru ce naiba mai plătim taxele astea? — Eu aș vrea să plătesc taxe, spuse Emma adresându-i un surâs binevoitor. Cine plătește, câștigă. — Frumoasă doamnă, i se adresă pasagerul cu un aer confidențial, ce ingenuă sunteți. Cine câștigă, nu plătește. Asta este problema Italiei. Emma continuă să-i surâdă pierdută În gânduri. Abandonându-se ritmului magic al autobuzului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
În două luni identice, șarmantă prințesă ce sălta nepăsătoare printre dejecțiile canine și motocicliști impertinenți. În fața porții Începuse deja să se adune mănunchiul de părinți, școlărei și cameriste cu pielea Întunecată, iar Maja Își aminti că trebuia să-și afișeze surâsul prefăcut și monden, necesar pentru a se proteja În fața invaziei celorlalți și pentru a părea În același timp binevoitoare și fericită. Avu timp să-și repete mecanic, ca pe o litanie: sunt fericită, sunt fericită. Apoi o zări. Traversa strada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ce nu Închisese un ochi toată noaptea. Oboseala ei avea un farmec erotic, sugerând Împreunări și orgasme multiple. Ceva indefinibil părea să izvorască din femeia aceea cu atâta putere, Încât Își căuta un mod de exprimare - Împotriva voinței sale - În surâs și În strălucirea privirii. — Bună dimineața, Camilla, bună dimineața, doamnă Fioravanti, spuse Emma. Maja răspunse cu o grimasă amabilă, dar rece. Surorile se grăbeau să intre În clase și toți părinții erau Împrăștiați prin curte. Era jenant să fie văzută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
se grăbeau să intre În săli, cei doi din fața lor tăceau, nemișcați, În curtea școlii - amândoi dezamăgiți și jigniți. Trecură alte mame și alți tați. O salutară pe Maja cu zâmbete de complezență, iar Maja le răspundea tuturor cu un surâs artificial de supremă amabilitate. Le spunea tuturor: — Sper să ne revedem după-amiază, vă aștept. Recita. Emma și-ar fi dorit să fie ca ea - să răspundă indiferenței cu indiferență și disprețului cu detașare, dar nu era În stare. Totul o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
răspundă indiferenței cu indiferență și disprețului cu detașare, dar nu era În stare. Totul o rănea. Orice aluzie la nepotrivirea ei și orice tăcere. — Bineînțeles că-l aștept și pe Kevin, se milostivi În cele din urmă Maja, cu același surâs convențional. Nu putea să facă altfel. Emma Încercă să-și regăsească stăpânirea de sine, aranjându-și părul - zburlit și dezordonat din pricina curentului din metrou și din cauza lipsei unei coafeze: nu mai pusese piciorul la coafor de mai bine de doi ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-și găsi curajul de-a o Întreba, Emma se Înfășurase În eșarfa ei din pene de struț, Își Încheiase blănița și-și ascunse sub ea formele ei voluptoase, și-i adresă acelei tinere și elegante Audrey Hepburn din Parioli un surâs lipsit de recunoștință. Apoi se Îndepărtă unduindu-se, elastică pe picioarele ei lungi, palidă și abătută, dorită și poftită de mulți, urmărită de privirea libidinoasă a portarului, lăsând În urma ei o dâră de parfum dulceag și dorințe neîmplinite. a noua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ochii migdalați și cu părul lung și negru. SUNT SĂRACĂ DIN SARAJEVO AM CINCI COPII NU AM MUNCĂ AJUTAȚIMĂ. Elio Îi puse În poală o bancnotă de zece mii, pe care refugiata o ascunse repede Între fuste, răspunzându-i cu un surâs. Primul zâmbet pe care lumea aceasta ostilă i-l rezervase onorabilului pe ziua de azi. — Domnu’ să te binecuvânteze, Îi spuse. Și să mă binecuvânteze și pe mine. Trecând, observă că un necunoscut suflase cu vopsea neagră, pe calcarul fațadei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
la linia clasică, dar nu mai este fashion - și, ca să fiu sincer, vă Îmbătrânește mult. Faceți cum știți dumneavoastră, murmură Maja. Magul surâse, căci În sfârșit, clienta era În puterile sale, și făcu să clănțănească foarfecele. Maja adăugă cu un surâs visător: — Michael, faceți-mă să arăt mai tânără. Profesorul Ferrante Își Începu examenele pe la ora zece și jumătate, cu o oră mai târziu decât anunțase. Studenții Înscriși pe listă - mai bine de două sute - zăceau În atitudini descompuse pe băncuțele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
mine... Nu sunt singură, eu am..., nu pot..., poate pentru dumneavoastră șapte sute de mii de lire pe lună vă pare un nimic, Însă... — Nu eu decid care dintre operatori să nu fie rechemați, spuse șeful eufemistic, blindat În spatele biroului, În timp ce surâsul de circumstanță i se ofilea pe buze. Femeia nu se mișcă. Îl privea cu o fixitate atât de stânjenitoare și de disperată, Încât el se Înroși. Acum, cazul ei Îi revenea clar În memorie. Își amintea perfect: se discutase despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
În creșterea copiilor, fără nici un ajutor din partea statului. Cer o susținere pentru copii, ajutoare bănești pentru stimularea maternității și combaterea avortului, care a devenit o prerogativă a zonelor avantajate, chestii de genul ăsta. Zero nu putu să-și rețină un surâs. — E foarte greu pentru tatăl tău, Îl scuză Merlo. Să se angajeze În problemele acestor oameni săraci, să mențină ridicată tensiunea electorală. Tatăl tău e un leu de lupte, știi și tu asta. Aici, afară, se simte ca un pește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
contribui la depășirea gravelor Întârzieri ale legii asupra familiei și a societății. Roata Începuse din nou să se Învârtă - și era din nou gata să schimbe replici fulgerătoare, glume răsuflate, promisiuni. Strângea din nou mâini transpirate, se cufunda iar În surâsul celor din jur, Îi observa pe cei prezenți și-i trecea În revistă pe cei care lipseau, memora nume și exhuma pe alții din străfundurile memoriei. Unui bătrân, care-i spusese că este președintele echipei locale de fotbal, i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Nu, nu, nu, nu vreau nimic! protestă Kevin, privind cu disperare ușa de la Paradisul Copiilor - unde, ca pentru a-i tăia orice posibilitate de fugă, se așezase vânzătoarea. De ce Îl arestaseră din nou? Ce vină avea? Maja Îi adresă un surâs degajat patroanei, care, deosebit de serviabilă, Înșirase pe tejghea toate noile achiziții de la Pitti Bimbo: tricouașe marinărești cu dungi orizontale, pantalonași de in și haine cu coadă. Apoi văzu un smoching de ceremonie - pe care Îl combină, bucurându-se de bunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
sarcină cu risc de avort - dar tu n-ai cum să știi toate astea, pentru că nu mă cunoșteai Încă. Lui Aris Îi părea incredibil că existase un timp când numele Majei nu corespundea chipului său, ochilor ei Întunecați, bretonului ei, surâsului ei. — E cea mai frumoasă poveste de dragoste a cinematografului din ultimii zece ani - spuse -, povestea contelui renegat și a rafinatei și blândei Mina. — Ei bine, atunci Înseamnă că ar trebui să-l văd. Nu, mâine nu am timp. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
aceea repeta tuturor, cu voce tare, că fiica ei Înfruntase cu curaj o sarcină dificilă, intrând apoi În amănunte legate de fibroame uterine și contracții de avort iminent. Încă era amețită după anestezie. Vino, intră, Aris, Îi spusese cu un surâs. Și deși n-o mai văzuse niciodată, avu impresia că Îl aștepta. — Știi ceva? Îi spuse ea absentă. Eram de vârsta ta când l-am Întâlnit pe Elio. Și unele lucruri le vedeam la fel ca tine. Nu-ți poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
altfel decât ceilalți. Avea o haină din piele de ren cu franjuri și purta niște pantaloni ridicoli, cadrilați, neasortați, care-l făceau să arate ca o paiață. — Nu, răspunse. Ne-am văzut la petrecerea Assiei, spuse Jonas, adresându-i un surâs prietenos. Avea ochii Întunecați, cu dugulițe verzi. — Mă rog, nu-mi amintesc, spuse Valentina. Nu fusese o petrecere nemaipomenită, așa cum sperase, stătuse tot timpul așezată pe canapea, singură și nespus de tristă, ca un cuier, În timp ce toți În jurul ei se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
mașini, cu ochii țintă pe numărul de Înmatriculare al mașinilor din față. — De cât timp ești cu tipul ăsta nou? se interesă Antonio. Continuă să surâdă ca și cum treaba nu-l interesa deloc. Dar Emma cunoștea de douăzeci și unu de ani acel surâs și tonul nepăsător și degajat pe care Îl adopta atunci când suferea. Îl cunoștea din prima lor vară. Erau În camping la Lipari. Întinși pe spate În cort, goi, privind la stele prin plasa de țânțari. Antonio Îi ceruse să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
mai vie decât imaginea Emmei care, somnoroasă și goală, se chinuia cu sacul de dormit: Emma, la șaisprezece ani, liceană virgină și inocentă, sub un bătrân scârbos corupt și ipocrit ca toți preoții. Nu era preot, preciză Emma cu un surâs nostalgic, era teolog. Și nu era bătrân. Avea douăzeci și șapte de ani. Apoi Își mușcă buzele, căci Îl apărase cu prea multă energie și acum Antonio putea să creadă că ei Îi mai păsa de el când, de fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]