3,733 matches
-
și altele, de care - surprinși sau nu - ne vom bucura împreună. Între puținele bucurii pe care le mai avem astăzi, cartea este una din cele mai temeinice. Să nu o ocolim! Să nu-mi spui că m-ai uitat, vere! Surprins, mă opresc și privesc cu luare aminte la omul din fața mea, care poartă pe chip un zâmbet larg. Când mă dumiresc cine-i, exclam cu bucurie: Uita-te-ar relele! Cum să te uit? Chiar așa: cum să mă uiți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca sună mai tare, Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para.” Ascult surprins. Ce te-a apucat, dragă ieșene, să-mi reciți „Sara pe deal”? Am eu așa un foc la inimioară... Fii mai limpede. Împotriva celor învățate la școală, că Eminescu ar fi scris această poezie inspirat de dealul Șorogarilor privit din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mare i-a fost uimirea când a găsit cadourile sub brad: - A venit Moșul, a venit Moșul! Bătrâna începu să zâmbească, dar când se uită sub brad, văzu trei cadouri. Știind că ea pusese doar unul sub brad, rămase foarte surprinsă. Două cadouri erau pentru băiat și unul pentru ea... - Vai de mine, dar cum este posibil!? Hai să le desfacem să vedem ce este!... În unul era pulovărul, pe care îl împachetase ea, unul era plin cu dulciuri și jucării
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
dezechilibrau, totuși, când simțea că este în siguranță o îndemna să se ridice în picioare pe umerii săi. A sărit de nenumărate ori, până au început să-l usture umerii. Atunci a dispărut înotând pe sub apă fugind în larg. Fetele surprinse s-au uitat înfricoșate după Laur care ieșise departe, la adâncime unde ele nu îndrăzneau să se avânte, fiind singurul care știa să înoate. Strigau înspăimântate să se întoarcă, vocile lor cristaline străbăteau dimensiunile și dăinuiau peste talazurile mării. Impresionat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
celorlalți; se opri brusc întorcându-se spre ea; intraseră într-un con de umbră jilavă și ea, își ciocni voit, violent, trupul fremătând de al lui; își lăsă sânii puternici să-l izbească în piept și alunecă spre pământ dezlânată; surprins, antrenat de căderea și forța femeii o urmă vrând s-o protejeze însă ea îl cuprinse în brațe din zbor; se prăbușiră lent, cu încetinitorul, printre tufișuri; iarba aici era uscată, pârjolită și deasă însă tufele îi fereau de curiozități
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
somieră. Așternutul scrobit mirosind a săpun fin îi dădu sentimentul intim al împlinirilor pierdute ... o trase spre el ! Îi simți tăria cum o pătrunse ispititor însă involuntar nu își stăpâni un vaiet, când umblă în ea. Îi răspunse în continuare surprinsă, strigându-și prelung usturimea. Nu era obișnuită cu bărbați, avusese două aventuri rapide, încărcate în aburii tabieturilor banale, încheiate subit... totul se petrecuse cu mult timp înainte, în repezeala stațiunilor de odihnă si tratament. Păienjenișul memoriei diluase întâmplările și rămase
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
calma certitudinea că nu se vor despărți. Ea își aplecă capul spre el în tăcere. Se sprijini, răsucindu-se domol și transformându-se într-o liră. Supus, abia atingându-i corzile se întinse spre ea cu-n sărut. În timp ce ofta surprinsă... mulțumită de pacea ei, simți cum își clasifică viața însă același gând irepresibil o tulbură adânc. Brusc, într-o buclă, întoarse mașina și hotărâtă trase în parcarea unui motel ce-l bănuise de departe ca o frontieră, având la o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
grabă eliberând aspirații furibunde; te-ai îndepărtat ca să rămâi în mine și nu i-ai lăsat Împăratului Verde nici dubletul tulburătoarelor fragi al despărțirilor din lumea cocotierilor și cocteilurilor, turnate în pahare de cristal ! În magazinul de jucării ai tresărit surprinsă vizitând potecile timpului; m-ai îmbrâncit neînduplecată în șura cu trifoi prea mirositor și floricelele multicolore din poiana stejarilor întunecați și nu mi-ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele înghețate; ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fulgi o Dacie albastră deschis care se apropia cu ștergătoarele în funcțiune și farurile aprinse. Nu avea pasageri și văzu în mașină numai silueta unui bărbat; începu nerăbdătoare să facă semne disperate cu mâna; șoferul opri mașina puțin mai departe, surprins că întâlnește pe cineva care merge la oraș pe așa o vreme și dădu înapoi. Ajunsă în dreptul ei portiera din spate se deschise rapid cu un păcănit... ca o invitație. Femeia intră fericită înăuntru unde o aștepta liniștea și căldura
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Uimită observă cum mașina opri aproape lângă casa ei! Își deschise portmoneul burdușit din care extrase o bancnotă să o lase șoferului; fără să o privească el întrebă mohorât cu ochii pierduți la bani, - Când te mai aduc la oraș? Surprinsă, supusă femeia răspunse imediat, - Marți la aceeași oră! Nu-i venea să creadă că i-au țâșnit aceste cuvinte din gură! Parcă era blocată și nu putea răspunde altfel, parcă-i prezentase raportul programului ei! Frica... teama se înstăpânise asupra
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
iese de sub pătură hohotind iar Laur îi spune râzând lui Florin, - Dacă nu veneai să mă dai de gol, mai puneam vreo două întrebări și îi lăsam așa... să se simtă bine... că au lămurit un boboc ! Toți au rămas surprinși și nemulțumiți de noua turnură a evenimentelor; deci își bătuse joc de ei timp de o oră de i s-a dus buhul și încă mai mult, când au aflat că este constănțean deci un băiat invulnerabil. Astfel a pătruns
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mă atrăgea în mod deosebit, cu toate că ea era mobilul aducerii mele în seara aceasta. Nu aveam nici un pretext, dar mă îndrăgostisem subit! Deci, ca de obicei, făceam invers decât fusesem programat, dar m-a cuprins mirarea! Și Giulia se uita surprinsă. Asemenea slăbătură simpatică nu mai întâlnise! A fost ceva reciproc, o atracție neînțeleasă din care am ghicit că umblasem aiurea până atunci. Aș fi dorit să le fi schimbat planificarea, dar Edy nici nu se gândea la altă posibilitate, chiar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
apare. În prima recreație, m-am dus să le trag de limbă pe nesuferitele alea de prietene ale ei, dar n-am reușit să aflu mai nimic, pentru că nici ele nu știau mare lucru, în plus păreau sincere și la fel de surprinse ca și mine de absența ei. Nu voi ști niciodată de ce a lipsit atunci de la școală. Nu am mai apucat să o întreb. A doua zi pe noi ne-au dus la muncile agricole de toamnă, habar n-ai tu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ea și eu am nimerit întîmplător printre robii de pe Piscul Sfânt. Mai târziu, Marele Preot m-a luat la el. Asta-i tot. - În Ta Kemet ți-a plăcut? Sclavul zâmbi. - Crezi că robului îi place robia? Iahuben îl privi surprins. Apoi îl întrebă iarăși: - Cum este țara aceea Ta Kemet toată? Eu asta te-am întrebat: dacă ți-a plăcut țara. N-o știu decât la miazănoapte, dar am auzit că e foarte lungă, cât ține Hapi. E adevărat? - Da
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ce vrei de la noi, ce urmărești să afli când ne spui despre casele lor? spuse Mai-Baka mâhnit. - Eu am fost adus aici fiindcă știu să vorbesc graiul vostru și fiindcă sunt robul care... - Cum, tu ești rob? îl întrerupse Mai-Baka surprins. Sau minți? - Nu mint. Uitați-vă la robii lor care duc poveri. Și uitați-vă la stăpâni și la soldați. Vedeți vreun om negru printre stăpâni sau soldați? Agbongbotile clătină din cap, zicînd: - Cred că nu minte. Cred că e
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cântecul pe care-l cânt și am socotit că minte. Am văzut săraci și la noi și la aceștia din Ta Kemet. Oare săracul e rău și nelegiuit? Eu cred că nu. - Tu ai cunoscut sărăcimea, Iahuben? îl întrebă Auta surprins. - N-am prea cunoscut-o. Când eram copil, nu mă jucam cu copiii meseriașilor. Tata a fost soldat și hrana nu ne-a lipsit. Dar am văzut mai târziu săraci care dădeau din ce nu aveau nici ei de ajuns
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cercuri luminoase, săgeți și semne necunoscute. Auta ședea în spatele cârmaciului. Îi arătase încotro să zboare și acum privea pe geamul de jos. Auzi însă glasul lui Tefnaht: - Auta, tu ai putea să duci luntrea asta singur? - Nu, stăpîne! răspunse el surprins. Întrebarea era cu totul neașteptată, dar Tefnaht, fără să-l privească, mai spuse: - Trebuie să învățăm de la acești străini tot ce știu. - Dar noi nu vom putea face niciodată astfel de luntre! zise Auta; se gândi însă că Tefnaht avea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sufletul său. După ce mașina fu pregătită pentru plecare Radu observă că Ramona își freca mâinile înroșite de frig și tropăia. Atunci el deschise portbagajul mașinii și își așeză bicicleta înăuntru, apoi o invită pe Ramona să urce. Ea îl privi surprinsă, apoi zâmbi și urcă pe scaunul din față dându-și seama de intenția lui. în timp ce Radu conducea, Ramona observă pe fața lui un fel de crispare. Atunci ea îl întrebă: -Te simți bine? Radu nu-i răspunse imediat, în câteva
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
salcie supăcioasă a cărui mireasmă se simțea plăcut. Din când în când, el dădea cu pietricele în apa limpede care curgea liniștit. Fața lui păru destul de crispată. -Radu, zise ea încet când se apropie de el. -Ramona!, exclamă Radu, surprins. -Ce înseamnă asta?, referindu-se la aruncatul cu pietre. -Fiecare își omoară nervii cum poate, răspunse Radu, cu privirea undeva departe. Ea se așeză lângă el pe iarba crudă și mătăsoasă. Orice ar zice mama, el este al meu, gândi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
privea trist, neștiind ce să creadă. în ajunul Crăciunului, cam pe la orele amiezii, Radu opri mașina în fața casei lui Eugen, coborând împreună cu Ramona. Ningea cu fulgi mari, zăpada se așternu ca un covor moale și gros. Eugen și Oana rămân surprinși. După ce și-au urat la mulți ani, Radu se adresă lui Eugen: -Ți-am adus bani, ducându-și mâna în buzunar îi întinse pachetul de bacnote. Acesta îi primi, curbându-și gura într-un mod ironic, nescăpat lui Radu. -Asta e
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
un zâmbet larg drum bun. în pauza mare, în timp ce Ionuț Brădescu vorbea vesel cu câțiva din colegii lui de clasă pe holul mare, un băiat îl anunță că este așteptat în curte de o doamnă. Ionuț se îndreptă într-acolo surprins, când o femeie, pe care nu o cunoștea i se adresă pe nume: - Ionuț, sigur ai auzit de mine, sunt tanti Angela, am vrut doar să te cunosc. Destul de timid și cu privirea în jos, Ionuț zise: -Mi-a vorbit mama
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Tocmai se întoarse din satul Daia, unde a fost chemat de un gospodar care avea o vită bolnavă. El se opri schimbând câteva vorbe cu domnul Gherasim, care se ocupa de animale, apoi dădu buzna în camera Ioanei. Aici, foarte surprins dădu cu ochii de doamna Angela. -Bună seara, zise Ionuț, ocolind privirea doamnei Angela care-l admira. El era puțin mai înalt decât tatăl său, purta tichie neagră și cizme de cauciuc, amintindu-i de domnul Radu Brădescu, la vremea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
un timp foarte scurt, din care motiv cumnatul său a fost obligat să se despartă de casa părintească nu fără regret și durere. în momentul în care nașul anunță darul pentru fini, adică o casă în Sibiu, soții Brădescu rămaseră surprinși tocmai pentru că ei știau că Eugen Bunea își cumpărase o casă din bani primiți de la ei. Doamna Ramona plângea, în timp ce soțul ei zâmbea trist, amintindu-și de acea vreme. Doamna Angela Ulmeanu, și ea, la rândul ei, oferă mirilor un
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Grupă imediat soldații pe care-i mai avea, îi chemă pe rând la furgon, împărțindu-le câte o pușcă, o manta, o foaie de cort, o raniță. Caii de la furgon erau odihniți, după popasul din fața primăriei. Când să plece, constată surprins că rămăsese cu un singur soldat, un basarabean căsătorit la Bârlad. Ceilalți, profitând de absența lui, când fusese rechemat în ultima clipă în primărie, plecaseră. - Domnule sublocotenent, v-am spus că nevasta îmi este în Bârlad, avem acolo o brutărie
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
spune, arătând către un bufet. A dispărut... era aici acum un minut. Și ce treabă am io cu asta? Am ajuns aici numai ca să pierdem umpic timpul. Vaca asta bătrână și proastă; mutra ei zbârcită lucește de șoc. Privirea aia surprinsă, mărețul public britanic de rahat; Îmi vine să-i zdrobesc dinții cu bastonu. Da scârba bătrână nu prea mai are dinți de zdrobit, zău așa. Vandalismul timpului se perpetuează În corpul uman. Futemaș, vorbesc ca gaura aia de cur, Toal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]