6,881 matches
-
exactă între filele celui mai bine alcătuit manual imaginar de gramatică existențială. Ținut de un calm eremitic aparte, căruia numai Ființa umană și Crivățul îi mai pot strivi cu nemilă în picioare ruga, Bărăganul se înfățișează privirii aidoma unui bătrân tăcut, care își îndreaptă cu smerenie înspre țărână ochii, încercând să pătrundă în amănunțime filozofia ascunsă a vieții. Cine și-a închipuit vreodată că iarna în Bărăgan apare sub forma fixă a unui poem suprasaturat la maximum cu figuri de stil
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
scriptele ei, în sfârșit, complet nemistificate. Dar, cum sălășluim în perimetrul strâmt al Realiei terestre și nu al Utopiei, evident că lucrurile stau, din păcate, exact invers. Iar greșeala fundamentală îi revine în totalitate doar Ființei umane, care a acceptat tăcută de-a lungul vremilor nu numai varii seturi de legi impuse fără drept de apel de către casta conducătoare a momentului (în numele evitării unor posibile episoade anarhice și al respectării așa-zisei ordini social-conjuncturale), dar și dezvoltarea, până la urmă, a unei
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
vântul înnoirilor. Familia socrilor mei era una dintre cele mai respectate în comună. Trăiau în bună înțelegere, deși erau firi atât de deosebite. Tata socru era un om falnic, frumos, brunet, cu ochii aproape negri, cumpătat la vorbă, mai mult tăcut și grav, de parcă întotdeauna se gândea la ceva profund. Ținuta lui părea că impune o distanță mare între el și ceilalți din jur. Dacă “sminteai” ceva, îți spunea apăsat o vorba, de-ți venea să intri în pământ. Mama soacră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
vântul înnoirilor. Familia socrilor mei era una dintre cele mai respectate în comună. Trăiau în bună înțelegere, deși erau firi atât de deosebite. Tata socru era un om falnic, frumos, brunet, cu ochii aproape negri, cumpătat la vorbă, mai mult tăcut și grav, de parcă întotdeauna se gândea la ceva profund. Ținuta lui părea că impune o distanță mare între el și ceilalți din jur. Dacă “sminteai” ceva, îți spunea apăsat o vorba, de-ți venea să intri în pământ. Mama soacră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
norele, Având timpu' aliat, știam să-l îmbii, Cu jocuri, cu râs de copii pan' la stele. Și iedera blândă, cu sfielnici ciorchini, Mă- ncerca, mă privea, martor mut, Să vadă de-ocrotesc muguri fini, Trandafiri rubinii, vas sfințit, dar tăcut, Cupe plăpânde, mustind de frumos, În care Cel de Sus, din potir, a lăsat Parfumuri, culori, zugrăvite spumos Din Edenul pur, nestricat de păcat. Citește mai mult Râs de copiiPrindeam bondari și fluturi zglobiiAscunși printre călțunași și norele, Având timpu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
norele, Având timpu' aliat, știam să-l îmbii,Cu jocuri, cu râs de copii pan' la stele. Si iedera blândă, cu sfielnici ciorchini,Mă- ncerca, mă privea, martor mut,Să vadă de-ocrotesc muguri fini, Trandafiri rubinii, vas sfințit, dar tăcut,Cupe plăpânde, mustind de frumos,În care Cel de Sus, din potir, a lăsatParfumuri, culori, zugrăvite spumosDin Edenul pur, nestricat de păcat.... IX. BURGUND ÎNCREMENESC BUJORI, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016. Burgund încremenesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016. Puntea spre tine... Îmi caut apatic, identitatea pierdută Ca pe- o frunză de castan, desprinsa După ce ploaia, din senin, apărută A făcut ravagii în corola ruginie, aprinsă. Urmele pașilor tăi, pierdute în noapte, Tăcute, adumbresc secrete uitate În parcuri, pe- ălei, în duioasele șoapte Rostite sub picurii ploii de mai, pe- nserate. S- a scurs o viață de- atunci și- ncă una. Neștiuta, povestea s-a păstrat în eter, Așteptând aprobare din cer, nu-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
e frig și târziu Și tremură-n gânduri rămase Cuvintele-n alb străveziu. Se pierde în mine ninsoarea Acestui popas nefiresc În care mă prinde mirarea De frigul pe care-l urzesc. Dar codrul se leagănă-ndată Pe urmă adoarme tăcut Când noaptea de vise e beată În cerul de zi desfăcut. Referință Bibliografică: Trec fulgii uimiți / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2210, Anul VII, 18 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Manuela Cerasela Jerlăianu : Toate
TREC FULGII UIMIȚI de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374326_a_375655]
-
Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Noapte de iarnă și dor E noapte și e iarnă iar, se aud câinii cum urlă în zadar la vânt, la stele, la pământ. Iar luna albă și tăcută îmi iscodește parcă sufletul prin geam. În mine adânc își face drum o teamă fără nume, un plâns păgân și un dor ca de pe alt tărâm, venit să-mi toarne chin în cupe- iar când mi-e sete beau amar
NOAPTE DE IARNA SI DOR de NINA DRAGU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374337_a_375666]
-
Ei plâng ușor și nu vorbesc prea multe... Căci au rămas în sat să privegheze, Ca doina și colindul din strămoși, Să nu se risipească-n zări străine, Cum risipitu-s-au în zări fiii frumoși... Și-i vezi pe prispe cum tăcut ascultă, Un lerui-ler cântat de-un prunc duios, Iar gândul și durerea iar îi poartă, Spre fiul ce-a plecat și nu s-a mai întors... Din cer coboară fulgii să-i mângâie, Pe toți acei care cu drag așteaptă
COLIND ÎN SAT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374335_a_375664]
-
cuvânt pe o bunătate a gesticii, pe un surâs al bunăvoinței, pe o căldură a privirii... Stă oglindit în toată această comuniune cu oamenii impulsul valului care dă îndindererii mării falduri și-i descoperă viața, freamătul, măreția dinamică, feeria...! Omul tăcut ce fuge de oameni se aseamănă cu țărmul încremenit veșnic, netrezit la aspirația și iubirea largului, ori cu netezimea câmpiei, ca o frunte sub care nu sunt gânduri! La țărm și în câmpie dormitează libertatea, pe când, pe valuri cutreieră nedomolitele
CRISTIAN SIMION. PLĂCEREA INSTANTĂ DE A ÎNTÂLNI OAMENI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374394_a_375723]
-
înfricoșat și speriat. Ne-a salutat timid, în timp ce doamna profesoară îl prezenta. Mi se părea un băiat obișnuit. L-a poftit să ia loc în bancă. El a mers printre bănci până la locul indicat, s-a așezat și a rămas tăcut, până la sfârșitul programului. Abia după câteva zile am aflat că el are o problemă cu auzul. Adrian nu auzea nimic, era complet surd. Când a avut un an, i s-a făcut un vaccin, ca oricărui copil, la acea vârstă
SUFLET DE COPIL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374489_a_375818]
-
alfabetul a murit... Deși din Cer mai vine câte-o rază, Nimic din ce a fost nu-i de găsit! Ocean răstălmăcit ca de furtună, De gânduri și-amintiri cu ceața lor, Prin literi ilizibile se-adună În ochii mei tăcuți... Tăcuți mă dor. Adorm, să nu mă știe lumea mare Din mine parcă strigă careva Mi-e somnul ca o ocnă pentru sare Și mult aș vrea să fii, și aș pleca. Mă doare visul. Câtă așteptare! Penelul simplu scrie
ȘI PALMA TA DE NUFĂR ÎNFLORIT de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374541_a_375870]
-
a murit... Deși din Cer mai vine câte-o rază, Nimic din ce a fost nu-i de găsit! Ocean răstălmăcit ca de furtună, De gânduri și-amintiri cu ceața lor, Prin literi ilizibile se-adună În ochii mei tăcuți... Tăcuți mă dor. Adorm, să nu mă știe lumea mare Din mine parcă strigă careva Mi-e somnul ca o ocnă pentru sare Și mult aș vrea să fii, și aș pleca. Mă doare visul. Câtă așteptare! Penelul simplu scrie chipul
ȘI PALMA TA DE NUFĂR ÎNFLORIT de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374541_a_375870]
-
nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Eu voi pleca desculță, Spre zorii cei albaștri; M-așteaptă primăvara Cu dalbii ghiocei! M-așteaptă câmpul verde Înveșmântat în soare, Lumina dimineții, Parfum de flori de tei. Eu voi păși tăcută, Pe drumul către stele! Am adunat corole De crini și trandafiri. Pe buza-mi tremurândă Și-a pus pecetea, vântul, Iar ochii de izvoare Vor fremăta sub ploi. Eu voi pleca în taină, Ca ziua ce se duce! Ca pasărea
EU VOI PLECA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374578_a_375907]
-
infinitul, trecând printre Diana, Mimas și Iapetus cel roșcat, să-ți bem strălucirile cu ambră de stele, și să-ți aprindem norii de metan și hidrogen ca pe un rug frumos, purificator, pe care tu să arzi ca un martir tăcut sau ca un sfânt pios între planete purtând cu demnitate cele patru aureole cosmice divine. URANUS De pe Uran, Soarele pare că e beat, căci urcă în spirale până la zenit, mergând așa aproape-un sfert de veac, și iar coboară-n
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
din aripi de Arhanghel, precum o mătură de raze ruptă din surplusul harfelor cosmice ori farul unui automobil cosmic, raze topindu-se într-o hiperbolă alb-albastră din zborul unor colibri dinamici care-ți feresc aurul evanescent al cozii de viforul tăcut al vântului solar. La urma urmei, tu nici n-ai fost vreodată altceva decât o coamă cosmică, ades spectaculoasă, o prizonieră cu dans eliptic jur-împrejur de Soare, menită a semnala spre Terra, când și când, ciudate evenimente triste, nedorite, de
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
furtune...(”Mortua est”) Vântul e și semnul zădărniciei, al inutilității, al perisabilității, al ușurinței: Și vânt , și pleavă sunt a tale scrieri... ” (”Sonet satiric”) El e purtătorul zvonurilor, oferă iluzia glasului iubit: Prin vântul iute / Aud un glas” Prin nopți tăcute”) Este, de asemenea, înșelător: ” Ascultă cum vântu-nșală și cum undele îl mint...” (”Memento mori”) Într-o toamnă tristă vântul înseamnă pentru poet și moartea: Vântu-o foaie veștejită / Mi-a adus mișcând fereastra/ Este moartea ce-mi trimite/ Fără plic scrisoare
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
Dacă toate acestea fi-vor semănate, Sufletul în tine va rodi iubire! Cartea vieții plină de mărgăritare, Prin Cuvânt adună întreaga omenire. DORUL ÎMI PICURĂ PE BUZE Și dacă dorul îmi picură pe buze, O muribundă agonie se strecoară mută, Tăcute-s zile pe trupu-mi răvășit în nemiloasa luptă. Pustiul pustiește-n suflet al meu dor, Deși inima spre tine o cobor. Și dacă gându-mi refuză că ai plecat îndurerat Acum, ce aș mai putea face prin timpul neînduplecat? Doar
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
primele cuvânturi din stea pornite să-l inunde s-a ridicat chiar peste nouri unde și aerul dispare și rătăcit printre halouri a dat să prindă glas din soare soseau săgețile din astrul ce-avea căldură și mărire și inundau tăcut albastrul cu un potop de strălucire dar nici un sunet nu răsare purtat de raze de lumină privește înc`odată-n zare și zboară-apoi pe calea-i lină în rotocoale largi cât lumea s-a pogorât pe vârf de munte păstrând
CONDORUL RIDICAT ÎN ZARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374629_a_375958]
-
palmele, cum prin venele sale se scurgea o lavă ce-i plumbuiau picioarele. Abia mai putea să respire de emoție și de teamă. Vedea cum ochii celor trei persoane sunt ațintiți asupra sa întrebători. Ce răspuns va da? Se așeză tăcută la masă și cu mâinile tremurânde deschise plicul. Când începu să citească, ochii i se umplură de lacrimi: „Ana, aș dori să fiu pământul pe care pașii tăi te poartă în căutarea fericirii. Să fiu acel ales al inimii tale
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
Poezie > Delectare > JOCUL IUBIRII Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016 Toate Articolele Autorului Jocul iubirii Pe umeri adiere de vânt ușor cădea Și peste codri luna lucirea-și dezmierda Miros de iasomie mă alinta tăcut Și peste ochi, în treacăt, topit-a un sărut. Se lasă înserarea stingând în aer cerul Ușor o mână trece prinzându-mi mijlocelul Nu știu de e făptură divină sau nălucă Se joacă iar prin păru-mi, de mână mă
JOCUL IUBIRII de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373329_a_374658]
-
ucizi credința Fiind singura ascensiune Pe care ți-o refuzi! Mergi la-ntâmplare pe drumul Timpului etern, Nu-ți amputezi partea din tine Ce te coboară-nfern, Uiți regulile ancestrale! La această nesupunere,viata Ți-a răspuns, Depărtându-se de tine tăcut. Oare unde-ai fi ajuns, Dacă ascultai moral de tine? Referință Bibliografică: Nosce te... / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1887, Anul VI, 01 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NOSCE TE... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373340_a_374669]
-
culori, pe-un verde smarald ce-n totul irumpe și toate se-adună-ntr-o ploaie de flori. Anotimpul puterii ce viață răsare din tina cea neagră cu albul curat în verdele sevei - energii creatoare - îmbracă un timp spre-un trecut destrămat ... Al tăcutului gând, comoară-n cuvânt, șoaptă pe buze, legănată de frunze, poezie îți sunt anotimp pe pământ, mă chem Primăvară, vibrez ca vioară ... ... și-ți spune dorit c-am înflorit ... Partitura dă tonul ... Vioara-i isonul, Flautu-ți cântă cu triluri cuvântă
PRIMĂVARĂ, EU, SUNT de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373390_a_374719]
-
și tot Văraticul era răscolit de cumplita durere... Prinzând de vestea morții de la călugărițele ce se boceau pe cărăruie, doctorul Taussig lăsă trăsura încet și începu să se închine: - Dumnezeu s-o ierte! - Dumnezeu s-o ierte, domnule doctor! Apoi tăcut, intră în casă, o privi pe moartă, îi aprinse o lumânare la cap într-o tăcere solemnă și se aplecă peste masă, rupând fila calendarului care rămăsese la 3 august 1889. Noaptea parcă nu-și mai ridica vălul... Vroia să
MARTIRII LUI EROS-PREZENTARE DE LILIANA-CORINA GLOGOJANU-BOIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373382_a_374711]