KorAP: Find »[drukola/base=tăia & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...1236 >

30,883 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

și simplu, nu interesează. În schimb, dacă e vreun pește mare, vreun criminal, vreo lepră mare care se pocăiește, vreun nebun mare care s-a dat pe brazdă, atunci zic io că-i frăsuială, că-s pregătiri ca la nuntă. - Taie vițelul cel gras... - Da’ noi? Noi suntem chișcarii, plevușca proastă care-nghite și cârligu’ gol, fără mămăligă, ăia pe care-i strângi cu sacoșa găurită din gârliță. Le dai mațele-afară cu unghia. N-are nevoie de noi, ne-aruncă-napoi în apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
dacă am văzut unul așa de mare! Într-un colț, lângă niște piei de iepure uscate, era prins un cuib de viespi, un ciorchine ca de hârtie, cenușiu, cu multe căsuțe, mai mare decât bostanul pe care-l scobisem, îi tăiasem dinți, să fac felinar și să pun lumânarea înăuntru. - Hai să luăm cârpe, le dăm foc și-l afumăm... - O să ne muște, i-am zis gâtuit de frică. Nu... - O să ne muște, o să ne muște... m-a maimuțărit. Faci pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Domnule, se înverșunează și criticul, e o glumă proastă! Îmi pare rău, n-o gust... - Ce spuneam? Arată ca Lenin, vorbește ca Lenin, e insipid ca Lenin, are umor de Lenin... după ce Vogt i-a scos creierul decolorat, l-a tăiat felii și l-a pus în parafină, să-l studieze, să vadă care-ar putea fi sursa geniului, poate neuronii piramidali crescuți prea mult? Nu mai căsca gura la mine, mă tulburi! îi trimite un rever și debutantului. E un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
o să-mi pun și eu poza așa, într-o farfuriuță, cu bronz pe margine. O să am și mustață, și șapcă. O să fac și-un castel, cu cazemate pentru râme. Când o să am nevoie de mai multe râme, atunci o să le tai în bucăți, că fiecare bucată se face tot râmă. Oare cum ar fi dacă fiecare bucată de om s-ar face tot om? Dar nu cred că se poate, pân-acum n-am văzut decât oameni fără o mână, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
n-am văzut decât oameni fără o mână, fără un picior, fără un ochi și nu cred că mâna sau piciorul s-au făcut alți oameni. Cum ar fi să te întâlnești cu piciorul tău pe care ți l-a tăiat trenul și el să fie tot om sau femeie? - Ce faci, piciorule, cum îți mai merge? - Bine, mă cheamă Marius acum... M-am însurat luna trecută c-o mână pe care-o cheamă Victorița... Dar dacă dinții care mi-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
o întâlnire de cinci minute în stația de tramvai, Făt-Frumos era în cizme de cauciuc... - I se pune pata... - Poți spune și-așa... Pe urmă, dintr-odată îl vezi. Pentru ăsta ți se strângea stomacul de durere și ți se tăiau picioarele? te miri singură. Din cauza lui ți se scutura corpul în spasme pornite parcă din șira spinării, te frângeai din senin și te sprijineai de ziduri... aerul nu-ți mai ajungea-n plămâni, de parc-ai fi primit un pumn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
manglitori, e altă treabă... Ei aduc grosu’. Am avut și eu doi buni tare, da’ mi-au rămas în Franța, și-au găsit neveste franțuzoaice... Le-o plăcut... - Da’ la mână ce-ai pățit? - Treabă mai încurcată... Mi l-a tăiat unu’ din altă gașcă, ne râcâiam între noi de mult, de la o mașină și-un cur... M-au prins mai beat într-o noapte și mi l-au retezat... Io nici nu mai lucrez de-acuma, că nu mai pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de hipopotam, uriașe, borțoase, băloase, care mă aleargă pe străzi, cu pelerine enorme din frunze de varză și de viță, împroșcându-mă ca niște sepii cu dâre de smântână și jumări. Când am crezut că le-am păcălit, mi-au tăiat calea, m-au imobilizat, fără să asculte rugămințile mele. Foile de varză cresc ca niște pânze de corabie, se lipesc cu ventuze de obrajii mei, se desprind cu tot cu piele, mă arde, urlu, mă zbat, pe urmă presară cineva piper pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
prin buzunare și-i dau. Pe esplanadă, o trupă îmbrăcată în portocaliu, cu șepci tot portocalii, suflă în țignale și împarte trecătorilor pliante. - E timpul să construim împreună viitorul! Partidul nostru luptă împotriva corupției! Viitorul nostru - o casă comună! Putem tăia capetele hidrei! Acum ori niciodată! Partidul nostru este un partid de oameni energici, de oameni curați! Partidul nostru privește spre viitorul fiecăruia dintre voi! Partidul nostru vrea ca fiecare să trăiască mai bine și să se bucure de munca sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
vară și, dup-aceea, uitaseră să-i dea banii, de și-a tocit pingelele pe la ușile lor, „Mi-a intrat aghiazma-n pori de când bântui pe la ei, am să iau un braț de lumânări data viitoare, să am când mi-or tăia cei de la Renel lumina...”. - Fii atent la intersecție, vine Matizul ăla! - Cretinule! scoate capul pe geam. Eu aveam prioritate! Cine ți-a mai dat și ție carnet? Na de-aici... Am intrat în cartierul de blocuri, parcăm undeva pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

acum cu voce tare, ca și cum ar fi vorbit cu cineva sau i-ar fi plăcut sunetul cuvintelor sale. E al naibii de bun păsăroiul ăsta afurisit cu penajul pătat... A măsurat Înălțimea și a făcut fiecare gest cu precizia unui chirurg care taie un braț... Și a frînat chiar În clipa În care trebuia să se oprească... Încă un metru și-și zdrobea țeasta... Îi plăcea să se așeze pe stînca aceea În amurg și să parieze pe viața și moartea marilor albatroși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
și Îi neliniștea pe bărbați, care nu erau În stare să-i susțină fățiș privirea. - Parc-ai fi o iguană, se aventurase un suedez să-i spună, la bordul celei de-a treia baleniere și, cu toate că Îl desfigurase pe loc, tăindu-i nasul, porecla rămăsese printre marinari și nu se mai găsise nici un vapor, port, bordel sau cîrciumă În care să nu fie cunoscut, de atunci Încolo, drept Iguana Oberlus, cel mai Înspăimîntător monstru cu chip de om care străbătea mările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
strălucirea ei aproape diurnă, se dedicase trup și suflet tot mai complicatelor ritualuri, chinuind bietul animal, Îmbătîndu-se cu rachiu de cactus și blestemînd ca un posedat cînd vedea că broasca nu suferea, deși el o străpungea cu cuțitul și o tăia În bucăți. CÎnd, În cele din urmă, Îi retezase dintr-o singură lovitură capul și broasca se prăbușise la pămînt, avusese ocazia să constate, uimit, că Încă mai Încerca să-l muște și avea să facă asta aproape o jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
se mai și păstreze, pe deasupra, vie și proaspătă pînă la capătul unei călătorii extrem de lungi. O țestoasă adultă reușea să supraviețuiască la bord mai bine de un an fără mîncare sau apă, grație metabolismului său foarte lent, și se puteau tăia bucăți din ea, după nevoile bucătarului, fără să moară și să dea semne de durere. Uneori, cei mai cruzi muși se amuzau să-i smulgă creierul - care abia dacă atingea mărimea unui bob de mazăre -, lăsînd-o să bîntuie pe punte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
spre miazănoapte, În timp ce pelicanii cu albastre luaseră În stăpînire șirurile de stînci dinspre apus, cei cu picioare roșii, păduricile de buruieni de pe Înălțimi, iar hoțomanele de fregate, pădurile de stejari-de-piatră din vale. În scobiturile și pereții de stîncă ce păreau tăiați cu cuțitul Își depuneau ouăle conice pescărușii-cu-ochelari, iar bîtlanii și păsăretul cu picioare lungi invadau zonele cu mangrove, Îngăduindu-le cintezoilor și porumbeilor să se răspîndească În voie pe Întreaga suprafață a insulei, În bună vecinătate cu nenumărații ei locuitori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
se Întîmpla poate departe de insula mea, veni răspunsul, rece și sec. Acum te afli aici, În Hood, „Insula lui Oberlus”, cum se numește ea acum, unde nu există altă lege decît legea mea. - Ai Înnebunit? - Dacă repeți asta, Îți tai un deget, Îl avertiză el serios. Și pe urmă altul, de fiecare dată cînd faci sau spui ceva care nu-mi place - și tonul vocii lui lăsa să se Înțeleagă clar că era convins de ceea ce spunea. Și o să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
un deget, Îl avertiză el serios. Și pe urmă altul, de fiecare dată cînd faci sau spui ceva care nu-mi place - și tonul vocii lui lăsa să se Înțeleagă clar că era convins de ceea ce spunea. Și o să-ți tai un picior și o mînă, dacă greșeala e mai gravă... SÎnt hotărît să impun o disciplină rigidă și o voi face În felul meu. - Cu ce drept? Oberlus Îl privi ca și cum cu adevărat i-ar fi fost greu să Înțeleagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cît e ziulica de lungă. O să te păzesc În permanență, chiar dacă tu nu mă vei vedea, iar la căderea nopții va trebui să dormi oriunde se va-ntîmpla să te afli, fiindcă altfel, dacă descopăr că te miști prin Întuneric, Îți tai boașele... Ne-am Înțeles? Sebastián Mendoza Își pierdu două degete de la mîna stîngă - aceleași pe care „stăpînul” lui le avea atrofiate - Înainte de a ajunge la concluzia că nu-și putea permite să facă nici cea mai mică greșeală și trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
le avea atrofiate - Înainte de a ajunge la concluzia că nu-și putea permite să facă nici cea mai mică greșeală și trebuia să asculte pe loc și fără cea mai mică ezitare ordinele pe care le primea. Oberlus i le tăie unul după altul, la un interval de vreo cincisprezece zile, fără sadism, dar și fără să stea pe gînduri vreo clipă, așezîndu-i-le pe o piatră, pentru a le reteza dintr-o singură lovitură de macetă și pentru a cauteriza pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cu autoritate pe insula aceea, și pronunță sentința, pe un ton care nu admitea nici un fel de replică: - Dacă vă prind Împreună, am să trag la sorți, o să-l ucid mai Întîi pe unul dintre voi, iar celorlalți o să le tai degetele... Tu, de colo! Arată-le francezilor ce degete Îți lipsesc - așteptă pînă cînd Mendoza ridică mîna, arătîndu-le falangele amputate, și adăugă pe același ton: Niciodată nu ameninț fără să trec la fapte. Și niciodată nu uit să Îndeplinesc ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
face să fie În continuare așa, dacă asta Îmi e de folos... Mă Înveți să scriu? - Nu cred că știu să o fac. Amenințarea sosi, seacă și fără drept de apel: - Dacă Într-o lună nu știu să scriu, Îți tai o mînă, Îl asigură Iguana Oberlus, iar francezul avu absoluta certitudine că se va ține de cuvînt. La sfîrșitul primei săptămîni, Oberlus era deja În stare să deosebească literele și să le deseneze cu ajutorul unui bețigaș pe nisipul de pe plajă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Întregi, făcînd bețișoare sau conturînd litere grosolane, pe care le repeta cu voce tare, ca un școlar concentrat asupra explicațiilor lui Dominique Lassa. Acesta, convins că răpitorul său era cu adevărat În stare să-și țină făgăduiala și să-i taie o mînă dacă nu-l Învăța să citească, se străduia În meseria lui improvizată de Învățător, mai ales că, În felul acesta, scăpa de muncile zilnice mai aspre de pe insulă. Aleseseră de comun acord spaniola pentru a comunica, de vreme ce era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
țîșnea din rană, iar dezolarea bucătarului lămurea, fără să mai fie nevoie de cuvinte, succesiunea faptelor. Sentința veni aproape imediat. Oberlus luă maceta lungă și ascuțită pe care o purta mereu la brîu și i-o Înmînă lui Dominique Lassa: - Taie-i capul! porunci el. - Ești nebun? protestă cel interpelat, refuzînd arma... E prietenul meu. - Nu mă mai numi nebun dacă nu vrei să termin și cu tine, Îl amenință Oberlus. Și tocmai pentru asta, pentru că e prietenul tău, aș vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
să mai plîngă. O mică speranță de viață se năștea În adîncul sufletului lui. - E frumoasă prietenia! a continuat Oberlus pe același ton liniștit, aproape afabil și fără să dea semne de mînie. Bine! Îți acord cinci minute ca să-i tai capul... Pe urmă, va fi el cel care va avea la dispoziție cinci minute ca să-l taie pe-al tău, iar cu asta o să mă socotesc mulțumit și voi considera sentința ispășită - zîmbi sardonic. Sper să fie la fel de bun prieten

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
a continuat Oberlus pe același ton liniștit, aproape afabil și fără să dea semne de mînie. Bine! Îți acord cinci minute ca să-i tai capul... Pe urmă, va fi el cel care va avea la dispoziție cinci minute ca să-l taie pe-al tău, iar cu asta o să mă socotesc mulțumit și voi considera sentința ispășită - zîmbi sardonic. Sper să fie la fel de bun prieten cu tine pe cît ești tu cu el, fiindcă după aia o să aveți din nou la dispoziție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]