3,383 matches
-
m-am uitat doar. Am intrat și m-am uitat În jur. Nimeni nu m-a oprit. — De ce n-ai venit după ceai, În seara asta? — De ce crezi? Îl Întrebă Alec cu amărăciune. M-am certat cu nenorocitul ăla de taică-meu. M-am... Începu să vorbească din nou mai tare. Ticălosul m-a lovit! Uite! Vezi? Își Întoarse fața și i-o arătă lui Duncan. Avea o urmă roșie pe pomete. Dar ochii, Își dădu seama Duncan, erau mai roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
E la fel de rău ca orice alt lucru. Să stai Într-o cameră și să-ți debitezi piesa În fața străinilor? De ce să fac așa ceva? Ce-i doare pe alții, dacă eu nu mă duc să lupt? Oricum, adăugă el, nenorocitul de taică-meu m-ar omorî. Atunci ce vrei să faci? Alec Își duse mîna la gură și Începu să-și muște iar degetele. — Nu-ți dai seama? zise el, Înfruntînd privirea lui Duncan. Rosti cuvintele cu un fel de emoție Înăbușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îți fac chestii murdare! Te manevrează, se uită la tine... În cur, Între picioare. Mai mulți, mi-a spus Michael Warren: un șir Întreg de babalîci te cercetează din cap pînă-n picioare. E dezgustător. Bătrîni! Lor le convine. Și lui taică-meu, și lui taică-tău. Ei și-au trăit viața, vor să ne-o ia pe-a noastră. Au făcut un război, și-acum doresc altul. Nu le pasă că sîntem tineri. Vor să fim bătrîni ca ei. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Te manevrează, se uită la tine... În cur, Între picioare. Mai mulți, mi-a spus Michael Warren: un șir Întreg de babalîci te cercetează din cap pînă-n picioare. E dezgustător. Bătrîni! Lor le convine. Și lui taică-meu, și lui taică-tău. Ei și-au trăit viața, vor să ne-o ia pe-a noastră. Au făcut un război, și-acum doresc altul. Nu le pasă că sîntem tineri. Vor să fim bătrîni ca ei. Nici nu le pasă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tineri. Vor să fim bătrîni ca ei. Nici nu le pasă că nu-i Încăiererea noastră... Vorbea din nou tare. — Nu mai țipa! zise Duncan. — Vor să ne ucidă! — Taci odată! Duncan se gîndea la cei de la etaj și la taică-său. Taică-său era surd ca piatra, dar avea un fel de radar În el, atunci cînd venea vorba de Alec, așa că tăcu. Își tot rodea unghiile și Începuse să măsoare camera. Afară, zgomotelele raidului deveniseră insuportabile - parcă se adunaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să fim bătrîni ca ei. Nici nu le pasă că nu-i Încăiererea noastră... Vorbea din nou tare. — Nu mai țipa! zise Duncan. — Vor să ne ucidă! — Taci odată! Duncan se gîndea la cei de la etaj și la taică-său. Taică-său era surd ca piatra, dar avea un fel de radar În el, atunci cînd venea vorba de Alec, așa că tăcu. Își tot rodea unghiile și Începuse să măsoare camera. Afară, zgomotelele raidului deveniseră insuportabile - parcă se adunaseră cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Te-aș ascunde aici! Ți-aș aduce mîncare și apă. — Aici? Alec privi În jur Încruntîndu-se. Și unde să mă ascund? — Într-un dulap, undeva de genul ăsta, știu eu? N-ar trebui să stai acolo decît atunci cînd e taică-meu aici. Și În nopțile În care Viv e plecată, ai putea ieși afară. Ai putea să dormi cu mine. Ai putea s-o faci chiar atunci cînd e și Viv aici. Nu ar deranja-o. Ne-ar ajuta. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de piele sau unghie era roasă, trecînd apoi la alta. Își fixă privirea, dar nu asupra unui obiect anume. Fața i se albi din nou și ochii Înroșiți Îi ardeau ca ai unui nebun. Duncan se gîndi din nou la taică-său. Își imagina ce-ar zice taică-său dacă l-ar vedea pe Alec În halul ăsta. Băiatul ăsta afurisit e țicnit de-a binelea, i-ar spune lui Duncan. E cazul să se maturizeze. Pierde timpul degeaba. O să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apoi la alta. Își fixă privirea, dar nu asupra unui obiect anume. Fața i se albi din nou și ochii Înroșiți Îi ardeau ca ai unui nebun. Duncan se gîndi din nou la taică-său. Își imagina ce-ar zice taică-său dacă l-ar vedea pe Alec În halul ăsta. Băiatul ăsta afurisit e țicnit de-a binelea, i-ar spune lui Duncan. E cazul să se maturizeze. Pierde timpul degeaba. O să-ți vîre idei În cap, băiatul ăsta... — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
creierii! M-am aprins atît de tare În seara asta Încît credeam c-o să mi se facă rău. A trebuit să-i aștept să adoarmă. Apoi am crezut că-i cineva În casă. Auzeam bărbați umblînd - pași, șoapte. Credeam că taică-meu adusese poliția. N-ar face așa ceva, nu crezi? zise Duncan Îngrozit. — S-ar putea. Atît de tare mă urăște. — În toiul nopții? — Bineînțeles c-atunci! zise Alec pierzîndu-și răbdarea. Așa vin ăștia! Nu știai? Atunci cînd te-aștepți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spuse Duncan holbîndu-se la el. — De ce nu? — Nu se poate. Nu-i cinstit. Ce... ce-o să zică maică-ta? Alec se Îmbujoră. — Ăsta-i norocul ei, ce să-i faci! N-ar fi trebuit să se mărite cu bădăranul de taică-meu. El, cel puțin, o să fie mulțumit. Vrea să mă vadă mort. Duncan nu asculta. Medita la cele spuse și-i dăduseră lacrimile. Dar cu mine cum rămîne? zise el. Avea vocea strangulată. O să-mi fie mai greu decît tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Familiile noastre! Își Încreți Alec buza. Bineînțeles că nu, nu fi prost. — Mă gîndesc la Viv. O să fie foarte supărată din pricina asta. — Ți-am mai spus-o, zise Alec, o să fie mîndră de tine. Toți or să fie. Chiar și taică-meu. Îmi zice că-s un laș nenorocit. Aș vrea să-i văd fața, cînd o să ajungă asta În ziare! O să ajungem un fel de... un fel de martiri! Apoi căzu pe gînduri. Acum trebuie să ne gîndim cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să ne gîndim cum s-o facem. Am putea să ne gazăm. Să ne gazăm! exclamă Duncan oripilat. O să ne ia cam mult timp, nu crezi? Secole! Și, oricum, gazul o să iasă și am putea să-l gazăm și pe taică-meu. E un boșorog nătărău, dar, știi, nu cred c-ar fi cinstit. N-ar fi cavalerește, Întări Alec. — N-ar fi sportiv, bătrîne. Începură să rîdă. RÎdeau atît de tare, că trebuiră să-și astupe gura cu mîinile. Alec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aș vrea s-o văd pe-a mea, viața mea a fost cretină... — Mi-aș vedea Încă o dată mama, zise Duncan. — Poftim. Omul trebuie să-și vadă mama Înainte de-a muri. O poți Întreba de ce s-a măritat cu taică-tău. Se porniră din nou pe rîs. — Dar cum s-o facem? Întrebă Duncan În cele din urmă. Ar trebui să găsim un canal sau ceva de genul ăsta. — Nu, nu-i cazul. Te poți Îneca În cîțiva centimetri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dormitor cît putură de Încet, o luară pe hol, apoi trecură prin salon și ajunseră În bucătărie. Ușile erau deschise, În eventualitatea unei explozii; Duncan le Închise cu multă grijă. Își auzea tatăl gata să-și dea duhul de-atîta sforăit. — Taică-tău parcă-i Messerschmitt! șopti Alec. Asta Îi făcu să se pună din nou pe rîs. Aprinseră lumina În bucătărie. Becul fără abajur era destul de slab, și readucea Încăperea la viață În culori Întunecate, murdare și plate: albul pătat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și readucea Încăperea la viață În culori Întunecate, murdare și plate: albul pătat al chiuvetei, cenușiul și galbenul linoleumului, maroniul ca de sos de friptură al lemnăriei. Cada era lîngă masa de bucătărie, lipită de perete; cu ani În urmă, taică-său o Îmbrăcase În mai mult lemn de culoarea sosului, și-i făcuse un capac. Capacul era folosit drept planșetă de scurgere. Erau cîteva vase pe ea, iar lenjeria lui Duncan și a lui taică-său era la Înmuiat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
perete; cu ani În urmă, taică-său o Îmbrăcase În mai mult lemn de culoarea sosului, și-i făcuse un capac. Capacul era folosit drept planșetă de scurgere. Erau cîteva vase pe ea, iar lenjeria lui Duncan și a lui taică-său era la Înmuiat În sodă, Într-o găleată de zinc. Duncan roși cînd le văzu, și dădu repede găleata la o parte. Alec Îndepărtă vasele, bucată cu bucată, punîndu-le pe masa de bucătărie. Apoi apucară amîndoi de capetele capacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acolo de la o baie pe care tatăl lui Duncan o făcuse cu zile În urmă. Era tulbure și plină de fire de păr - aspre, ondulate, chiar mai rușinoasă decît lenjeria de corp, așa că Duncan, văzînd-o, Întoarse capul, strîngîndu-și pumnii. Dacă taică-său ar fi fost acolo, l-ar fi pocnit. — Porcul! spuse el. — Oricum, e suficientă, zise Alec nesigur. Cum o să facem, totuși? Nu ne putem băga amîndoi deodată. Crezi că am putea să ne ținem capetele unul celuilalt? GÎndul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nesigur. Cum o să facem, totuși? Nu ne putem băga amîndoi deodată. Crezi că am putea să ne ținem capetele unul celuilalt? GÎndul de-aș băga fața În apa aia murdară, În care se tăvăliseră picioarele, părțile intime și curul lui taică-său Îl făcu pe Duncan să-i vină să vomite. Nu vreau, zise el. — Ei bine, nici eu nu prea țin, răspunse Alec. Uite ce, nu ne putem permite să fim năzuroși. S-o facem cu gaz, și să riscăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
riscăm. — Vrei? — Da. — Bine. Sau... Hopa, am găsit! Alec pocni din degete. Să ne spînzurăm! Ideea era aproape o ușurare. Lui Duncan nu-i mai păsa cum o să facă, de vreme ce nu mai era vorba de apa de baie a lui taică-său. Puseră capacul la loc pe cadă și se uitară la pereți și tavan, În căutatea unor cîrlige, ceva de care să lege funiile. Hotărîră că lanțul de la stativul de rufe poate să-i țină pe unul dintre ei; celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a lui, și ce rost ar avea s-o folosești, cînd puteai apela la una obișnuită? Dar nu dorea să discute chestia asta acum. Se repezi În salon, apoi În hol, ajunse În dormitor, și scoase cravata. Îl auzea pe taică-său sforăind, și rămase o secundă În Întuneric, cu cravata În mînă, dorind pe jumătate să se ducă să-l Înghiontească, să-i țipe și urle În față. Bătrîn nenorocit și nebun! O să mă spînzur! O să mă duc În bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întuneric, cu cravata În mînă, dorind pe jumătate să se ducă să-l Înghiontească, să-i țipe și urle În față. Bătrîn nenorocit și nebun! O să mă spînzur! O să mă duc În bucătărie și chiar o s-o fac! Trezește-te! Taică-său continua să sforăie. Duncan se Întoarse Încet la Alec. — Bătrînul sforăie ca un uragan acum! zise el Închizînd ușa bucătăriei. Dar Alec nu răspunse. Pusese cordonul de la halat jos, și stătea lîngă chiuvetă, cu spatele pe jumătate Întors. Luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cordonul de la halat jos, și stătea lîngă chiuvetă, cu spatele pe jumătate Întors. Luase ceva de lîngă robinete. — Duncan, spuse el, cu o voce joasă și ciudată. Uită-te la asta. În mînă ținea briciul de modă veche al lui taică-său. Îl deschisese și se uita la lama lui ca vrăjit - de parcă ar fi trebuit să se forțeze să-și dezlipească ochii de la ea și să-l privească pe Duncan. — O să folosesc asta, zise el. Asta o să fac. Dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
observă picături de sudoare pe degetele lui; vedea semnele lăsate pe mînerul din carapace de broască țestoasă. Nu vroia ca Alec s-o facă În acel moment. Toată afacerea o luase prea repede la vale, și iarăși Își dori ca taică-său să se trezească și să-i oprească. Ce rost mai avea să ai un tată, dacă nu poate face asemenea lucruri? — Ce crezi c-o să ni se Întîmple, Alec, după ce-o să murim, Îl Întrebă el pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca să-și cumpere bere și țigări. Ies în drum și o urmăresc cu privirea. Pașii mici se împletesc cu ploaia ca într-un dans al destinului. Mai are puțin să ajungă la poarta casuței părăginite unde locuiește. Plictisit de așteptare, taică-su ii iese în întâmpinare, cu reproșuri și înjurături, pe care nu le suportă hârtia, îi smulge fetiței pâinea de sub braț și cu un gest brutal o îmbrâncește spre poartă. Biata de ea, cade în genunchi și începe să plângă
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]