14,658 matches
-
a publicat rezultatele recensămîntului din 1982 utilizînd cele două nomenclaturi. Vechiul sistem sfîrșea prin a contabiliza 23 500 muncitori în plus. Această diferență reprezintă soldul mai multor modificări: includerea lucrătorilor agricoli (categorie puțin semnificativă la Paris) și a șoferilor de taxi salariați și dispariția contramaiștrilor, clasați drept cadre medii (de acum încolo profesiuni intermediare). Parțial, reculul muncitorilor se datorează așadar schimbării de metodă. Dar acest fapt rămîne marginal din perspectiva cifrei globale: 360 000 muncitori mai puțin de-a lungul perioadei
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Omar ieși printre uși, cu picioarele amorțite. Iranianul care trebuia să-l aștepte la aeroport, cu mașina, se îmbolnăvise de gripă. La ce bun să se lase condus de altcineva, când putea să îl ia pe oricare din parcarea pentru taxiuri? Dar fusese avertizat: cum apari, parcă scrie pe tine petrol și șoferii îți cer de trei ori prețul cursei, fără nicio rușine. Se decise să facă autostopul, ca în Desful sau ca în orașul lui din deșert, unde oricine te
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
e că n-ar fi putut: apărea ca o umbră și se topea. Era toată în negru, ca o mierlă a nopții, și ți se părea că ai visat, întâlnind-o. — Ai văzut-o? întrebase șoferul care îl ducea cu taxiul. Într-o zi ai să auzi că au spânzurat-o. Cât au să închidă ochii? O ființă fără mamă și tată, ca toți ăilalți... Carne pentru război... Ai să-i știi după zbierete, ai să vezi. Stau ca oile într-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dimineața, când se trezea, până când adormea din nou. Alerga, pur și simplu asta făcea, biciuia secundele, orele ca să-l vadă, atât, fiindcă altceva nu putea decât să se înfigă cu umărul sub clavicula lui, pe bancheta din spate a unui taxi. O oră din zi, poate două. O zărire, o undă sub febra închipuirii. Nu pe celălalt îl iubea fiecare privindu-se, ci haloul, partea nevorbită a gurii și făgăduințele ochilor, care promiteau totdeauna mai mult decât ar fi putut înlesni
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
când viața o ia înaintea lor: că dragostea care vine și trece e doar un vârtej, nu un taifun. Dar de la „franțuzul“ întors pricepuse muțenia simplă a celor care, crezând că au încheiat de iubit, cheltuiseră toate cuvintele. Mergeau cu taxiul prin Teheran, duși de un mutilat de război, șoferul Omid, cu amândouă picioarele amputate. Mașina lui adaptată cu două manete pentru infirmi era diferită de celelalte, dar și el era diferit, și acum și pasagerii pe care îi lua. „În
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
când vrei să îți revezi morții. Din plasa de zvonuri și bănuieli le scăpase un ochi, ca dintr-un ciorap: șoferul Omid fusese chemat de Rajabzadeh în persoană, care era noul cap al poliției. Într-o seară, când stătea cu taxiul la intersecția Bulevardului Mirdamad cu Shariati, un bărbat care, după echipament, ținea de gardeh vijeh l-a somat să-i arate actele. Omid s-a executat tremurând și săltându-se ca un gândac pe cioturile lui amputate. — Bagă la cap
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la șef. Și fiindcă ți-am spus la ce să te-aștepți, ai putea să mă răsplătești! — Sigur, aș putea, frate, dacă aș avea vreun toman, n-am făcut nicio cursă pân’ la ora asta! — Păi, te cred, sunt multe taxiuri, nu oricine e gata să meargă cu un ciopârțit de grenade. Dă-mi atunci o țigară și te-am lăsat. Omid bâjbâi cu degetele pe închizătoarea vechiului torpedou și scoase pachetul. — Ei, al meu ești! Mă gândeam că fumezi cine știe ce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
muchie de cărucior și își puse pe ea numele în clar. — Ce e astăzi? Joi... Ne vedem tot joi, săptămâna viitoare, și ai grijă să nu uiți ceva: numele, ziua, ora, cu cine era, de unde ți s-a urcat în taxi și unde au coborât. — Bine, domnule, spuse respirând tot mai greu. Gardianul îi făcu vânt cu vârful pantofului și taximetristul, așezat pe căruț ca un curcan fript pe o tavă, se lovi cu putere de ușă. Mohsen Irani scoase același
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
câștige pâinea. Febra și vărsăturile îl ținură în pat, iar a doua zi fu cutremurat de frisoane ori de câte ori se gândi că va trebui să-i vorbească femeii necunoscute și s-o prevină. Dar nici ea, nici bărbatul nu mai așteptaseră taxiul lui și Omid purtă doar pasageri noi dintr-un loc într-altul. Asta era vineri, dar ei nu apărură nici luni, nici în zilele următoare. Era vremea în care Ghazal și Leclerc se aflau pe insula Kish, dar șoferul n-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
comisarul se învineți de mânie, dar nu-i zise decât: — Ai grijă, ologule, că te joci cu mine și asta e rău... — Sarok, vă jur pe profetul nostru, Ali, și pe sănătatea copiilor mei, femeia nu a mai urcat în taxi! — Ai încă o săptămână, îl avertiză și-l lăsă să se târască spre ușă. Omid așteptă, de joi până miercurea următoare, să-i spună femeii că era urmărită, dar Ghazal nu veni și nici prietenul ei cu figură de predicator
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
săptămână, îl avertiză și-l lăsă să se târască spre ușă. Omid așteptă, de joi până miercurea următoare, să-i spună femeii că era urmărită, dar Ghazal nu veni și nici prietenul ei cu figură de predicator nu mai luă taxiul. A doua zi dimineață, când Omid trebuia să dea ochii cu Corbul Alb, se simțea vlăguit de presimțiri sumbre. Își îmbrățișase băiatul cel mic, înainte să-l lase în fața școlii, iar copilul rămăsese trăsnit pe trotuar: taică-său nu făcea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Vorbești de Ghazal? — Khodaya! Dacă știam cine e, îi spuneam că e urmărită, dar așa, îți spun ție: pare o femeie de treabă și vor să îi facă rău, îndură-te și păzește-o! Sunt Omid, eu sunt șofer de taxi și am fost infirm de război, însă n-au ținut cont de asta! Omar se răcise în tot corpul. Nu își mai simțea brațele și nici degetele, uitase de foame și de Eleonor. Când deschise ochii, se văzu stând călare
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se împiedicase în gândul că o ființă ca ea ar fi putut să-i reziste. — Piața Ketabi, chiar la rond, o să ai cu ce să vii pân-acolo, zece zile de-acum, dimineața? o întrebase bolnavul. — O să îmi plătiți un taxi, domnule, dacă veți dori să lucrez pentru dumneavoastră. Îndrăzneala ei le plăcu din primul moment, amândurora, ca și pielea ei foarte albă și ochii în nuanța prunei necoapte. Și ce mai văzuseră și îi încânta era că pășea precum o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Profesorul crezu că e o aluzie la manșetele uzate, murdare de noroi și își trase brusc picioarele sub scaun. În aceeași clipă regretă că nu s-a stăpânit mai bine. Bolborosi cu fața strâmbată de impulsuri contradictorii: ― Nu, cu un taxi. Ce-i drept, până la Universitate am mers pe jos. Simt nevoie de puțină mișcare. La vârsta... Amuți cu ochii la doamna Miga. Melania Lupu își ascunse surâsul. În privire îi străluceau lumini jucăușe: Încă o mai iubește, draga mea... Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
însă că Ioniță te de-pă-șeș-te! Nici n-ai zice că au trecut peste el două războaie, evenimentele din ultimii ani. Se comportă și trăiește ca un om de la 1880. Singura diferență ar fi că din când în când ia un taxi. Iar dragostea lui... Parcă-i un roman din Bibliothèque Rose. Poți să pui rămășag că păstrează acasă într-un sanctuar tot felul de fleacuri rătăcite de Florence: o floare, un etu gol de ruj, o jartieră... Adică nu! E prea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Totul vine prea târziu. Mai bine niciodată decât prea târziu. Șerban Miga tresări. ― Ce-ai spus? Da, e târziu. ― N-am să mai prind autobuzul la întoarcere, scânci Melania Lupu. Florence interveni răgușită. Glasul venea ca după plâns. ― Iei un taxi! Spectacolul ăsta merită toți banii. Melania o măsură curioasă și doamna Miga încercă să-i distragă atenția. Se întoarse spre Dragu: ― Tu ce-ai amuțit așa? Profesorul se fâstâci. Își pipăi buzunarele zâmbind nesigur. ― Am impresia... În sfârșit, n-are
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întorc ceilalți nu pot face nimic. Necunoscuta e deci pe aproape. Asta nu-i rău..." Melania Lupu învîrtea inelul subțire de pe deget. " Toate merg anapoda pentru că băieții ăștia sânt niște zăpăciți. Trebuiau să-și dea singuri seama ce înseamnă un taxi lăsat în voia sorții. Ai avut un noroc extraordinar, draga mea, cu telefonul." Tuși artistic zgîlțîindu-și umerii. Florence îi aruncă o privire îngrijorată: " S-a șubrezit îngrozitor Melania! Uite așa ne ducem, pe rînd..." * Glonțul ricoșă și se înfipse cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Pariem pe Rembrandt! ― N-o s-o facă, spuse încet Nucu Scarlat. Se întinsese pe o canapea. Vorbea cu ochii închiși: De altfel, ne putem prinde imediat. ― Cum? întrebă Dascălu. ― Trebuie să sosească în 10, maximum 15 minute. Oricine ia un taxi într-o astfel de împrejurare. Dacă întîrzie... Nu-și continuă gândul. Ioniță Dragu interveni cu glas nesigur: ― De ce trebuie să-l amestecați și pe el în povestea asta? Cârnul îl privi peste umăr hlizindu-se. ― Băiețelul e curios! Toată seara
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu palmă. Pe vremuri, taică-său ținuse birjă. Un uriaș îmbrăcat în catifea pe care-l știau toți chefliii. Se purta cu floare la ureche și bea cu țigăncile până cădea sub masă. La capătul străzii se încrucișară cu două taxiuri burdușite. ― Vin de la vreo petrecere, mormăi locotenentul. Nici unul nu distinse, lipit de geam, chipul mic al Melaniei Lupu. Înregistrară doar o pată albă, ceva nedeslușit ca un fâlfâit de aripi, ca o adiere, un obraz șters și anonim dispărând în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sesizez că nu vrea în nici un chip să-și arate fața. Împrejurările îmi interziceau orice risc. ― Mi s-a spus că la un moment dat s-a primit un telefon. Știți cumva despre ce era vorba? ― În principiu. Șoferul lăsase taxiul în fața casei și femeia ne-a cerut să-l parcăm în altă parte. S-a dus Dascălu. Eu mă aflam în muzeu și nu cunosc alte amănunte. ― Când Dascălu s-a întors v-a pomenit de un bilet... ― Da, îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cc-o fi fost în capul nostru?! L-am îngropat fără palton... O spusese pe tonul cel mai serios. Pe obrazul înghețat nu trecu nici o adiere de zâmbet. Locotenentul îl măsură dintr-o parte și nu comentă. ― Să oprim un taxi, propuse Grigore Popa. Lui Cristescu i se păru că bătrânul tremură mai mult de frica unei răceli decât de frig. ― Faci dumneata gestul ăsta? Nu-i a bună, constată Doru Matei. ― Sîntem cu mașina, vă putem conduce până acasă. ― Lăsați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ambianța, observă maiorul. Bătrânul morocănos se postă ostentativ pe marginea trotuarului cu fața spre șosea. Sculptorul tremura de frig. ― Oricum ar fi, hotărîți-vă odată! Cu dubă, fără dubă, chestia e să ne cărăm! Trage al dracului stațiunea asta! Zări un taxi și ridică mâna. Mașina opri la câțiva metri. Cristescu începu să rîdă: ― Am să trec diseară pe la dumneavoastră. Vreau să discut neapărat cu domnișoara Scurtu. Evident, dacă nu vă deranjez! Bătrâna păru o clipă descumpănită, mai mult o impresie, apoi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bucureștean get-beget. Ascultă, ești sigur că ai chef să mă însoțești? Dacă te grăbești, nu te sfii... ― Nevastă-mea, bâlbâi locotenentul. E cam bolnavă. ― De ce nu mi-ai spus? Ieși la Statuia Aviatorilor. Poate ai șansa să dai peste un taxi... Azimioară își îndreptă fularul. Schiță o mișcare spre direcția din care veniseră. ― I-am lăsat singuri... Oare e bine? - Totdeauna sau, mă rog, aproape întotdeauna câștigă cel care sesizează intențiile adversarului cu o fracțiune de secundă înaintea celuilalt. Au trecut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
SE DĂDURĂ JOS DIN ELE NU ACORDARĂ NICI CEA MAI MICĂ ATENȚIE CELOR DOI BĂRBAȚI CARE SE ÎNDREPTAU SPRE AUTOAVIONUL DE PE PISTA DE NORD. DE ÎNDATĂ CE SE AFLARĂ ÎN AER, HEDROCK VĂZU FIRMA CU LUMINĂ INTERMITENTĂ A UNEI PLATFORME PENTRU AVIOANE TAXI. COBORÎ SPRE EA ȘI TOTODATĂ SCOASE O HÎRTIUȚĂ ȘI SCRISE " STRADA 131, NUMĂRUL 97". PESTE O CLIPĂ SE AFLAU PE TERENUL DE ATERIZARE. ÎMPĂTURI HÎRTIUȚĂ ȘI I-O ÎNMÎNĂ LUI NEELAN ÎN TIMP CE ACESTA SE DĂDEA JOS DIN AVION. ÎȘI STRÎNSERĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PRIMA LUI MIRARE \ ACEEA CĂ NAVELE DE RĂZBOI NU L-AU ATACAT \ CEDASE DEJA PASUL CREDINȚEI CĂ ELE PÎNDESC O NAVĂ COSMICĂ DE PESTE 100 DE METRI LUNGIME. ÎN SCHIMB ACEST MINUSCUL APARAT DE ZBOR SEMĂNA DIN DEPĂRTARE CU UN AUTOAVION TAXI SAU CU UNUL DINTRE NUMEROASELE TIPURI DE AERONAVE DE AGREMENT. URMĂREA DOUĂ SCOPURI: PRIMUL SĂ SCAPE, DACĂ PUTEA, SPRE O ASCUNZĂTOARE DE-A LUI, IAR DACĂ NU, SĂ FOLOSEASCĂ PROPULSIA SPECIALĂ A BĂRCII DE SALVARE PENTRU A-L AJUTA SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]