3,525 matches
-
1985, pp. 154-155 etc.). 20 Mai mult, particularizând, se atrage atenția asupra faptului că "ansamblul feței noastre, limită între interioritate și mediul ambiant, exprimă în felul său raporturile Eului cu mediul și, de asemenea, gradul de tonus sau atonie al temperamentului" (Mucchielli, 2000, p. 114). 21 În privința comportamentului corelat celui verbal, se consideră că există șapte comportamente vizibile: îmbrăcămintea, expresia feței, vocea, gesturile, poziția, mișcările, nivelurile de energie (S. Burns, apud Erickson, 2009, p. 206). În alte lucrări, apar nuanțări de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
fiind silită, prin moderațiunea ei, să împiedice ca această priveghere să se schimbe în dușmănie pe față, purtarea ei față de Principate a fost plină de cruțare. Le-a dat ca guvernator pe contele Pahlen, om cinstit și moderat. În curând, temperamentul rusesc și forța împrejurărilor au pricinuit o schimbare, și generalul Jeltuhin a venit cu singura misiune de a scoate din aceste provincii tot ce erau în stare să predea: în oameni, în bani, în cai, în alimente de tot felul
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
să li se constate efectul la chiar ședințele Obșteștii Adunări unde, contrar obiceiului său, publicul s-a dus în mare număr și a arătat lipsa de favoare cu care asculta pe miniștri și pe oratorii guvernului asupra acestei însemnate chestiuni. Temperamentul despotic al d-lui Dașcov s-a aprins în fața acestor manifestații și, nemulțumindu-se numai cu amenințările ce le-a adresat unor membri ai partidului opoziției, el merge până a zice că „hotărât, românii nu sunt făcuți pentru instituțiile de
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
costurile întreținerii sînt prea ridicate. În Marea Britanie, de exemplu, s-a dezvoltat o prestigioasă școală de arhitectură, care a ținut cont că deținuții nu sînt simple creaturi ținute într-un loc restrîns, ci persoane cu anumite nevoi, anumite caractere și temperamente care tind natural să se manifeste 34. Supraaglomerate, cu o medie de peste 1.000 deținuți într-o închisoare (existînd și peste 2.000 de arestați în stabilimentele din capitalele zonelor geografice: București, Iași etc.), penitenciarele românești au o patologie specifică
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
în cea de-a doua jumătate a secolului XX, Vio rica Cortez s-a bucurat de o poziție privilegiată. De la bun în ceput, te lăsa perplex printr-un an samblu de calități pe care puține colege le aveau: frumusețe fizică, temperament teatral, muzicalitate și un timbru întunecat de o calitate cu totul per sonală, recognoscibil instantaneu. Descoperită publicului odată cu Marele Premiu obținut la Concursul de Canto de la Toulouse din 1964 și cu spectacolele Samson și Dalila și Carmen interpretate în anii
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Ne-au îmbrăcat pe amândouă la fel ca pe membrii corului, stil gospel și a fost ceva foarte solemn. Shirley era o femeie frumoasă foc, se machia splendid... Mult mai blândă decât Grace, sau așa părea. Erau complet diferite ca temperament. — Cred că asta a fost după-amiaza, iar seara ați avut spectacol la Met. — Se poate, că nu se întâmpla prima dată... — și tot la primele Carmen de la Met, în 1971, ați cântat cu George Shirley. — Da, îmi aduc aminte, după cum
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
l-ai amintit pe Piero Cappuccilli, cu care am cântat și acolo, dar și în Spania, după cum nu am vor bit de Pedro Lavirgen, partener în atâtea Carmen. Mie îmi plăcea mult să cânt cu el, pentru că era plin de temperament și mă stimula. Într-o zi, la prima repetiție, vine un coleg și îmi spune: "Să știi că are un picior de lemn". Nu se observa aproape deloc. Ajungem la duetul din actul IV și - el mai văzuse spectacole cu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
din generația trecută: James King. — Când m-am dus la Covent Garden, în 1968, el era plecat și repetam cu altul, Jean Bonhomme. Avea o voce foarte frumoasă, dar nu avea... fluiditate. Era foarte fricos și, probabil ca să-și dovedească temperamentul, mă lua și mă strângea prin toate părțile. Mă durea, dar n-am dat mare atenție! A doua zi, aveam zece urme de degete pe mine absolut vinete! Please, not so strong! Relax! Am râs multă vreme după. — La Londra
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
încălzit inima vorbind cu un om prietenos, deschis, direct și cu sentimente românești. Cariera doamnei Cortez este impresionantă, atât prin longe vi tate, cât și prin diversitatea repertoriului. Este, pe lângă vocea fabuloasă, o dovadă de neîncetată curiozitate, inteligență artistică și temperament dramatic efervescent. O ascultam vorbind de spre anii grei în care călătorea permanent și cânta roluri so lici tante și mă gândeam - înțelegând foarte bine "haina grea" a muncii și a răspun derii continue, disciplina, permanenta grijă pentru să năta
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
a fost îndrăgostit de ea, că era mică și tare frumușică și îi luceau ochii când vorbea despre el! — Dintre cântăreții acelei epoci, pe cine ați mai cunoscut? — Stella era bună prietenă cu Licia Albanese, care avea cu totul alt temperament. Le-am mai cunoscut pe Gina Cigna și Elena Nicolai, pe care le-am invitat la un concert pe care l-am dat la Piacenza în amintirea lui Ebe Stignani. Erau adorabile. — Magda Olivero? — O, da, am fost în multe
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
în primul rând. Muzica în familia mea vine de la el. Mama trăia încă. Dar să vezi italienii! Toți sfinții, candele, toate neamurile! Eu ador sfinții noștri, dar nici să nu exagerăm... Ce trăsătură de caracter ați luat de la tatăl dumneavoastră? — Temperamentul. Eu doar dau impresia că sunt calmă, ceea ce cred că am luat de la mama. Un fel de înțelepciune a pămân tului. Pe scenă însă, temperamentul a primat. și eu, și soră-mea, Mioara, chiar și Cătălina, toate îl avem. E
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
noștri, dar nici să nu exagerăm... Ce trăsătură de caracter ați luat de la tatăl dumneavoastră? — Temperamentul. Eu doar dau impresia că sunt calmă, ceea ce cred că am luat de la mama. Un fel de înțelepciune a pămân tului. Pe scenă însă, temperamentul a primat. și eu, și soră-mea, Mioara, chiar și Cătălina, toate îl avem. E însă strunit, nu fac risipă. — Nu sunteți un om calm? Mie mi se pare că sunteți absolut echilibrată. — Poate, dar tot ce vezi este impus
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
tenor care îmi spunea: "Vai, citești cronicile? Eu, niciodată!" și pleca, apoi o vedeam pe nevastă-sa, tiptil, cum fuge să cumpere ziarele. O singură dată s-a întâmplat ca un italian, Rodolfo Celletti, să scrie de "marea cântăreață, marele temperament, DAR...". Era ceva acolo ce lui îi displăcuse profund. Am stat și m-am gândit câteva zile la ce a vrut să spună, apoi i-am scris o scrisoare foarte respectuoasă în care i-am spus că... avea dreptate. Nu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și fetele, fără să-l declare, întrebându-se fiecare în gând, care și cum să se împartă, pentru a fi două perechi separate. Nici unul dintre ei nu-și manifestaseră sentimentele pentru cel ales, căruia să-i împărtășească fiorii dragostei, dorința, temperamentul și alte simțămine. La un momentdat, Mariana, cea mai isteață, mai mică dintre ei ca vârstă,dar mai fâță și îndrăzneață, și-a înfipt privirea în Nelu, de l a amețit pe loc. Acesta fiind și mai timid, mai fricos
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
a se implica în politică 45. Potrivit unui document, întocmit de liberalii duciști, adversari în 1932 ai georgiștilor, Ionel Brătianu ar fi afirmat în 1927: "Gheorghe [...] trebuie să stea multă vreme lângă mine [...] spre a se deprinde [...] să-și întărească temperamentul [...] șovăitor și să dovedească reale aplicațiuni pentru viața publică"46. Așa cum observă Victor Spinei 47, angajarea lui Gheorghe Brătianu în viața politică pornea și de la faptul că i se inoculase în conștiință ideea datoriei de a continua marea tradiție a
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
prin acțiune, merite reale și sacrificii. Apoi, să știți de la mine că Gheorghe [...] trebuie să stea multă vreme lângă mine, căci până acum, acest lucru nu s-a întâmplat, spre a se deprinde să-și îmbogățească cunoștințele, să-și întărească temperamentul său șovăitor și să dovedească reale aplicațiuni pentru viața publică. De aceea am fost împotriva intrării sale în organizația de la Iași [...] E bine să luați la cunoștință că atâta timp cât ei voi trăi nu-i voi tolera să ia, prin uzurpare
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
toți cei ce s-au sacrificat pentru un ideal. Deci, fără ezitare, mi-am luat rolul în primire de responsabil al acestor biete familii a căror singură dorință era să revină acasă, în adevărata lor patrie. În general, mentalitatea, caracterul, temperamentul meu nu mi-au permis niciodată să regret ceea ce am făcut. Și cu această ocazie, după 32 de ani (timp scurs între evenimentele povestite și data sosirii mele în Franța, în 1977), 32 de ani grei, cu multe umilințe și
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
își juca perfect rolul, mai ales că era, de fapt, o luptă ce trebuia câștigată. Mai auzeam din când în când și câte o replică a ungurilor, dar șeful nostru, știind perfect ungurește, asociind inteligența, puterea de convingere și vehemența temperamentului său, avea numai el cuvântul și în câteva clipe a reușit să le creeze atâtea complexe de inferioritate, încât parcă se găseau cu toții în fața unui șef dur care-i muștruluia cu severitate pentru eroarea comisă. În câteva minute, toată lumea se
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
geografia lor“. De aceea, toate volumele sale de critică sunt, în realitate, mari fragmente dintr-o Istorie a literaturii române numai pe jumătate terminată, care, spre deosebire de „sinteza epică“ a lui G. Călinescu, urma să devină, conform metodei sale critice și temperamentului său intelectual, un fel de sinteză lirică. Sensul călăuzitor al Istoriei... sale este detectarea și degajarea „sporului estetic“ germinat, în evoluția sa, de literatura română. Perspectiva din care este dezvelit acest spor e axiologic europeană. În planul sintezei sale, I.
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
e prea adâncă spre a o sesiza)“, fapt ce-l face pe pedagog să întrebe: „De ce-i este teamă copilului dumneavoastră?“ De aici până la angoasele regresive ale conștiinței cehoviene nu mai e decât un pas. I. Negoițescu a avut un temperament și un comportament de puer etern, toată viața lui e o succesiune de pubertăți, care i-au făcut farmecul nespus și i-au oxigenat mereu sensibilitatea artistică, menținută astfel la un grad extrem de intensitate: „totdeauna mi-a plăcut să fiu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la Werfel, iar ca tânără căsătorită petrecuse și câtva timp în Viena imperială, când unchiul meu își avea acolo garnizoana. Nici ea n-a fost îndrăgostită de soțul ei (cum mi-a povestit mai târziu), nu însă din lipsă de temperament, ci dimpotrivă: îl găsea prea bătrân pentru dânsa și prea sobru. Temperament avea într-adevăr din belșug, încât a devenit „femeia fatală“ a familiei. S-a îndrăgostit de prea junele ei cumnat, Toader, pe care l-a sedus probabil fără
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
imperială, când unchiul meu își avea acolo garnizoana. Nici ea n-a fost îndrăgostită de soțul ei (cum mi-a povestit mai târziu), nu însă din lipsă de temperament, ci dimpotrivă: îl găsea prea bătrân pentru dânsa și prea sobru. Temperament avea într-adevăr din belșug, încât a devenit „femeia fatală“ a familiei. S-a îndrăgostit de prea junele ei cumnat, Toader, pe care l-a sedus probabil fără greutate alta decât un pic morală, căci era vorba de femeia fratelui
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
spunea că familia lui era aceea a lui Atreu și Thieste: vrajba dintre tată și mamă, dezbinând copiii în două facțiuni dușmane, i-a deprins de timpuriu cu reținerea și cu prefăcătoria; iar exemplul desfrâului acționase cu putere asupra unui temperament ca acela al lui Mirabeau, precoce în toate și depravat de femei mult înainte ca puterea lui de judecată să se fi copt îndeajuns. Dacă ar fi vrut să-și descrie educația, am fi avut secretul acestei rare combinații de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
spun niciodată, omul era mai presus de corupție. Marat nu avea decât o singură pasiune, aceea de a fi cel dintâi în cariera pe care o străbătea. Boala lui era setea de glorie, de bani nu-i păsa. Cu un temperament coleric, cu un caracter atrabiliar, era neclintit în sentimente și își vedea neabătut de drumul lui. Putem judeca încăpățânarea lui prin acest fapt: vorbind atât de greu cât vorbea, a urcat totuși pe toate tribunele. Vedea numai obiectul preocupării sale
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
aceasta a făcut-o să zâmbească. N-am aflat decât mai târziu care fusese viața, adevărata viață a acestei făpturi extraordinare și nefericite, problemă și tip, fenomen și paradox încălecat, îmblânzit, asuprit și înjosit de viciul cel mai detestabil pentru temperamentul meu; un om care, în văzul și auzul întregii societăți franceze, se bălăcea, trăia în mlaștina lui împreună cu prietenul său Théodore Leclerc; un om care îndura, cu fruntea plecată, disprețul public; și care pe de altă parte era, fără să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]