8,991 matches
-
să te eliberezi. Pe măsură ce Îmbătrânea, Își dădea seama că-și schimba atitudinea față de moarte. În tinerețe, subiectul morții era unul filozofic, la treizeci de ani era de nesuportat, la patruzeci devenise inevitabil. La cincizeci, Îl abordase mai rațional, pregătindu-și testamentul, inventariindu-și bunurile pe care le lăsa moștenire, completând declarația pentru donarea de organe, formulându-și În detaliu „testamentul biologic“1. Acum, la șaizeci de ani, revenise la atitudinea filozofică. Moartea nu Însemna pierderea vieții, ci punctul culminant al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
unul filozofic, la treizeci de ani era de nesuportat, la patruzeci devenise inevitabil. La cincizeci, Îl abordase mai rațional, pregătindu-și testamentul, inventariindu-și bunurile pe care le lăsa moștenire, completând declarația pentru donarea de organe, formulându-și În detaliu „testamentul biologic“1. Acum, la șaizeci de ani, revenise la atitudinea filozofică. Moartea nu Însemna pierderea vieții, ci punctul culminant al unei serii de eliberări. Însemna să te Împuținezi. Trebuie să te eliberezi de vanitate, dorințe, ambiții, suferințe și frustrări - tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Cum să mă întorc? Poate ca strigoi! Văd că imaginația ta de fost îngrijitor de morminte îți joacă feste. N-ai grijă, nu voi veni să te chinuiesc pe tine. Dacă ți-e frică, pot să-mi fac chiar acum testamentul, în care să cer să mi se pună usturoi în gură și să mi se înfigă o andrea în inimă după moarte. îl completez în fața ta și tu îl legalizezi ca avocat ce ești... Filip nu-l mai putea asculta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
li se părea etern. Toți repetau știrea, nedumeriți. Și dacă Pandele s-ar fi sculat din sicriul enorm în care încăpuse cu greu, nu s-ar fi mirat nimeni. I s-a făcut o înmormîntare magnifică, așa cum hotărâse el prin testament și cum se și cădea să se facă. Era tocmai în zi de Paște. Se strânsese lume multă și, ceea ce nu hotărâse boierul mai dinainte, mulți erau sincer emoționați. Femeile pe care le terorizase odinioară acum jeluiau din toată inima
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
era asemenea primului Adam, care se afla gol în Rai, fără să se simtă cuprins de rușine."17 Aceste câteva texte ne arată care era sensul inovațiilor creștine: pe de o parte, Părinții încercau să găsească legături între cele două testamente, iar pe de altă parte, arătau că Isus își ținuse cu adevărat făgăduielile făcute de Dumnezeu poporului lui Israel. Trebuie însă să observăm că aceste noi valorizări ale simbolismului baptismal nu vin în contradicție cu simbolismul acvatic universal răspândit. Nimic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a făcut dovada, în această privință". La 10 martie 1826, Regele moare, - moarte întru totul suspectă, pe care unii istorici moderni o atribuie societăților secrete. Fapt este că Don Joîo VI a deschis, prin mazilirea Infantelui și, mai ales, prin testamentul său obscur, o problemă care a contribuit în bună parte la ruina Portugaliei; căci testamentul a fost cauza războiului civil. Epoca de adevărată glorie a lui Don Joîo VI a fost perioada sa braziliană, în care se poate spune că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
suspectă, pe care unii istorici moderni o atribuie societăților secrete. Fapt este că Don Joîo VI a deschis, prin mazilirea Infantelui și, mai ales, prin testamentul său obscur, o problemă care a contribuit în bună parte la ruina Portugaliei; căci testamentul a fost cauza războiului civil. Epoca de adevărată glorie a lui Don Joîo VI a fost perioada sa braziliană, în care se poate spune că a întemeiat statul modern al Braziliei. Întors în Metropolă, Regele a dat mereu dovadă de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vina de a fi purtat și a fi transmis acea infecție în familiile lor; nu mai știa câte femei de aceeași vârstă cu ea, prietene de-ale ei din copilărie, trăindu-și viața nepăsător, fuseseră foarte curând îngenuncheate de spiritul Testamentului, implacabil la austerele lor mame, superstițioasele doici și scheleticii diaconi însărcinați să vegheze la educația lor. Iar acum se gudurau cu urechile lăsate în jurul unor bătrâni oribili și băloși, care, trăgând cu ochiul la patrimoniul lor, împărțeau binecuvântări și sfaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu ai un părinte, orfan tu te numești, Reneagă - te copilul și-atunci nimic nu ești. MI-E DRAG CODRUL ȘI-L IUBESC Iubesc codrul că-i fălos, Mi-e drag codrul că- i umbros, Toate câte-n el domnesc Testament e strămoșesc. Multe-n el sunt așezate, Flori și păsările toate, Râuri șiroind agale Trec neobosite-n vale. Mi-e drag codrul când foșnește, Cerul prin el se zărește, Toate-mi par că îmi vorbesc, Codrul, leagăn strămoșesc. Mi-e
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Cum să mă întorc? Poate ca strigoi! Văd că imaginația ta de fost îngrijitor de morminte îți joacă feste. N-ai grijă, nu voi veni să te chinuiesc pe tine. Dacă ți-e frică, pot să-mi fac chiar acum testamentul, în care să cer să mi se pună usturoi în gură și să mi se înfigă o andrea în inimă după moarte. îl completez în fața ta și tu îl legalizezi ca avocat ce ești... Filip nu-l mai putea asculta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
COPILĂRIE ȘI ADOLESCENȚĂ .............................................. 7 PRIVIND VIAȚA ........................................................................................... 49 ADDENDA LA PRIVIND VIAȚA ..................................................................... 77 FRAGMENTE... OMUL - O CELULĂ A ORGANISMULUI NUMIT SOCIETATE ............ 80 ETERNUL FEMININ ........................................................................... 84 DE DRAGOSTE ................................................................................... 92 VIAȚĂ ȘI MOARTE ............................................................................. 99 SPIRITUL CREATOR ......................................................................... 105 ESTETICE ......................................................................................... 109 VARIA ............................................................................................... 118 ADELA ....................................................................................................... 123 TESTAMENT .............................................................................................. 253 Aprecieri ..................................................................................................... 255 CZU 859.0-31 I 11 Textele sunt reproduse după volumele: G. Ibrăileanu, . Prefață de Constantin Ciopraga. Editura pentru literatură, București,1969. Colecția " Biblioteca pentru toți " (serie nouă) și G. Ibrăileanu, Privind viața.Ediție îngrijită, studiu introductiv și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dimineața de altădată. Când am ieșit în cerdac, prin draperiile grele de pe deal s-a furișat o rază, răspândind peste plai un abur de aur, ca atunci pe Ceahlău. Dar în curând raza se stinse în negurile tomnatice de pe înălțimi. TESTAMENT Viața românească trece de azi înainte sub conducerea unei generații mai tinere. Tinerii sunt mai în stare să-și dea seama ce este și ce nu este posibil. G. IBRĂILEANU, După 27 de ani. - În "Viața romînească", an. XXV (1933
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
domnul Sammler se trezea În Manhattan și Încerca să pună șaua pe situație. Nu considera că poate. Nici, dacă ar fi putut, nu ar fi fost În stare să convingă sau să convertească pe cineva. Putea lăsa șaua Shulei prin testament. Ea putea destăinui rabinului Ipsheimer că se află În posesia ei. Putea șopti părintelui Robles În confesional că o are. Care putea fi lucrul principal? Conștientul și durerile lui? Fuga din conștient spre primitiv? Libertatea? Privilegiile? Demonii? Expulzarea acelor demoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-i scadă inflația. Cum Îi investești, În cine să ai Încredere - să n-ai Încredere În nimeni -, ce iei cu ei, cum să-i salvezi de bandiții de la fiscul federal, oribilul Serviciu de Venit. Și cum Îi lași mai departe... testamente! Astea sunt cele mai rele probleme În viață. Un chin Îngrozitor. Unchiul Sammler acum Înțelese pe de-a-ntregul cum stătea treaba. Nepotul său Gruner avea În cap un mare vas de sânge, defect din naștere, subțiat și dărâmat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
domnului Sammler, acum umedă, Îl mânca. O atinse cu finețe cu batista călcată. Shula era cea care Îi returna batistele călcate atât de netede și de moi. — Știu că Încerci să condensezi ceea ce știi, experiența dumitale de viață. Într-un Testament. — Cum știi asta. — Mi-ai spus. — Da? Nu-mi amintesc să fi spus asta vreodată. Este ceva foarte personal. Dacă spun lucruri fără să-mi dau seama, e semn rău. În mod sigur n-am vrut să menționez asta. — Stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
avocatul lui gras, Widdick? Desigur, l-am Întâlnit. — Sună de patru sau cinci ori pe zi. Iar tata Îmi cere să ies din cameră. Continuă să cumpere și să vândă, fac afaceri la bursă. În plus, presupun că discută despre testament, altfel nu m-ar pune să ies. — E clar, Angela, În ciuda pledoariei tale Împotriva domnului Widdick, tu personal l-ai enervat pe taică-tu, cumva. Și pare că vrei să-l Întreb eu despre asta? Cred că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era că Își formase obiceiul condensării. Era specialist În vederile succinte. Și din perspectivă succintă, Angela Își jignise tatăl muribund. Acesta era supărat, iar ea voia ca Sammler să intervină În favoarea ei. Poate că Elya avea să o taie din testament și să doneze banii unor instituții de binefacere. Făcuse donații substanțiale Institutului Weizmann. Acel Think-tank, cum Îl numeau ei, de la Rehovoth. Sau poate Îi era teamă că el Însuși, Sammler, care era atât de apropiat de Elya, avea să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fost o rugă, o baladă. O poruncă divină i-a arătat sufletului meu, anul trecut cum să picteze cuvinte simple, în poezie. Am fost o frunză în bătaia vântului, am devenit cu timpul o trestie plăpândă, acum doar TRĂIESC. </biography> Testament Când soarele mă va culca în florile de tei, iar noaptea mă va ține-n veci de mână, din trupul meu să faceți cenușă pentru zei și s-o ascundeți într-un ochi de lună. Când lacrimile-mi vor secătui
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
chiar în alcătuirea frazelor, nu numai că respect față de cel cu care vorbea, dar mai ales în prețuirea, pe care o dorea publică, a persoanei sale, ca „funcționar al justiției”) că la orele unsprezece, urmează să ne ducem „pentru un testament, la domiciliu”. Asta însemna că trebuia să „autentific” un testament aparținând unei persoane bolnave, de obicei pe patul de moarte. Un avocat întocmea testamentul, ce avea apoi să fie citit persoanei respective de către judecător, care o întreba dacă voința exprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu care vorbea, dar mai ales în prețuirea, pe care o dorea publică, a persoanei sale, ca „funcționar al justiției”) că la orele unsprezece, urmează să ne ducem „pentru un testament, la domiciliu”. Asta însemna că trebuia să „autentific” un testament aparținând unei persoane bolnave, de obicei pe patul de moarte. Un avocat întocmea testamentul, ce avea apoi să fie citit persoanei respective de către judecător, care o întreba dacă voința exprimată în testamentul dactilografiat îi aparține sau nu, asta de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
persoanei sale, ca „funcționar al justiției”) că la orele unsprezece, urmează să ne ducem „pentru un testament, la domiciliu”. Asta însemna că trebuia să „autentific” un testament aparținând unei persoane bolnave, de obicei pe patul de moarte. Un avocat întocmea testamentul, ce avea apoi să fie citit persoanei respective de către judecător, care o întreba dacă voința exprimată în testamentul dactilografiat îi aparține sau nu, asta de față cu grefierul, după care i se înmâna actul pentru a-l semna. Asemenea „instrumentări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
domiciliu”. Asta însemna că trebuia să „autentific” un testament aparținând unei persoane bolnave, de obicei pe patul de moarte. Un avocat întocmea testamentul, ce avea apoi să fie citit persoanei respective de către judecător, care o întreba dacă voința exprimată în testamentul dactilografiat îi aparține sau nu, asta de față cu grefierul, după care i se înmâna actul pentru a-l semna. Asemenea „instrumentări”, nu numai pentru testamente (cum se chemau în limbaj juridic), încheiau și descheiau parte din multiplele, infinitele raporturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să fie citit persoanei respective de către judecător, care o întreba dacă voința exprimată în testamentul dactilografiat îi aparține sau nu, asta de față cu grefierul, după care i se înmâna actul pentru a-l semna. Asemenea „instrumentări”, nu numai pentru testamente (cum se chemau în limbaj juridic), încheiau și descheiau parte din multiplele, infinitele raporturi sociale, cele mai multe săvârșindu-se în afara pretoriului instanțelor, luminate numai de buna-credință a celor în cauză. Prin intermediul acestor acte se înnodau și deznodau chiar fără știința lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
destinele, neprevăzute încă, ale atâtora dintre ei, pe care, dacă erai chemat, le prezidai într-un ritual sumar de procedură, ce trecea, tocmai de aceasta neobservat. Datorită funcției ce o dețineam, am prezidat la timpul acela o sumedenie de acte, testamente în special, destine vreau să spun. Câteodată, în somn, mai mi-aduc aminte de oamenii acelui timp, de-a valma, nedeslușiți, sau ici-colo câte unul, răzlețit, pe care memoria îl aduce la țărm, cum se întâmplă cu scoicile pe plajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
înfundați în orbite, era trist s-o privești, și vizibilă suferința ce ne chemase acolo. Prezența noastră ne era stânjenitoare fiecăruia din noi, ca-n atâtea asemenea împrejurări, și poate: mie în primul rând, cel care avea să-i citească testamentul întocmit de avocat la cererea ei, s-o întreb dacă aceasta îi era ultima voință, totul sub apăsătoarea prezență a sorții care era vizibil aproape, apoi să i-l înmânez pentru a-l semna. Pentru noi stânjenitoare, pentru ea definitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]