3,082 matches
-
mult. Te mai duci pe mare? Doar dacă mai am un român cu mine. Pleacă împovărat de o viață nenorocită. Singur pe lume și uitat de ai lui, românii. Unii sînt și mai proști Dinu Haldan părea să aibă un tic nervos. Din zece în zece secunde plimba mîna dreaptă pe o umflătură, abia perceptibilă, situată la 2-3 cm sub centura de la pantaloni, pe piciorul drept. Lumea nu băga de seamă că acea pipăială ritmică avea o motivație solidă, determinată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
simt ori de cîte ori mă aproprii de subsoluri. Seară de seară În fața unui televizor, urmărind emisiuni dintr-o țară vecină, ascultînd pînă la demență o limbă necunoscută din care doar neologismele Îți fac semne prietenești și Începi să deslușești ticurile aproape uitate ale unui limbaj cultural; parcă revezi după ani de zile chipul unui om cu care te-ai simțit bine, preț de o oră Într-o gară, și nu Îndrăznești să-l oprești pentru că nu ai siguranța că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Întunericul din cameră, am observat că era nebărbierit de multă vreme, avea buzele crăpate și Îngălbenite de tutunul ordinar al țigărilor naționale, Își ducea simultan mîna stîngă la frunte și pe cea dreaptă la ceafă. Am crezut că e un tic, dar omul acesta care nu Împlinise Încă cincizeci de ani Îți lăsa impresia că joacă impecabil rolul unui octogenar nebun. Mai tîrziu, cînd venea pe la noi, În Tei sau În noul nostru apartament, proprietate de stat, din Balta Albă, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
totul altfel. Nu mai au mărci și nume de firme și etichete, nu mai au nici ambalaj, și ceea ce e mai bizar - au mirosul și forma altor trupuri! SÎnt cadouri impure, obiecte În care s-au impregnat respirațiile și transpirațiile, ticurile, infirmitățile, frivolitățile unor ființe străine. Mă bucur ca și atunci pentru că Îmi plac lucrurile materiale și tot ce-mi răsfață simțurile, dar În același timp sînt ușor jenată, am senzația unui adulter, ca un bărbat care s-ar culca cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
distanță de 55 de ani În urma mea Începe să devină tot mai categorică, mai imperativă, Îmi parcurge etapele existenței, reduce din handicap, mă prinde din urmă... se culcă În patul meu, miroase a mine, tușește ca mine, Îmi Împrumută gesturile, ticurile și venindu-mi atît de aproape nu o mai văd, așa cum nu mai putem reconstitui chipul morților din copilărie cînd ajungem și noi la vîrsta lor. Ce spațiu ocrotitor ne mai rămîne nouă și numai al nostru Între această realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să se preteze și cînd n-are Încotro se pretează nu glumă ce parcă atunci cu Albu cînd i-am dat flaconul cu Vol de nuit l-ar fi primit pe Îngălatul ăla cu ea În baie astea-s găinării ticuri de borfete o lovitură În stil mare te Înnobilează ca arta te ridică deasupra tuturor Îți spală toate păcatele pentru că muntele cum s-ar fi Înălțat dacă n-ar fi Înghițit pămîntul sub el lăsînd În jur să se caște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
simțeam mic, slab. — Mie mi-a spus că un ludovician i-a făcut asta. Scot nu răspunse din prima; își atinse arătătorul și degetul mijlociu cu degetul mare, de câte două ori pe fiecare în parte. Era un soi de tic ce o ajuta să gândească, însă părea să mai însemne ceva. Ca un dinam care acumulează energie. — Îmi pare rău, zise ea într-un final. Puteam să fiu puțin mai... Nu, e-n regulă. Spune-mi. Nu mai era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de fericire, ca și cum i s-ar fi luat brusc de pe umeri povara unei răspunderi grele; altfel, se simțea atît de normal, Încît era evident că suferea În societatea acestor bolnavi de nervi, al căror dezechilibru se manifesta prin cîte un tic - o bătaie a pleoapei -, prin tonul mai ascuțit al vocii sau printr-o melancolie la fel de Învăluitoare și de neînlăturat ca pielea corpului omenesc. Johns pășea Înaintea lui. TÎnărul acesta juca, plin de tact, rolul complex pe care i-l confereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sediul firmei 1= ?, batalioane de raze tinere și zvelte. Firmele luminoase care stăpâniseră până nu demult orașul, cu rafalele lor de trasoare multicolore, băteau În retragere. Doar reclama violacee a unui sex-club se Încăpățâna să reziste, cățărându-se ca un tic nervos pe obrazul clădirii, până când invadatorii au pus-o cu spatele la zid și-au orbit-o. În lift, m-am privit În oglindă. Cu chelie și cu insulițele de păr alb de deasupra urechilor, cu servieta mai uzată decât podeaua unui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ipotezele disimulării ? Nu se vedeau rănile, vinovăția, egoismul, renunțările, șiretenia adaptabi lității, resemnarea. Nu era încă desfigurat, cum s-ar fi cuvenit ? Acest cap putea fi împrumutat unei păsări, unui pește bizar, semănând prea bine cu omul, sau cârtiței pământii ? Ticul buzelor se tot accentua, tremur continuu. Își vârî obrazul sub șuvoiul de apă. Lăsă apa să se scurgă pe pleoape, pe nas, pe bărbie. S-ar fi recunoscut, la fel de bine, într-un cap de crocodil sau hipopotam sau curcan sau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu figurile lor șirete și dulci, lunecând, ca niște țipari, trăgându-l după ele, noapte de noapte. Sila scăzuse cu timpul. Un dezgust scăzut și urât, ca sosul scârbos, sleit pe marginea farfuriei... Buzele strâmbate, știa, nu-și putea reține ticul. Trecu palma peste frunte și peste păr. Becul se stinsese, uitase de liftul care o aștepta. Ce caută aici, zi de zi, printre acești soldați de plumb, cu riglă și cronometru ? Desenatoare tehnică ! Și încă prin intervenția stimabilului soț, inginerul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o nouă lungă controversă cu domnul Varlam. Firește, amplasamentul ales pentru combinat mărește dificultățile și costul. Nu noi l-am ales, știți unde se decid lucrurile astea și că toate discuțiile de acest fel sunt fără rost. Domnul Varlam păstrează ticurile unei vechi generații, înceată, dispusă mereu a-și repune problemele „de principiu“. N-avem decât să ne facem treaba corect, atât ! susține Manole. Am primit o temă, trebuie s-o executăm cât mai bine. Nu discut că oțelul vine din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dăruiți, iluminați au măreție în nenorocire. Ar trebui cineva să-i învie. Se oprește ; preferă să asculte. Ortansa s-a oprit, ascultă. — Chiar dacă nu m-am băgat în mocirlă, am respirat minciuna, ipocrizia în care mă complăcusem. Riduri în plus, ticuri, iritabilitate, insomnie. Sfinții s-au împuținat, ridiculizați de viteza unei lumi râvnind eficiența, imediatul. Ce-ar fi dacă am discuta, scrupulos, viața fiecărui cetățean ? Se oprise, speriat. N-ar fi vrut ca Ortansa să creadă că face vreo aluzie... Nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai înfipt (sau mai necesar șefilor) decât alții. Am făcut, doar niște exerciții de imaginație, cu folosirea semnelor în alte domenii și m-a apucat groaza. Imaginați-vă deci și dumneavoastră, dar cu măsură, ca să nu rămâneți Doamne ferește, cu vreun tic nervos, că un chirurg dintre ăia prost plătiți, din ziua de azi, așteaptă în operație, de la vreun șef de-al lui, un semn discret, despre unde să înfigă bisturiul, cum să taie, pe unde să taie și ce să taie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
deasupra orașului. Frunze roșcate ațâțătoare se întrecură să-i arate, să-i sugereze, să-i poruncească lui Leo drumul spre metrou. Indiferent la provocări, dascălul își fixă dogul de ruinele blocului de garsoniere cu o fundă topaz și, plin de ticuri, pătrunse în bufetul de la subsol. La o masă joasă, cu bereta-joben verde dată pe ceafă, marele șef, Iolescu, profețea. Cu boticul pe genunchiul său, domnișoara Clito îl sorbea din priviri. Obraznic, un Motorola 369B făcea cu ochiul de pe singurul scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Adelinei de a merge la Constanța, să-i cunosc părinții. Așa am ajuns să petrec zile întregi pe balconul apartamentului din Tomis III, făcând grătare cu tatăl ei, marinarul rămas pe uscat din cauza unei hernii de disc și a unui tic nervos la ochiul stâng. Dar am stat și pe fotoliu, în sufragerie, la o cafea și-o telenovelă cu doamna Nicky, coafeză de mare clasă, care bârfea doar în termeni academici și pe un ton de educatoare de grădiniță. Părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au prăjit hălci, scoici, guvizi. Părintele a avut lipici la viitoarea mamă-soacră, coafeza - probabil datorită asemănării cu un Alain Delon mai dolofan cu vreo patruzeci de kilograme. Coafeza era mai înaltă decât el cu un cap, însă cuscrul nu avea ticul la ochiul drept și hernia de disc ale soțului ei, marinarul. La un moment dat au rămas doar ei doi pe terasă, să supravegheze cărnurile. Eu cu Adelina ne-am retras într-o cameră întunecoasă, să ne mai tragem sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În mod coerent. Chiar atunci când abia a fost trezit dintr-un somn buimăcitor de după-amiază el vrea ca tot ce spune el să aibă un chichirez, o morală. El e de mai bine de cincisprezece ani la pensie, dar acest tic al pedagogilor vechi nu și-l poate scoate din sânge; povestirea nu trebuie să facă loc nici unei semnificații strict personale Înaintea celei moralizatoare cu valoare de generalitate. Această valabilitate generală trebuie s-o facă de necontestat și cât mai credibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
clar ca să-mi Înțeleagă opinia și să nu zică cumva mai Încolo că l-am derutat, i-am trântit ușa la plecare, de el, care voia parcă să mai zică ceva după mine În ușă, era pe cale să-și piardă ticul de la nas. Ar fi trebuit, de fapt, să-i spun că eu Încă nici cu tine n-am apucat să... De fapt, cred c-ar trebui s-o facem odată, Zare! Și așa am primit un opt. După părerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Național „Cântarea Românieiʺ , î n Sala „Artaʺ a Muzeului Județean „Ștefan cel Mareʺ Vaslui și la Palatul Culturii din Iași; * 1978 - Expoziția interjudețeană de grup - organizată în Sala „Artaʺ a Muzeului Județean „Ștefan cel Mareʺ Vaslui de către membrii cenaclului plas tic „N. N. Tonitzaʺ din Bârlad: pictură, sculptură și grafică; * 1980 - Expoziția de grup „Salon ul de primăvarăʺ - realizată la Casa de Cul tură „G. Tutoveanuʺ din Bârlad; * 1981 - Expoziția de grup a Cenaclului plastic „N.N. Tonitzaʺ din Bârlad; * 1981 - Expoziția republicană
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sus al hainei, dar căută zadarnic. Câteva clipe în urmă, Ghibercea îi întinse un tub de celofan plin cu scobitori. Surprinse același gest la alți patru, și zâmbi. - Mulțumesc, spuse Pantazi. Mă bucur să văd că nu mi-ați uitat ticurile și tabieturile... Aș vrea totuși să ne reîntoarcem o clipă la principalii suspecți: Pantelimon, Zevedei și dra Irineu. Dacă e vorba de o acțiune, și deci de o organizație, înțeleg rolul drei Irineu, dar mai puțin pe al celorlalți doi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
făcut toate calculele posibile, mi-a spus tovarășul Năstase, dar fără nici un rezultat. Pantazi îl cercetă câteva clipe în tăcere, începînd să rupă, meticulos, scobitoarea. - Să nu te sperii văzîndu-mă că sug scobitorile, le rup în bucățele și le mînjolesc. Ticul acesta - recunosc, detestabil - este prețul pe care îl plătesc și acum, cinci ani după ce m-am lăsat de fumat... Îți spuneam deci, continuă cu o voce mai gravă, sunt curios să știu câte zile au trecut între momentul când ai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privea intens, nereușind să-și ascundă curiozitatea. - La ce te gîndești? îl întrebă brusc, după câteva minute. Ce fel de amintiri? Ce fel de asociații? Șovăi, frecîndu-și obrazul cu palma stângă. ("Știu că gestul acesta a ajuns la mine un tic", mărturisise de mai multe ori.) - Îmi amintesc perfect anul și locul unde au fost luate, fiecare din ele. Aș putea spune că-mi amintesc chiar și ziua; parcă aș auzi vocile celor din jur și cuvintele pe care le rosteau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ceva deosebit. M-am gândit ca echipa operatorie să fie formată din dumneavoastră, domnule doctor Vatră, avându-i alături pe doctorul Gruia și pe doctorița Despina. Aș dori ca dumneavoastră să fiți șeful echipei. Ce părere aveți? Doctorul Vatră - cu ticul lui obișnuit - și-a așezat mai bine ochelarii pe nas și a răspuns: ― Sunt de acord cu hotărârea dumneavoastră, domnule profesor. Aș fi avut comentarii poate dacă Îmi propuneați alți coechipieri. ― Atunci, vă doresc succes. La contravizita de mâine, vă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
coleg, cam bănuiai cine și atîta tot. Erau destui cei dornici să intre în cercul dogmatic, turnîndu-i pe "sabotori". Te tocau, nu cu satîrul, ci cu tocul, cu stiloul", mi-a explicat tata, mai tîrziu. Cînd vorbea despre vremea aceea, ticul lui verbal atîta tot revenea mai des. Își pierdea tonul potolit. Personae non gratae au fost amîndoi. Dacă nu se integra sistemului, într-o primă etapă, insul era dezinfectat de viruși (ai naționalismului, ai capitalismului, ai occidentului). Salubrizat în ședințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]