541,899 matches
-
ochilor// ... uimirea de a te vedea bătrân// cine? eu?/ cine? eu?" În banalul existenței cotidiene zilele se scurg aparent identic, ai sentimentul că nimic nu s-a schimbat în viața ta, temperatura sufletească este aceeași, dar deteriorarea trupului sub acțiunea timpului este inevitabilă. Evoluția vieții unui om este contradictorie. Pe măsura înaintării în vârstă are tendința să se înalțe în plan spiritual, fiecare nouă experiență trăită și fiecare carte citită îi dau sentimentul îmbogățirii sufletești, iluzia că, prin voință și cunoaștere
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
său destin. Pe de altă parte, drama speciei umane este aceea că înălțarea spirituală este dublată de degradarea fizică, tot mai vizibilă pe măsura înaintării în vârstă. Urcând, de fapt coborâm, iar finalul este același pentru toți. Nu există alternativă. Timpul acționează fără cruțare, verdictul său este unul fără drept de recurs, viața se scurge la fel când ți-e bine și când ți-e greu, iar la socoteala finală, numărul anilor pierduți te face să crezi că esențialul ți-a
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
esențialul ți-a scăpat printre degete: "doar dintr-o neglijență a atenției/ un întreg deceniu ți s-a scurs într-un singur an/ pe când întorceai distrat fața de la ceva/ ce te privea fără să te privească/ în ironia robustă a timpului...". Dramatismul versurilor lui Dinu Flămând este sporit de maxima lor concentrare. Cel puțin poemele din secțiunea o neglijență a atenției sunt ca o băutură dublu rafinată. Poetul își condensează ideile în vorbe cât mai puține, sucește gâtul elocinței și lovește
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
rațională, ceea ce nu poate decât să augmenteze deriva sa existențială: "iar dacă și apa îmbătrânește/ în metauniversurile care ne umilesc/ eternitatea mea se evaporă/ la limita termodinamică a cunoașterii// altfel porii rămân insensibili/ la frigul cosmic în care ațipea/ șarpele timpului pe când/ zice-se/ preceda materia// și chiar de mă revolt/ tot pe o cădre urc și eu/ laolaltă cu ceilalți muritori/ (bețivi/ fanfaroni/ sinucigași)/ iar săgeata spre viitor trasă tot în trecut ajunge/ cu o melancolie inexplicabilă// degeaba încerc să
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
este însă unul pierdut. Locurile sunt tot mai îndepărtate în amintirea sa, oamenii care i-au marcat copilăria părăsesc unul după altul această lume, posibila întoarcere în spațiu nu atrage după sine (de obicei, cel care pleacă, are sentimentul că timpul îngheață în momentul plecării sale și chiar dacă se întoarce după zeci de ani se așteaptă să găsească lucrurile exact așa cum au rămas în amintirea lui), întoarcerea în timp. Impresionant și reprezentativ pentru acest ciclu este poemul scris la moartea tatălui
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
nu atrage după sine (de obicei, cel care pleacă, are sentimentul că timpul îngheață în momentul plecării sale și chiar dacă se întoarce după zeci de ani se așteaptă să găsească lucrurile exact așa cum au rămas în amintirea lui), întoarcerea în timp. Impresionant și reprezentativ pentru acest ciclu este poemul scris la moartea tatălui său. Voi cita doar finalul acestui amplu și impresionant poem: " te zăresc din nou pe o pantă a muntelui/ dinaintea cailor îndemnîndu-i/ să frâneze fără teamă căruța cu
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
noviny, în critica regimului comunist inițiată de cei mai însemnați intelectuali cehoslovaci, care va culmina cu revendicările din ce în ce mai pregnante ale "Primăverii de la Praga". După invazia trupelor sovietice din august 1968, deși ar fi avut ocazia să emigreze, desfășurându-și activitatea timp de doi ani (1969-1970) ca "Visiting Professor" la Universitatea din Michigan, Klíma s-a întors în țară, deși devenise scriitor interzis, iar cărțile lui au fost scoase din toate bibliotecile publice. În acei ani grei de restalinizare, în Cehoslovacia a
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
o stea galbenă: Nu mă mai joc cu tine pentru că sunt germană!" După trei ani și jumătate, băiatul și mama lui se întorc din lagăr și, cu mari greutăți, obțin permisiunea de a intra în vechiul lor apartament, ocupat între timp de un ofițer SS. Cele două femei din vecinătate, Luisa și mama ei (tatăl murise în timpul unui bombardament pe calea ferată), îi cer doamnei Klímová să spună un cuvânt bun despre ele funcționarilor cehi, fiindcă le este frică să nu
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
remarquable". De altminteri, Jeni Acterian nu șovăie a se desolidariza categoric de predecesoarea sa din veacul anterior: "După masă am citit (...) vreo 100 de pagini din jurnalul Mariei Bashkirtseff. Mi se pare crîncen de superficial și mediocru. își descrie tot timpul rochiile și este în general Ťpetite filleť. La 22 de ani - cîți avea în anul acela - cam înapoiată". Cu atît mai impresionante apar opiniile autoarei noastre cu cît jurnalul său nu pare, ca atîtea altele, destinat publicității, "căci, cu toate că nici
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
pagini, să nu urlu de stupiditatea lor". Nici un artificiu, nici o intenție de înfrumusețare a eului n-o animă pe Jeni Acterian, caracterizată de-o "drăcească neîngăduință față de sine", postură ce alcătuiește un alibi al marii exigențe față de alții. în același timp această inconcesivitate acordă preț verdictelor sale relativ pozitive. Inconformismul său întors mai întîi cu un tăiș teribil asupra propriei ființe și abia apoi îndreptat asupra Celuilalt reprezintă un convingător instrument de valorizare morală. Unica vanitate ce și-o admite Jeni
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
pe deasupra cu vervă și tupeu (...). Pentru prima oară văd un om care crede în inteligența sa și în talentul său fără să fie un înfumurat. Teribil de simpatic și odată cu asta urît foc. O astfel de vervă că în scurt timp uiți de urîțenia lui sau mai bine zis nu ți se mai pare urît deloc". Dar îl respinge net pe Dinu Noica, încadrat în clasa "oamenilor străini mie": "îmi este antipatic pentru că simt în el o ipocrizie cum rar am
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
măsură amenințate: Nimic nu se mai petrece în minte.(...) Totul se petrece numai în această masă de carne, de obicei insensibilă, mută, inexistentă (...). Și eu sînt jalnică. Murdară, nepieptănată, tremurînd toată și înfometată. închisă într-o cușcă, în afara legii, în afara timpului, eram într-adevăr jalnică". Dublu înlănțuită, în celula temniței ca și-n trupul său cu o rezistență fatalmente limitată, Lena Constante își mărturisește gîndul ce-a salvat-o, gîndul eliberării întru spirit: "în carcera aceea, de-a lungul unor ore
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
ai întors în țară fără să-ți dai seama ce faci, și acolo, într-un tramvai, pe o stradă, pe lîngă Universitate de preferință, realizezi brusc că acum ești prizonierul Lor, te vor găsi, niciodată nu vei putea fugi". Cu timpul se conturează starea opusă nostalgiei, inhibiția proiectului de revedere a meleagului natal: "Cum să mă întorc într-o țară, pe drumurile sau pe cîmpiile căreia, la orice floare sau iarbă mai semeață, mi-aș putea spune că a crescut din
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
reprezintă der Schlußstein (cheia de boltă) a operei filozofului român. Vreme de mai bine de 50 de ani de zile, începînd din anul 1948 și mergînd pînă în pragul anului 2000, Dragomir a avut o singură temă predilectă de gîndire: timpul. Și a fost pînă într-atît de preocupat de această problemă încît, disecînd-o, urmărind-o și analizînd-o în toate amănuntele, a umplut zeci de caiete cu însemnări și reflecții pe marginea ei. Strînse la un loc între coperțile aceleiași cărți, aceste
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
de preocupat de această problemă încît, disecînd-o, urmărind-o și analizînd-o în toate amănuntele, a umplut zeci de caiete cu însemnări și reflecții pe marginea ei. Strînse la un loc între coperțile aceleiași cărți, aceste însemnări au dat naștere Caietelor timpului. Sînt cel puțin două motive pentru care Caietele timpului îți atrag atenția. Primul motiv este acela că, intrînd în atelierul intim al gîndirii sale, îți dai seama cît de interiorizat a înțeles acest om să-și trăiască viața. Puțini oameni
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
și analizînd-o în toate amănuntele, a umplut zeci de caiete cu însemnări și reflecții pe marginea ei. Strînse la un loc între coperțile aceleiași cărți, aceste însemnări au dat naștere Caietelor timpului. Sînt cel puțin două motive pentru care Caietele timpului îți atrag atenția. Primul motiv este acela că, intrînd în atelierul intim al gîndirii sale, îți dai seama cît de interiorizat a înțeles acest om să-și trăiască viața. Puțini oameni au purtat o mască atît de eficientă ca autorul
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
de abstinent al scrisului pe care Dragomir o arăta semenilor. Și atunci este o uimire să vezi cum un filozof căruia nu-i plăcea să scrie a putut totuși să scrie atît de mult. Al doilea motiv pentru care Caietele timpului îți atrag atenția este conținutul lor propriu-zis: pur și simplu avem în față o mostră de gîndire filozofică în forma ei cea mai nepervertită. Iar în cazul lui Dragomir, o astfel de gîndire se desfășoară în patru etape: prin izolare
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
izolare, prin înșurubare, prin cristalizare și prin recurență. Toate aceste etape, veritabile procedee de analiză a unei probleme filozofice, sînt parcurse de Dragomir într-o înlănțuire strictă. Să le luăm pe rînd: Cînd se apleacă asupra unei probleme legate de timp - de pildă, momentele timpului (prezent, trecut, viitor), relația conștiinței cu "acum-ul" vieții noastre, repetiția, succesiunea, periodicitatea, liniaritatea sau circularitatea timpului, creșterea sau trecerea ca fenomene temporale, istoria ca amestec de evenimente irepetabile și repetabile, sau concepția lui Aristotel, Augustin
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
cristalizare și prin recurență. Toate aceste etape, veritabile procedee de analiză a unei probleme filozofice, sînt parcurse de Dragomir într-o înlănțuire strictă. Să le luăm pe rînd: Cînd se apleacă asupra unei probleme legate de timp - de pildă, momentele timpului (prezent, trecut, viitor), relația conștiinței cu "acum-ul" vieții noastre, repetiția, succesiunea, periodicitatea, liniaritatea sau circularitatea timpului, creșterea sau trecerea ca fenomene temporale, istoria ca amestec de evenimente irepetabile și repetabile, sau concepția lui Aristotel, Augustin, Hegel sau Heidegger despre
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
de Dragomir într-o înlănțuire strictă. Să le luăm pe rînd: Cînd se apleacă asupra unei probleme legate de timp - de pildă, momentele timpului (prezent, trecut, viitor), relația conștiinței cu "acum-ul" vieții noastre, repetiția, succesiunea, periodicitatea, liniaritatea sau circularitatea timpului, creșterea sau trecerea ca fenomene temporale, istoria ca amestec de evenimente irepetabile și repetabile, sau concepția lui Aristotel, Augustin, Hegel sau Heidegger despre timp etc.-, cînd așadar își alege o problemă anume, Dragomir începe prin a-i hotărnici granițele. Cu
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
prezent, trecut, viitor), relația conștiinței cu "acum-ul" vieții noastre, repetiția, succesiunea, periodicitatea, liniaritatea sau circularitatea timpului, creșterea sau trecerea ca fenomene temporale, istoria ca amestec de evenimente irepetabile și repetabile, sau concepția lui Aristotel, Augustin, Hegel sau Heidegger despre timp etc.-, cînd așadar își alege o problemă anume, Dragomir începe prin a-i hotărnici granițele. Cu alte cuvinte, dă mai întîi contur problemei, izolînd-o din noianul de teme asemănătoare. Odată tema izolată, gîndirea lui Dragomir înaintează printr-o adîncire treptată
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
se va concentra de acum încolo asupra noului focar. Va urma o nouă înșurubare cu apariția unor noi nuanțe, și, după ce procedeul va fi aplicat de cîteva ori, rezultatul va consta în ivirea mai multor focare de cristalizare a tematicii timpului. Aceste focare de cristalizare - adică problemele cărora Dragomir le-a dat contur în cursul analizei - își vor extinde din aproape în aproape nuanțele proprii, creînd în jurul lor cîmpuri tematice ce vor ajunge pînă la urmă să se întîlnească unele cu
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
Dragomir le-a dat contur în cursul analizei - își vor extinde din aproape în aproape nuanțele proprii, creînd în jurul lor cîmpuri tematice ce vor ajunge pînă la urmă să se întîlnească unele cu altele. Din acest moment, constelația tematică a timpului va fi în întregime cristalizată. Recurgînd la o analogie, în Caietele timpului lucrurile se petrec exact ca în procesul de înghețare a apei. Apa nu îngheață simultan în toate punctele volumului ei, ci treptat, din aproape în aproape: apar cîteva
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
aproape în aproape nuanțele proprii, creînd în jurul lor cîmpuri tematice ce vor ajunge pînă la urmă să se întîlnească unele cu altele. Din acest moment, constelația tematică a timpului va fi în întregime cristalizată. Recurgînd la o analogie, în Caietele timpului lucrurile se petrec exact ca în procesul de înghețare a apei. Apa nu îngheață simultan în toate punctele volumului ei, ci treptat, din aproape în aproape: apar cîteva focare de cristalizare a gheței, apoi altele, iar din iradirea lor se
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
ci treptat, din aproape în aproape: apar cîteva focare de cristalizare a gheței, apoi altele, iar din iradirea lor se va forma un cîmp ce va cuprinde treptat toată masa apei. La fel în cazul lui Dragomir: constelația tematică a timpului se cristalizează prin convergența acelor nuanțe ce au iradiat din focarele inițiale de analiză - de pildă, problema prezentului trimite la raportul dintre "acum"-ul vieții omului și conștiința lui, iar acest raport trimite la rîndul lui la problema raportului dintre
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]