KorAP: Find »[drukola/base=trânti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...170 >

4,226 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

tentată s-o sun și să-i spun ce fac. Dar n-am s-o fac. Și nici n-am timp să mă gândesc la asta. Am de spălat. Fac două drumuri până la baie ca să duc toate rufele la spălătorie. Trântesc coșurile pline ochi pe gresie și mă uit la mașina de spălat hi-tech. Ar trebui să fie destul de simplu. Nu prea am experiență în domeniul ăsta. Acasă trimit totul, în afară de lenjeria intimă, la curățătorie. Dar asta nu înseamnă că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Trish, încruntată. Scuze, Samantha. Cred că trebuie să mă duc să răspund. Nici o problemă ! Vocea mi-o ia fără voia mea pe înalte. Nu vă faceți griji ! Eu îmi văd de treabă... În clipa în care Trish iese din cameră, trântesc fierul jos cu zgomot și-mi îngrop capul în mâini. Sunt nebună. N-o să meargă niciodată. Nu sunt făcută să fiu menajeră. Aburii fierului de călcat îmi pufăie în față și țip, speriată. Îl scot din priză și mă prăbușesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Deci totul e OK, da ? Trish își ia geanta. Ai găsit chestiile de curățat ? — Ăă... mă uit în jur confuză. — În spălătorie ! Dispare un moment, după care reapare cu o cădiță albastră plină de produse de curățat, pe care o trântește pe masă. Poftim ! Și nu uita de Marigolds ! adaugă veselă. De ce să nu uit ? — Mănușile de cauciuc, spune Nathaniel. Ia o pereche imensă de mănuși roz din cădiță și mi le întinde cu o ușoară înclinare a capului. — Da, mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
fin o ceapă, să o întorc pe partea cealaltă și să fac cubulețe fine. Învăț să tai verdeața cu un cuțit cu lamă curbată. Învăț cum să amestec făina și ghimbirul măcinat cu bucăți de carne, pe care să le trântesc apoi într-un tuci superâncins. Îmvăț că aluatul pentru pateuri trebuie făcut rapid, cu mâinile reci, lângă fereastră. Învăț cum se curăță fasolea verde mai rapid, în apă fiartă, pentru soté cu unt. Acum o săptămână nu știam nici măcar ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
aspiratorul. — Nu mai vreau să te văd că umbli prin jurul meu ca o sperietoare. O să recuperezi tu timpul pierdut mai târziu. Iar banii o să ți-i scad din salariu. Hai, că te-așteaptă Annabel ! Văd că n-am de ales. Trântesc restul chiloților lui Eddie pe sârmă și o urmez pe scări. — Tot uit să-ți spun despre cardiganul meu de cașmir, adaugă Trish foarte gravă când ajungem sus. Cel bej ? Shit. Shit. Și-a dat seama că i l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
nimic despre o asemenea situație delicată. Îmi scormonesc rapid creierii, pentru a găsi cel mai flatant cuvânt posibil. — Îhm... îhm... elegantă, zic într-un final, încuviințând pentru a da mai multă greutate cuvântului. Aș spune că sunteți elegantă. — Elegantă ? Îmi trântește o privire ofuscată. Ceva îmi spune că n-am prea nimerit-o. — Adică slabă, mă corectez, cu o revelație subită. Cum de nu mi-a dat prin cap ? — Slabă. Se privește câteva clipe, întorcându-se dintr-o parte în cealaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
o reverență, să-i întorc spatele și să mă duc la mine în cameră, spumegând de furie. Lua-o-ar naiba pe Trish. Și pe Melissa. Dacă așteaptă să-i duc sandvișul, să aștepte mult și bine. Închid ușa, mă trântesc pe pat și-mi privesc mâinile roșii de la cât am spălat rufele delicate ale Melissei. Ce naiba caut aici ? Simt cum mă cuprinde un val de dezamăgire și de deziluzie. Poate că am fost naivă - dar chiar credeam sincer că Trish

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
scrie „Informații incriminatorii”... Deodată, încremenesc. În spatele meu se aud voci, care ies din lift. Fuck. Trebuie să intru în biroul lui Arnold înainte să mă vadă. Accelerez pasul, cuprinsă de panică. Ajung la biroul lui Arnold, deschid larg ușa, o trântesc în urma mea și mă ghemuiesc sub peretele de sticlă. Vocile se aud tot mai aproape. David Elldridge și Keith Thompson și cineva pe care nu-l cunosc. Trec pe lângă ușă și nu mi se clintește nici un mușchi. Apoi dispar. Slavă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ai fost ? — Păi... am servit. — Ba nu-i adevărat. Nu te-am văzut deloc ! mi-o taie scurt. Tu cu mine n-ai să mai lucrezi în viața ta, să-ți fie clar. Acum ia astea și du-le. Îmi trântește în brațe o tavă cu mini-eclere și mă împinge efectiv spre ușile batante spre sala unde e petrecerea. Simt o împunsătură de panică. Nu. Nu pot să intru acolo. Nici într-o mie de ani. — Categoric ! Vreau doar să... iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Mă lași să-ți fac o poză cu peria de toaletă, scumpo ? spune acesta, focalizând obiectivul. Cineva de la pub mi-a vândut pontul că tu ești. Mare baftă. Blitzul se aprinde din nou și tresar. — Nu ! E... o greșeală. Îi trântesc ziarul în brațe într-un talmeș-balmeș de foi. Asta... nu eu. Numele meu e Martine. Eu nu avocata. Fotoreporterul mă privește suspicios, apoi se uită din nou la fotografie. Văd cum chipul îi e străbătut de un licăr de îndoială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
are dreptate. Accentele nu sunt punctul meu forte. — Sunt... jumătate belgianca. Rămân cu ochii în podea. Rog frumos pleaca acuma. Sau chem polisia. Haida-de ! Nu ești belgiancă, scumpo ! — Tu pleaca ! Intrat ilegal casa ! Dau judecata ! Îl împing afară pe scări, trântesc ușa și răsucesc cheia în broască. După care trag perdeaua acoperind complet fereastra și mă rezem de ușă, cu inima bubuindu-mi. Fuck. Fuck. Ce mă fac ? OK. Lucrul cel mai important e să nu intru în panică. Lucrul cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și apoi în bucătărie. Ce să fac ? Îmi zăresc reflexia în ușa frigiderului. Sunt îmbujorată și am o expresie de om hăituit. Și am pe cap pălăria de pai a lui Trish. Mi-o dau jos de pe cap și o trântesc pe masă, exact în clipa în care Trish intră în bucătărie. Are în mână o carte cu titlul Cum să dai un dineu elegant și o ceașcă goală de cafea. — Ai cumva idee ce se întâmplă, Samantha ? spune. Pare cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
a zilei de azi”. Întoarce ziarul și îmi arată un articolaș cu titlul MAREA SPERANȚĂ DE LA CARTER SPINK ALEGE CORVEZILE CASNICE DUPĂ MUȘAMALIZAREA UNUI SCANDAL. — Zice că ești o „Iuda pentru femeile de carieră de pretutindeni”. În spatele meu, Melissa a trântit cu zgomot tava pe bufet și a luat în mână ziarul Herald. — Ia uite, tipa asta Mindy Malone e superofticată pe tine. — Ofticată ? o îngân uimită. De ce-ar fi cineva ofticat pe mine ? — Dar în Daily Mail ești o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
m-am hotărât. Alarma cuptorului începe brusc să piuie și iau mănușa. Trebuie să închid acum. — Samantha, n-am terminat de aveam de spus ! se rățoiește furioasă. N-am încheiat conversația. — Ba da, OK ? Am terminat-o ! Închid telefonul, îl trântesc pe masă și expir, fără să-mi pot reprima un mic tremur. Mersi mult, Guy, zic imediat. Mai ai și alte surprize la fel de plăcute ? — Samantha... întinde brațele a scuze. Am tot încercat să iau legătura cu tine... — N-am nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
casă, spune Dominic la microfon cu un glas profund de comentator TV. Întrebarea este... are vreun regret ? Mă privește interogativ. — Parcă trebuia să fie un film gen camera ascunsă, i-o retez scurt cu o privire supărată. Poftim ! Guy îmi trântește un vraf gros de contracte în poală. Uite afacerea Samatron. Uită-te puțin peste ea. Mă uit la mormanul de hârtii înalt de peste zece centimetri. Altădată, simpla vedere a unui contract nou-nouț îmi stârnea un val de adrenalină. Întotdeauna voiam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
făcut o greșeală uriașă. N-ar trebui să fiu aici. Nu asta e ce-mi doresc de la viață. Nu asta vreau să fac. Nu asta e ceea ce vreau să fiu. Trebuie să cobor. Acum. Oamenii urcă și coboară din tren, trântesc uși, ridică bagaje. Cât pot de calmă, îmi iau valiza, apoi geanta și mă ridic. Îmi pare rău, spun. Am făcut o greșeală. Și abia acum mi-am dat seama. — Poftim ? Guy ridică ochii spre mine. — Îmi cer scuze că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ultima oară, termină cu prostiile ! Te cunosc foarte bine. Ești și vei rămâne avocat. — Ba nu mă cunoști deloc, Guy ! izbucnesc furioasă. Nu mă mai defini tu ! Nu sunt avocat ! Sunt o persoană. Îmi smulg brațul dintr-al lui și trântesc ușa, tremurând din toate încheieturile. O clipă mai târziu, aceasta se deschide din nou și Dominic și cameramanul se năpustesc în urma mea. — Măi măi ! murmură Dominic surescitat în microfon. În urma unei turnuri șocante a evenimentelor, Samantha Sweeting a renunțat definitiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
meu disperat, ridică în fine privirea și tresare vizibil în clipa în care mă zărește. Preț de un moment, pare că nu-și poate crede ochilor. Apoi toată fața i se destinde într-o explozie de încântare. Aud ușile trenului trântindu-se. E gata să plece. Haide ! Țip, făcându-i semn insistent. Îl văd că se ridică în picioare în tren, își înșfacă rucsacul și se strecoară pe lângă femeia din scaunul alăturat. Apoi dispare din raza privirii mele, exact în clipa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

Hamilton drept În ochi. — Iar atunci cînd deschide această cutie de suc, consumatorul Panther face o alegere care spune răspicat lumii Întregi cine este el. Același lucru Îl poate face acum Glen Oil. În clipa În care termin de vorbit, trîntesc doza cu putere În mijlocul biroului, bag degetul sub inel și, cu cel mai Încrezător zîmbet posibil, trag de el. E ca și cum ar fi erupt un vulcan. Din cutie explodează un jet de băutură puternic acidulată, cu gust de afine, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
foarte bună, Emma. Unde să le pun ? Ne uităm amîndoi neajutorați În jur, la camera plină de troace. — Ce-ar fi să le pui acolo, În spatele televizorului ? spune bunicul În cele din urmă. Îmi croiesc cu greu drum prin cameră, trîntesc cutia pe jos, după care mă Întorc la el, avînd grijă să nu calc pe ceva. — Fii atentă, Emma, zilele trecute am citit un articol dintr-un ziar, care m-a cam Îngrijorat, spune el În clipa În care mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
grafice pentru noua campanie Panther Gum, spune Fergus, care de felul lui e foarte timid și creativ. N-am unde să le pun pe birou. — Ei bine, nici acolo nu pot să stea ! Cyril le ridică repede și i le trîntește În brațe. Scapă de astea cît mai repede. Acum, dacă vă Întreabă ceva pe vreunul dintre voi, răspundeți-i cît mai amabil cu putință și cît mai natural. În clipa În care sosește, vreau să vă văd lucrînd. Faceți ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
pentru o persoană care Își dorește așa tare ca tine să avanseze În carieră... Pleacă mai departe, clătinînd din cap. Cum e posibil ca ziua mea să fi fost deja atît de dezastruoasă, Înainte de a apuca măcar să stau jos ? Îmi trîntesc geanta și jacheta pe scaun, mă grăbesc Înapoi pe coridoare spre lifturi și apăs pe butonul Sus. O clipă mai tîrziu, liftul se oprește la unu cu un ping, și se deschid ușile. Nu. Nu. E ca un vis urît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
scuturînd din cap. Te cunosc foarte bine, Emma ! Nu ești genul ăsta. N-ai arunca atît de ușor la gunoi ceea ce avem noi doi. N-ai... Se oprește șocat În clipa În care, fără nici un cuvînt, iau ceainicul și-l trîntesc cu putere de podea. Ne uităm amîndoi la el, uluiți. — Trebuia să se spargă, Îi explic după un moment de tăcere. Și asta trebuia să Însemne că da, sînt În stare să arunc ceva la gunoi. Dacă lucrul respectiv nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mine. Nu ! zic indignată. Pe bune, Jemima, am și eu haine, să știi. — Bine. OK. Atunci distracție plăcută. Lissy și cu mine așteptăm pînă cînd nu Îi mai auzim țăcănitul pașilor pe coridor și pînă cînd ușa de la intrare e trîntită fără drept de apel. — Așa ! zic surescitată, dar Lissy ridică o mînă. — Stai. Rămînem amîndouă nemișcate preț de cîteva clipe, după care auzim ușa de la intrare deschizîndu-se, cu grija de a nu face zgomot. — Vrea să ne prindă asupra faptului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Nu cred că-l vei găsi aici, spune Lissy inocentă. — Nu. Bine atunci. Privirea ei mai trece o dată În revistă camera. OK. Vă urez o seară frumoasă. Îi auzim din nou pașii Îndepărtîndu-se pe coridor și ușa de la intrare e trîntită iar. Așa ! spune Lissy. Hai. Desfacem cu grijă banda de scotch de pe ușa Jemimei, iar Lissy face un semn ca să știm unde s-o punem la loc. — Stai ! zice, În momentul În care tocmai vreau să deschid ușa. Mai e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]