KorAP: Find »[drukola/base=treaz & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...141 >

3,521 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

unt. Fără să-și dea seama, Începu să-i Înfulece, unul după altul. Până când Yael Îi turnă lapte În cafea, Îi explică În mod indirect ce se Întâmplase alaltăieri-seară și cum ajunsese să adoarmă În patul ei În timp ce Dimi stătuse treaz până la ora unu noaptea. Nici din partea voastră n-a fost corect: plecați să vă distrați la Tel Aviv și nici măcar nu lăsați un număr de telefon pentru cazuri de forță majoră. Poate copilul a făcut o criză de vezică biliară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

departe până când ajungeam la partea aia unde rândurile erau scrise așa cum le cunoșteam, amintind mai puțin de aleile pietruite ale grădinilor, cât, mai degrabă, de drumuri asfaltate: urcau drepte și precise, fiecare semn în parte era simplu și slovele păreau treze în felul lor, ca acest cartier unde plecam, la fiecare sfârșit de săptămână, ca să stăm la masa bunicilor cu frații tatei și cu familiile lor și să așteptăm până când aveau să cadă din nou cuvintele care răneau, deveneau cuțite, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
tablou al lui Großpapa, o coloană frântă în depărtarea aburoasă, luminând verde ca marea. Și, în timpul unei discuții, tata rosti o frază pe care o cunoșteam din duminicile din A. O frază moștenită de la bunicul, din acele odăi reci și treze la orice oră, ieșită acum din gura lui W., sunând așa, de parcă n-ar fi vrut să-l lovească numai pe Curt, ci și pe bărbatul tânăr care fusese cândva el însuși și care căutase exact aceeași atmosferă, strecurată odată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
decât ei toți. Tot mai des îl aduceau acasă cu mintea aproape tulbure. Cumpăra cu gesturi febrile iahturi și mai scumpe, o herghelie de cai de curse, își luă cu ocazia asta o alură care amintea de W., când era treaz, și de „Oha“, când era băut. Și totuși, în acea după-amiază, cei doi ședeau față în față fără să știe deocamdată cât de asemănători aveau să-i facă pe viitor privirile lor mohorâte și trăsăturile lor buhăite. Ciocniră pentru vânzări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

mâna foarte călduros și a plecat. Mă simțeam... cum mă simțeam? Nu știu. Încă rău, dar mai bine decât înainte. Până la ora 9 plecaseră toți invitații. Lisa și Maria erau puțin bete. Băusem mai mult decât ele, dar eram iremediabil trează. —Deci? Lisa aștepta un verdict pentru seara abia încheiată. Își făcuse treaba, nu se comisese nici o vărsare de sânge și fusese acolo să se asigure că nu-mi voi smulge hainele de pe mine într-o criză hormonală strigând „cineva să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
târziu și nu aveai cum să găsești un taxi. L-am sunat pe Alfie. Îmi pare tare rău că sun atât de târziu. I-am explicat ce se întâmplase. —Nu-ți face griji. E o urgență și, oricum, eram încă treaz. Nu am nevoie de prea mult somn la vârsta mea. A venit în douăzeci de minute și a condus ca un adevărat taximetrist până la Chelsea and Westminster Hospital, gata să provoace patru accidente și enervându-l la culme pe fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
decât după miezul nopții, când eu deja depusesem armele. Am încercat să nu mă uit tot timpul la ceas - toate acestea făcând parte din decizia mea de a nu mai încălca teritoriul celor din jur. Am crezut c-o să stau trează toată noaptea așa că atunci când a sunat ceasul la ora 6:30, am sărit din pat panicată, neștiind de ce trebuia să mă trezesc atât de devreme, neputând să-mi amintesc dacă Mark și cu mine suntem despărțiți sau ne-am împăcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
am pus-o pe genunchiul meu. Am ascultat un CD cu Billy Joel, întrebându-mă dacă are o semnificație specială pentru el. Pe mine mă purta înapoi în timp, pe vremea studenției, când eu și Mark ne petreceam weekendurile stând treji aproape toată noaptea, bucurându-ne pur și simplu de libertatea de a fi împreună într-un pat îngust, vorbind la nesfârșit. Despre ce vorbeam? M-am întrebat. Probabil despre Jean-Paul Sartre, una dintre pasiunile mele, sau despre începuturile programării pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
asta îmi dădeam seama. Eram chiar nerăbdătoare ca Mark să se întoarcă acasă. Spatele și picioarele mă dureau și mai tare de la cărat și ridicat greutăți. Am mai luat niște analgezice și am mai băut niște vin, apoi am stat trează urmărind ce se dă la televizor noaptea târziu, timp de mai multe ore, cu sonorul la minim. Până și concursurile televizate nemțești sunt suportabile cu sonorul la minim. La un moment dat trebuie că am adormit pentru că m-a trezit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
lucru în legătură cu... el. „Mulțumesc, Kieran“, mi-am șoptit ca pentru mine. —Și? Mark mă luă de mână. — Nu mi-a păsat de ce a zis, dar nu am reușit să adorm în ciuda faptului că eram beat muci, iar, după ce am stat treaz câteva ore, am știut că avea dreptate. Mi-am ținut respirația. —Așa, pur și simplu? Mark zâmbi. Nu așa, pur și simplu. Dar când tata ne-a spus că se mută și că ne dau banii, am știut ce trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

Minnie. În seara aceea, Minnie se duce la culcare devreme, luând cartea cu ea. În locul luminii electrice, aprinde o lumânare pe noptieră, pentru ca ceilalți locatari ai casei să nu-și dea seama după fâșia de lumină de sub ușă că este trează. Deschide cartea și Întoarce paginile cu reverență, până găsește povestirea intitulată Fiara din junglă. Citește prima frază. „Ceea ce a dat naștere vorbirii care l-a speriat În decursul Întâlnirii lor abia dacă mai contează, dat fiind că au fost probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Dar ce este acest ceva, Minnie nu reușește să Înțeleagă. Aproape geme cu voce tare, În efortul steril de a pricepe. Rândurile tipărite se tulbură și joacă În lumina lumânării. Cască, se freacă la ochi și se ciupește, ca să rămână trează. Apoi trage cu ochiul la sfârșit, să vadă dacă se termină cu bine. În ultima frază, John Marcher se aruncă peste un mormânt care este, posibil, al lui May Bartram. Pentru Minnie e destul. Închide cartea, suflă În lumânare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
cea cu fata și hipnotizatorul? — Nu, cu totul alt subiect... Unul care mă urmărește de multă vreme, dar pe care n-am avut curaj să Îl abordez. Cuvintele tale de data trecută m-au Îmboldit. După plecarea ta, am stat treaz jumătate din noapte, făcându-mi Însemnări. O să fie destul de lung - un roman, nu o povestire. — Sunt Încântat, Îi spuse Henry sincer. — Abia aștept să Îți arăt câte ceva din el. Dar deocamdată e prea devreme. O să-mi facă mare plăcere. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
o informă despre dezastrul lecturii, Într-o notiță pe care o compuse În aceeași zi, după care, la scurt timp, Îi făcu o vizită În apartamentul din Manchester Square, la capătul a șaptezeci de trepte de beton, și o ținu trează până la ora unu noaptea, vărsându-și focul provocat de trădare. — Cred că Daly Își râde În pumni, spuse el. Pentru că a Învins. M-a făcut să Îmi retrag textul, astfel că poate susține că a fost opțiunea mea. L-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
știe cât era ora. Dacă era numai trei sau patru și un sfert, avea să fie deprimat la gândul numeroaselor ore care mai rămâneau până când Smith să Îi bată la ușă și să Îi aducă apa caldă. Se simțea perfect treaz. Urma o veghe Îndelungată, asta era de-acum evident. Și avea să dureze până În clipa În care cortina avea să se ridice În seara aceea În sala de la St James... nu, mai mult, pentru că nu avea intenția să stea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
o companie mai puțin vioaie decât fiii săi, dar, la o ceașcă de ceai lângă focul sclipitor din salon, În timp ce lumina zilei se stingea pe pajiștea netedă din fața ferestrelor Înalte, pomeni de o istorie cu fantome, care atrase, menținând-o trează, atenția lui Henry. Era vorba despre un cuplu de servitori dintr-o casă de țară, un bărbat și o femeie, care corupeau doi copii aflați În Îngrijirea lor și apoi mureau, dar Își făceau apariția sub formă de stafii, chemându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Învățat că e nepoliticos să nu răspunzi la o scrisoare și nu mă pot lepăda de obiceiul de-o viață. — Și ce fel de lucruri Îți comunică? — A, balivernele obișnuite despre cât e de bună cartea și cum au stat treji o noapte Întreagă ca s-o citească și cum au plâns când a murit Trilby. Mulți par să creadă că personajele sunt, sau au fost, ființe reale. Am primit cel puțin trei scrisori de la oameni care se plângeau că n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
prelungit permisia și acum asta. Dacă mă trimiteau Înapoi pe front, până acum eram mort. Mort sau schilod sau damblagiu. E adevărul adevărat. Nu e sigur că stăpânul l-a auzit, că l-a Înțeles sau măcar că este cu adevărat treaz, dar nu are importanță. Simte tensiunea care l-a cuprins Încă de când s-a Întors În Anglia, teama de a nu fi trimis Înapoi pe front, descolăcindu-se În el ca un arc puternic. N-a povestit până acum nimănui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224

principiu incapabili să plătească, nevoia femeilor singure de puțină trăncăneală la masa din bucătărie, tăcerea amenințătoare și certurile vechi și durabile dintre vecini. Toate aceste economii ale mele s-au transformat într-un fond de credit interior: tați violenți, fie treji, fie la beție, mame care zbierau pe tonul cel mai înalt cu putință, copii amuțiți sau bâlbâindu-se, tuse sufocată sau permanentă, suspine și înjurături, lacrimi de mărimi diferite, ura față de oameni și dragostea față de câini sau canari, povestea fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
apropiat, un epos de familie, de pildă. Talentul său narativ, spunea ea, se mișca limpede în direcția romanului. Povestirile lui Arthur Knoff s-au aflat timp de două decenii în librării și au rezistat sub pseudonim până când Klaus Roehler, care, treaz, era un lector din cale-afară de atent al editurii Luchterhand, l-a deconspirat pe unchiul meu la beție. Podul casei și despărțiturile lui de scânduri pline de troace și plase de țânțari. Mai târziu își va afla refugiul acolo, asemenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
aș fi deschis un mormânt. Praful s-a învolburat, dansând în lumină. Ceea ce am găsit a devenit un indiciu și m-a trimis într-o călătorie de-o viață; abia cum începe să obosească, doar privirile retrospective îl mai țin treaz. Ascunzătoarea asta mă atrăgea mereu. Lucarna deschidea drum privirii spre curțile din spate, spre castani, acoperișul de carton gudronat al fabricii de bomboane, mici grădini, șoproane pe jumătate acoperite, bare de bătut covoarele, cuști de iepuri, până dincolo, spre casele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
înaripat tocmai coboară rânjind dintr-un pat în care a trebuit să-și demonstreze competența ca instigator sau ajutor; puța mea, însă, care în stare de repaus se pretinde inofensivă, a căzut în păcat fără pic de umor. Tot timpul trează, fiindcă vrea să pătrundă nestrămutat bărbătește indiferent unde, fie chiar și într-o gaură din scândurile cabinelor din lemn de pe plaja amenajată Brösen. Și, dacă stai destul de mult să-i pui întrebări, chihlimbarul are încă și mai multe de dezvăluit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
palpabil și promitea mai mult decât ceea ce putea să-i ajungă mădularului meu în permanență pregătit, după măsura lui Caravaggio. După aceea, gol. Însingurare cultivată cu savoare. În urmă rămânea pofta, când adormită, când din nou cât se poate de trează. Ea a supraviețuit perioadei mele de auxiliar la Luftwaffe, perioadă care, în ceea ce privește viața din barăci în ținutul pustiu al portului, departe de casă, se regăsește în romanul Ani de câine: prin cu totul alte povești și în jargonul școlar al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
zilei, purta uniformă, avea să fie insuportabil tot ceea ce, în pijama, auzea atunci când tatăl, de îndată ce fiul era acasă pentru scurtul său concediu, se arunca asupra mamei. În fond, nu era sigur dacă ei chiar asta făceau, atunci când fiul stătea întins, treaz, pe canapea la o distanță de la care îi putea auzi. Mai degrabă e de presupus că părinții țineau seama de cel venit în permisie și nu făceau uz unul de celălalt. Pur și simplu, așteptarea unor zgomote a căror succesiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
se înșiruie în față istorie după istorie, bătălie după bătălie, am la ureche pe nu știu cine care-mi tot șoptește ceva, mă văd totodată cum văd tot ceea ce se petrece, cred că visez, sunt însă și rămân cât se poate de treaz, până când casca de oțel a cărei curea s-a slăbit acum, exact acum, îmi este smulsă de pe cap și eu îmi pierd cunoștința. De presupus că numai pentru scurt timp, în măsura în care timpul putea fi măsurat. Ce s-a întâmplat imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]