4,267 matches
-
însă și este o alergare în vederea dobândirii cununii mântuirii. Este o călătorie prin valurile tot mai agitate ale lumii, către tărâmul veșniciei. Iar viața viitoare, fericită sau tristă, este inaugurată de însuși actul morții fizice, prin care apunem lumii acesteia trecătoare, născându ne, însă, vieții veșnice. Părinții îmbunătățiți ai Filocaliei au primit descoperirea a multedin tainele acestei vieți veșnice, unele dintre ele urmând a fi prezentate și în rândurile ce urmează. Momentul morții biologice - început al veșniciei Pentru credința răsăriteană, moartea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
domnul Negru nu devine monsieur Noir. Gradul de stabilitate diferă între cele două categorii de nume proprii. Numele de locuri,care denumesc, de cele mai multe ori, realități perene sunt mai stabile, pe cînd numele de persoane, fiind asociate cu ființele umane trecătoare, se reînnoiesc mereu, odată cu trecerea generațiilor de oameni care le poartă. E drept că unele locuri își schimbă numele în funcție de realitățile sociale în continuă transformare, iar multe persoane preiau nume de la vechile generații (de la părinți, bunici, nași, din comu nități
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Băbușii, Coasta Băbușii, Capul Dealului (Băbușa); Pădurea Fundul Băbușii, Dealul din Fundul Băbușii, Pîrîul de la Fund, Fundul Băbușa, Drumul Capu Dealului. Tautologiile toponimice sunt formații toponimice constituite din termeni care, la nivel de apelative, sunt sinonime: Vîrful Păguiorului, Pasul Prislop, Trecătoarea Prislop, Curmătura Prislopului, Dealul Cuca, Rudabaia, Lacul Techirghiol. Dincolo de observațiile (pertinente) privind diferențierea semantică dintre termenii implicați în formațiile respective, referenții denumiți fiind asemănători, dar nu identici, iar cei doi termeni fiind, în momentul cuplării, unul nume propriu și altul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al unui vîrf în Munții Lotrului, al unei movile în Bărăgan și a două sate din județele Brașov (într-unul dintre acestea se află celebrul castel) și Iași. Toponimele acestea au la bază un apelativ slav omonim care înseamnă „poartă, trecătoare“ și care, printr-o relație metonimică, s-a atribuit unora dintre locurile apropiate de această cale de acces (în cazul Branului din apropierea Brașovului, acesta a constituit timp de secole sediul vămii dintre Muntenia și Transilvania, tocmai pentru că se afla la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cel puțin pentru o vreme, trupele care ar fi trecut munții și ar fi atacat teritoriul apărat. Denumirea slavă Bran este dublată de toponimul Poarta, cum se numește unul dintre satele comunei Bran, și, poate, triplată de numele Predeluț (< predeal, „trecătoare“ + sufixul diminutival -uț) al unui alt sat component al comunei. Păstrarea și folosirea paralelă demonstrează că numele romînesc a fost tradus ca Bran, nefiind înțeles, iar predeluț, preluat din slavă (predeal), apoi romînizat și diminutivat, a devenit un termen specializat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
acces în defileu îi conferea acestuia și funcția de apărare, probabil cu mijloace mai primitive decît castelul, care putea fi construit pe locul unei întărituri mai vechi. Acceptarea unei astfel de ipoteze, oricum mai puțin verosimilă decît cea legată de „trecătoare“, ar apropia numele de toponimele din grupul numeros Braniște, Zăbran etc. (care denumeau, la ori gine, locuri oprite, „interzise“, „apărate“ de tăiere sau vînat). Interesant este că în toponimia romînească majoră nu sunt decît cîteva nume Poarta, nici unul Pasul, trei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pic lucrurile, întrucît baza romînească de la care s-ar fi format acest hidronim nu putea exista acolo. În schimb, în ambele teritorii putea avea loc o influență germană, ceea ce susține părerea celor care derivă toponimul din germ. Molde (Mulde), „albie, trecătoare“, însoțit de substantivul atribut Au, Aue, „șes, cîmpie“ (interesant este că omonimul ceh a fost atestat în epoca medievală sub formele Molda, Mulden, iar numele săsesc vechi al orașu lui Baia era Molde, Mulde). Forma Moldova ar fi luat naștere
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ce suspină l-a iernei vijelie, Din fluierul cel jalnic, din buciume-n câmpie, Chemând doina română, a inimilor plângeri, A sufletului noapte, a dorurilor stângeri. Românu-n trecut mare e mare-n viitor! Și tu vrei ca poetul să fie trecător, Pe-a țărei sale țărmuri să n-aibă ce să cânte? Dar nu-s colori destule în lume să-nvesmânte A munților Carpatici sublime idealuri Ce-noată n a lui suflet cum ’noată-n mare valuri Și-n creieri-i aleargă de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
secretă CRH pentru a stimula eliberarea de ACTH și cortizol, însoțite de activarea secreției de vasopresină. În felul acesta, hipotalamusul integrează și coordonează reacțiile stresante produse atât pe cale nervoasă simpatică, cât și componenta endocrină (fig. 165). Spre deosebire de agresiunile acute și trecătoare care se soldează cu reacții neuroumorale adaptative și de apărare (fight or flight), stresurile cronice provoacă activarea complexului hipotalamo-hipofizo-adrenocortical. În cazul reacțiilor adaptative de apărare, se produc fenomene de activare simpatică cardiovasculară, reprezentate de creșterea frecvenței, debitului cardiac și presiunii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
chemarea, mai clar și mai precis ca niciodată, un urlet prelung, pe care o recunoscu înlăuntrul lui, pe care o mai auzise cândva... Se avântă în pădure fără zgomot. În inima codrului înainta tiptil ca o pisică, ca o umbră trecătoare care apărea și dispărea printre alte umbre. Reușea să se târască precum șarpele, în stare să surprindă iepurele în somn... și să înhațe din zbor veverița care se avântă în copaci, la adapost, să se ascundă. Principala trăsătură a pădurii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o culme a perfecțiunii. Și între toate acestea exista un echilibru, o coordonare desăvârșită. Când vedea, ori auzea ceva... reacționa cu o iuțeală fulgerătoare. Se transformase pe loc, într-o sălbăticiune perfectă... înainta tiptil, ca o pisică, ca o umbră trecătoare, care apărea și dispărea printre alte umbre. După o vreme, din nou îl prinse dorul de casă... de Anuca... Porni cu pasul lui ușor, fără a șovăi, prin hățișurile încâlcite, neumblate de picior de om, gonind neobosit toată noaptea. Se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fost minunat. Nevroza mea adâncă, durerile hemicraniene pe care le am de când mă știu, neputința de a mă concentra, toate cedează, măcar pentru o vreme, în mijlocul pădurilor, pe care le-am iubit atât de mult întotdeauna. Mai primesc câteodată reflexe trecătoare, ca lumina unui pahar de cristal pe perete, din vremea când, în copilărie, am petrecut câțiva ani într-un sanatoriu construit în pădure. IDR-ul îmi ieșea în acea vreme pe mână atât de mare și de inflamat, încît la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
imaginam delicata nimfă zăcând în tihnă, cu un șold scos în afară, într-un crâng unde 50 șipotește o apă întunecată. Se lasă răpită de jocul orbitor al soarelui care, printre crengi, atinge uneori fața apei și o aprinde scurt, trecător. Smulge un fir de măcriș și-i ronțăie vârful, când brusc, de parcă ar fi mușcat din buruiana otrăvitoare a amintirii, sare-n picioare, fulgerată în adâncul inimii. Sclipirea a fost prea scurtă pentru ca nimfa să știe ce a văzut, ce
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Corina ca să-mi șterg cu dosul palmei fața încă udă și-mi trag pe nas mucii apoși, necurși, din lipsă de batistă, Mama Ilenei se simte mai bine, acum vin de la ea, s-a ridicat din pat, aceste crize sunt trecătoare, trebuie să aibă însă la ea neîncetat medicamentele, să nu uităm să-i cumpărăm mâine din oraș, Corina, dar voi ce faceți aici? Am venit cu Theo să vedem tablourile și el a ieșit afară cu copiii, surâzătoare într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
turiști pe lângă clădirea din colț indicată de băiatul de la cafenea, mă rătăcesc cu ușurință printre străduțele înguste, mai întreb câte un bătrân, îmi indică neliniștit cu mâna o direcție oarecare, parcă n-ar mai avea deodată chef de vorbă, apoi trecători, prea mulți turiști în orașul acesta, îi nimeresc cu întrebările mele mai ales pe cei ce sunt străini de oraș, dar unde sunt locuitorii Romei, îmi vine să strig, și iarăși apelez la bătrâni, nu mai e mult, îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ce caut, deschid lada de lemn trimisă mie zestre de meșterul Luca, adun toate schițele lui, le întind iarăși pe pat, pe masă, le cercetez a câta oară? misterul nu se află aici, aceste cartoane nu sunt decât o formă trecătoare pentru ceea ce este nepieritor, le strâng apoi fără nici o remușcare și le fac sul, cu ele sub braț intru în biserica întunecoasă, urc scara de lemn spre schelă, umbrele din biserica întunecată încep să prindă contururi după ce-mi obișnuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
urlă de durere fu Îngrijitorul de câini. O bufnitură, o mârâială, sunetul făcut de cineva care se izbește de podea. Un pumn șuieră pe lângă capul lui Logan și acesta se feri, răspunzând cu propriu-i pumn. Avu o senzație scurtă, trecătoare, de piele și oase rupte sub Încheieturile degetelor sale, un tipăt Înăbușit, o Împroșcare cu ceva ud pe obrazul său și o altă lovitură. Spera din tot sufletul să n-o fi culcat la pământ pe agenta Watson. Câinele continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
luminos al unei uși din apropiere s-au văzut niște scântei, ca o coadă de cometă. Însă a dispărut imediat, așa cum apăruse, sclipind fulgerător și incandescent, într-o secundă. Am sărit în picioare. Ai văzut? Am văzut ceva. O sclipire trecătoare. Eu știu ce era! m-am entuziasmat și am alergat până în fața ușii pe unde se văzuseră trecând scânteile, ca o secundă iluzorie. A fost o cometă... A fost steaua răsăritului! Ar trebui să mergem în direcția aceea. Mie mi
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
-l înconjoară de jos în sus și dintr-o parte în cealaltă... ceea ce nu se vede însă, este că acest arc este de fapt o roată, un cerc... din care se observă doar câte o parte, uneori... însă dincolo de imaginile trecătoare, ar fi un întreg invizibil... culorile se amestecă prin lume, de multe ori se împletesc în diverse feluri, însă întotdeauna ajung să înainteze împreună pe drumul rotitor, printre ramuri și aștri, odată cu lumina... se pot vedea în orice clipă într-
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
imperfecțiunea prin darul perfecțiunii absolute a iubirii care întrezărește infinitul arborelui... Este ușor să ajungem la fericire dacă înțelegem că am fi mai mult ființe de lumină decât prezențe concrete, apropierea sufletească este mai accesibilă și mai importantă decât materia trecătoare... virtualul încă nu a ajuns să înlocuiască realul, concretul... însă poate aceasta e direcția înspre care ne îndreptăm, spre a deveni din ce în ce mai imateriali și liberi de obstacolele concrete ale acestei lumi. Dacă ne dezvoltăm percepțiile spre energiile invizibile, ajungem să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
universale, spre esențialul indescriptibil al adevărului etern... observând că imaginile diferite pe care le întâlnisem până atunci se estompau, dispăreau, se asimilau în lumina arborelui... ca și cum nimic nu fusese real, nimic nu fusese altceva decât fragmente de iluzii, impresii, fulgerări trecătoare și instabile ale unor forme aparente... insula libertății, orașul poveștilor, steaua răsăritului, valea incertă, laguna argintie, etajul senin, muntele îngerilor, arcul culorilor și chiar pâlnia anotimpurilor cu clepsidra ei se ascundeau și se topeau în culorile orizontului, imateriale, transparente și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
el. Sigur, în afara faptului că - asta era de fapt cea mai mare problemă dintre toate - poate, din contră, găsiseră foarte multe indicii despre Weir, poate chiar îl văzuseră în persoană, deghizat în polițist, tehnician, medic, reporter, detectiv în haine civile, trecător sau vagabond, dar nu și-au dat seama că e el. Prin geamul vechi al sălii de interogatoriu, Andrew Constable putea vedea chipul întunecat al unui gardian care îl privea cu atenție. Chipul dispăru apoi din cadru, gardianul apoi depărtându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
m-aș fi gândit, câtă nefericire și câte complicații ar fi putut fi evitate! Dac-aș fi lăsat lucrurile în pace în dimineața aceea, poate că toată povestea nefericită cu Stacey ar fi rămas la fel de insignifiantă cum părea - o aberație trecătoare care nu-nsemna nimic și care va păli curând. Sau poate pentru că știam că e scris s-o văd din nou mă simțeam atât de înșelător de împăcat și lipsit de griji. Soarele strălucea când am cotit pe Victoria Street, reflectându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de la domnul Y? — Nu încă. Dar o să cedeze el, spuse Adriana. Leigh confirmă. — Așa se întâmplă întotdeauna. Cel puțin în cazul tău. Emma bătu cu palma în masă. — Fetelor, fetelor, am și uitat deja? Adriana nu-și mai dorește relații trecătoare. Desigur, n-are decât să devină prietena lui Yani, dar, conform regulilor, nu poate accepta doar o aventură de-o noapte. — A, da. Regulile. Am fost de acord cu ele după ce-am băut prea multe cocteiluri, dar nici până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe-aici? Se pare că v-ar fi de folos cîțiva saci de orez. Întreabă prin jur, copile, dacă au brățări, verighete, medalioane. Putem lucra Împreună. — S-a terminat războiul? Ochii eurasiaticului se lăsară În jos, eclipsați de o umbră trecătoare. Își reveni și zîmbi. — E sigur. În orice moment, Întreaga marină americană o să acosteze la Bund. Cum Jim nu părea convins, eurasiaticul Îi explică: — Copile, au aruncat bombe atomice. Unchiul Sam a aruncat o bucățică de soare la Nagasaki și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]