3,617 matches
-
la cursuri pentru că nu mă lăsam până nu rezolvam o situație dificilă de pe ecran, începusem să visez peisajele artificioase din jocuri și să văd sincer (ca Rimbaud altădată) în troleu, în drum spre Universitate, orei verzi și divarfi portocalii în loc de trecătorii de pe stradă. Când îmi priveam mâinile aveam câteodată un moment de panică și tresăream: unde naiba îmi dispăruse arbaleta? Pe lângă multe alte efecte de adâncă alienare, jocurile de acțiune și strategie mi-au schimbat, în acea vreme nu tocmai îndepărtată
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
favorite. De asemenea, de foarte aproape, luați adică individual, erau ceva mai mult decât niște copii, cu 283 excepția liderilor, ale căror trăsături erau, unele cel puțin, dubioase rău. Dar era în ei ceva surd amenințător, ceva primitiv pe care trecătorii îl simțeau și care-i făcea să ocolească grupurile de microbiști. Din când în când, câte unul dintre aceștia răcnea înspăimîntător câte un slogan din cele de mai sus și era imediat urmat de un cor de urlete. Printre tineri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și capre, nu împușcau lupi care dansaseră cu Kevin Costner, nu incendiau corturi și nu masacrau bizoni (și nu că n-ar fi putut s-o facă, dar degetele divine îi împingeau mereu în situații complicate, în râpe cețoase, în trecători, în grohotișuri, unde soldățeii cu piei roșii reușeau să le vină de hac, bucurându-se de nenumăratele victorii din războiul pe care aveau să-l piardă). chestia 5 - e clar că și eu am fost Rahan, dar mai mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Pavone i se urcă sângele În creștetul capului. Îl recunoștea dar, mințea cu nerușinare. Atena Întenționă să intervină Însă Tony Pavone Îi făcu un semn să tacă. Reveni. „Mărturisesc doamnă, aproape renunțasem la rezultatul analizei solicitate...Am sperat În ceva trecător...! Însă, În urmă cu două zile, simptomele radioactive s-a repetat...! Vă rog amintiți-vă. Am adus la analiză o bucată de pește ce se pare a fi toxic...!!” Laboranta dusă pe gânduri se balansă câteva momente, apoi Îngână. „Nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de lapoviță cu ninsoare, transformând arterele de circulație În adevărate patinoare, fiind un permanent pericol pentru integritatea pietonilor ce se Încumetau să pornească la drum. La fiecare colț de stradă, se puteau vedea mașini tamponate, multe chiar În derapaj, În timp ce trecătorii făceau o adevărată echilibristică pentru a se menține pe verticală, de cele mai multe ori căzăturile nu erau prea comode ele constituind, subiect de râsete a copiilor, În mod deosebit a unor „gură cască”. Nici proaspeții sosiți nu fură scutiți de emoții
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
află banca pentru schimbul valutar, se Îndreptă către Strada Doamnei, unde Își reamintea unele instituții și unde se află tot felul de bănci care Înaintea venirii comuniștilor la putere, constituia inima financiară a țării. Căscă gura la Întâmplare, Întrebând unii trecători ce Înălțau din umeri după ce-l priveau Într-un fel anume. În cele din urmă, la bifurcația unei străzi zări un fel de agitație În care, afaceriști bine Îmbrăcați pendulau Împrejur, acostând pietonii cu vorbe meșteșugite, oferind la schimb bani
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
răspundeau dar În schimb Îl cercetau cu privirea de parcă atunci sosise de pe altă planetă! Cu o stranie curiozitate, se lăsă În voia pașilor care-l conduse către zona fierbinte a Bursei Negre. Aici află, o sumedenie de afaceriști ce acostau trecătorii șoptindu-le oarecum discret. „Cumpăr aur și obiecte prețioase. Efectuez schimb valutar, la prețuri incredibil de avantajoase...!!” Atunci când cu ajutorul armatei sovietice au fost instalați la putere comuniștii, aceștia au desființat tranczațiile financiare particulare, acaparând totul În favoarea lor!! Apsolut nimeni nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nou la fereastră, deschizând-o larg, inspiring cu dezinvoltură aerul proaspăt, parfumat al primăverii. Mai făcu unele mișcări de desmorțire a cartilajelor evident Înțepenite de atâta inactivitate, privind neutră interiorul Încăperii. Se duse din nou la fereastră contemplând câteva momente trecătorii ce erau Îmbrăcați primăvăratec, fiind Învăluită de o dorință, ceva nelămurit, poate chiar o mică curiozitate de-a explora Împrejurimile. Câteva momente mai târziu avea să constate fericită, inspirația fusese de bun augur, Soarele mângâindu-i cu căldură obrajii, savurând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dictatorul țării decretă Stare de Urgență. Cei ce aveau să fie prinși furând din prăvălii ori de la locul dezastrelor, urmau să fie Împușcați pe loc, fără judecată!! În dreptul fostei clădiri Scala făcu o tentativă să se apropie. Tentativă eșuată, circulația trecătorilor fiind dirijată la mare distanță de către soldați echipați ca pentru campanie războinică, mulțumindu-se să observe de la relativă depărtare.În scurt timp Își făcu apariția autocamioane de mare capacitate, escavatoare, buldozere care imediat Începu să degajeze dărâmăturile, Încărcând În basculante
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
avea grijă să-i omoare cu câteva ore Întârziere! Această afirmație are la bază purul adevăr: la Scala cu aceași nebunească rapiditate dărâmăturile au fost Îndepărtate iar pe locul dezastrului au fost plantate flori ca după o lună de zile trecătorii să audă ciocănituri venind de la subsol!! Echipele de intervenție, au demolat placa de beton turnată, scoțând la suprafață oameni deshidratați Întro fază atât de avansată Încât nu a mai avut forța necesară pentru a supraviețui a doua oară...!!! Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
minerală. Această mană Cerească ce era oferită celor ce trândăvesc și asuprescc, era bine păzită de ochiul curios al cetățenului În calitate de pieton, strada fiind Împânzită de agenți Îmbrăcați cu haine civile care aveau misiunea să păzească, să observe totul dirijând trecătorii să circule pe partea opusă a trotuarului. Iar pentru a masca valoroasa instituție, gardul din fier a fost ornamentat cu plante specifice de o așa manieră presupunând impresia unui loc În care doi bătrâni Își consumă ultimele zile ale vieții
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de telefon...! Dacă ai nevoie, pot procura orice fel de material ce merge la export. Un simplu telefon și treaba e ca și făcută. Să auzim de bine...” Tony Pavone Îl conduse cu privirea până ce individul se pierdu În mulțimea trecătorilor, mai cercetând Încă odată valoroasa hârtie. Nu stătu prea mult pe gânduri alergând la acel minister care se afla undeva prin apropiere. Arătă secretarei hârtia, privind-o triumfător. „Lăsa-ți aici repartiția de carton asfaltat...Dacă aveți timp, treceți mâine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vitrină s’o admiri...!! Adeseori, Atena de mână cu Tony Pavone uitau de mănâncare dar cu toată foamea preferau să beneficieze din plin de adevăratul, miracol german. La fiecare colț de stradă, orchestre ambulante Își etalau perfecțiunea, adunând În jurul lor trecătorii ce aplaudau, contribuind benevol cu câțiva bănuți În funcție de buna lor dispoziție. În anumite locuri mai spațioase, echipe de dansatori ori de echilibristică delectau mulțimea cu spectacole ce te determina să lași baltă apsolut orice altă preocupare. Întâlnind o altă surpriză
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
altă preocupare. Întâlnind o altă surpriză, se priviră contrariați. Fiecare prăvălie cu produse cosmetice, avea expuse În stradă, lateral În fața vitrinei, o masă În care erau așezate sute de sticluțe pline cu apă de colonie și chiar parfum la dispoziția trecătorilor. Cine avea plăcerea să se parfumeze, se parfuma. Din contră, presupusul cumpărător, făcea un sondaj alegându-și parfumul preferat ca apoi să profite din plin, fără a intra În prăvălie să cumpere. Entuziasmat, Tony Pavone profită de ocazie, la Început
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
influența culorii, care guvernează zodia fiecăruia... despre zodii... Ea râse cu poftă când Iorgu i-a explicat, cum o influențează culoarea, în cazul ei și cum îi guvernează zodia. Și, așa, dintr-o vorbă in alta, timpul s-a scurs... trecătorii s-au împuținat... Strada era aproape pustie. Era o noapte senină, senină...mulțimea de stele licărea ca într-un spectacol de artificii. ”- Cât e de limpede noaptea asta, parcă ar avea mai multe stele ca deobicei...!” murmură ea cu ochii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Doamne, de ce mi-ai luat-o?!... Nu, nu se poate... nu-i adevărat, nu cred, Doamne!... striga în el durerea. Ajută-mă să mă trezesc din coșmar, Doamne!” Mistuit de gânduri rele, alerga pe stradă bezmetic, urla se lovea de trecători... Nu putea crede că s-a întâmplat cu adevărat,... pașii scrșnind pe zăpadă sticloasă, parcă îi număra cuvintele: ”nu cred... nu cred” ” Am pierdut-o, Doamne”. Alerga în gerul aspru al iernii, fără vlagă, cu mergsul unui om în care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei se înălțau, ocrotitor, câțiva copaci bătrâni de-o seama cu ea. Căsuța albă, cu pereții muruiți proaspăt cu var, cu prispă îngustă de jur împrejur, acoperită cu stuf, stătea aplecată pe-o parte, de parcă s-ar fi mirat de trecătorii de pe drum. Salcâmul bătrân de la poartă, oalele de lut ars, puse cu gura în jos în gărduțul din fața casei, căsuța albă și bătrânii copaci din spatele ei... totul, sub zăpușeala zilei, parcă încremenise păstrându-și umbra neștirbită. Un motan cenușiu, vargat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fu prima lui reacție, refuzând să creadă cele ce-i treceau prin minte.” Ce-i spun Vasilicăi... ce-i spun?!” strigă el prin somn. I se făcu frică gândindu-se cât de mult ar suferi. Mergea pe stradă lovinduse de trecători, fără să vadă, ori să audă ceva... ”- Vrasăzică, el ne-a amăgit că merge la școală... Doamne, Doamne, nu se poate așa ceva!”. In mersul lui bezmetic, cu gândul la Vasilica, la suferința ei, ar fi vrut să meargă așa, să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pot face ordine în lumea din mine. Toamna... Toamna trupului și a sufletului!.. murmură el, privind pe fereastră departe, nepădit de gânduri. Frunzele îngălbenite de toamnă, din copacii din fața casei, continuau să cadă în legănări ușoare. -Suntem ca și ele... trecători!.. mai adăugă el înfiorat. Frunzele continuau să cadă în legănări calme... parcă, te întâmpinau cu celebrele vorbe ale trapiștilor. ”Memeno mori!” - Da, trebuie să mă învăț cum să mor își zise Iorgu. Lecția fundamentală a creștinismului este să te înveți
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
acum, când sânt foarte singur. Meseria mea, pe 11 atunci, era singurătatea. Mi-o exercitam pe străzile galbene și prăfuite ale Bucureștiului, în cartierele lui vechi, necunoscute de mine până atunci. Umblam toată ziua, recitind versuri în gura mare, oripilând trecătorii cu ochii mei halucinați, cu fața mea palidă și asimetrică, având peste buzele crăpate și mușcate un puf de mustață. Căutam case foarte vechi, galbene, cu de-corațiuni prostești și solemne, sau blocuri bizare, înguste ca o lamă de brici, aruncîndu-și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în negru, ca să lipească pe șinele de tramvai câte o luminare aprinsă... Un abur roz, de înserare abia simțită, începuse să coloreze aerul când am intrat în București printr-o periferie sordidă. Un capăt de autobuze, o benzinărie... Forfota 174 trecătorilor printre blocurile urâte, identice, străzile pline de gropi... Autobuzele opreau din ce în ce mai des la stopuri. "Păi aseară vreo cinci femei/ M-au atras într-un bordei.. /', urlau acum cu toții, în mașina în care aerul devenea tot mai greu. Dar, slavă Domnului
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
generos cu soția lui, Rita. Dar ea nu remarcase niciodată. Și, cu timpul, apăruseră între ei numai jigniri, vorbe grele și țipete. Rita e vânzătoare ambulantă, are un chioșc pe roate - fierbe cartofi și cârnați să domolească foamea universală a trecătorilor din marele oraș Stockholm. Afacerile merg bine și banii se adună în grămezi. Feifel e jurnalist la un ziar evreiesc și, după propria descriere, un om minunat cu inimă fierbinte și foarte citit. Rita se măritase cu el din cauză că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ne înmulțim iubindu-ne, să ajungem cu bine în țara verii“! Pe străzile strâmte, cu izuri medievale, oamenii aprinseseră focuri și le vegheau. Ca de obicei, se coceau castane pe table mari de fier înroșite. Mirosea dumnezeiește. Focurile care încălzeau trecătorii zgribuliți de frig ajungeau uneori până la doi metri. Bărbații munceau înfofoliți în blănuri. Celor mai bătrâni li se părea că sosise sfârșitul zilelor lor. Sângele nu li se mai încălzeau ca altădată la simpla idee a culorilor de carnaval. Lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de animalul măreț al desenelor apocaliptice. Putea să se întindă peste tot, înghițind orașul. Pompierii și poliția făceau tot ce puteau ca să împiedice focul să ajungă la blocurile vecine. Bucăți mari de lemn, devenite jăratic, cădeau bufnind pe trotuare printre trecătorii curioși care săreau țipând, dar vădit fascinați de foc, cu pupilele dilatate de o viziune în care viața lor scădea din preț - viața lor de animale de tracțiune, înhămați la un car care le sugea zilnic energia, dându-le în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
față de el însuși în special. Acum înțelegea de ce teroriștii era gata să se sacrifice pentru binele nu știu cărei cauze. Să fi avut o bombă și o cauză oarecare, ar fi fost bucuros să se expedieze, pe el însuși și pe toți trecătorii nevinovați care s-ar fi nimerit în jur, direct în Lumea de Apoi, doar ca să dovedească - pentru o clipă fugară dar glorioasă - că era într-adevăr o forță veritabilă. Doar că Wilt nu avea nici bombă, nici cauză. Așa că, în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]