9,583 matches
-
Unul din vecini a fost în stare să-și omoare câinele în bătaie pentru o pasăre. - Găina e pentru mine mă' să știi! Altădată eram în București, căutând o adresă, când am văzut pe trotuar un câine scuturându-se și tremurând din toate mădularele. Parcă ar fi vrut să vomită, să tușească, îi curgeau bale, de-abia se ținea pe picioare. Un câine care trăgea să moară. A fost otrăvit, mi-a zis cineva. Numai are nimeni ce îi face. Al
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
decât o uitătură care spunea totul despre intervenția fără rost a vecinului... - ...M-am dus la băncuța de la poarta Tinchii Țigăului și singur cuc și zgribulit începuse să-mi fie frică. Mă dezmorțisem bine din beția simțurilor și începusem să tremur. Bătea de ora două clopotele Bisericii din Joseni și încă nu aveam curajul să ajung acasă. Nu mi se întâmplase în viața mea o mai mare neputință de descurcăleală, eram rătutit și începusem să tremur. Și de frig și de
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
beția simțurilor și începusem să tremur. Bătea de ora două clopotele Bisericii din Joseni și încă nu aveam curajul să ajung acasă. Nu mi se întâmplase în viața mea o mai mare neputință de descurcăleală, eram rătutit și începusem să tremur. Și de frig și de frică și de oboseală. Pe când mă gândeam eu la toate necazurile astea - pe care mi le făcusem singur-singurel, tot fixând cu privirea împăienjenită intrarea din drumul principal pe uliciorică, ce să vezi? Cerul negru și
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
steaua cu ochii de târfe poemele spun parcă-nceputuri de orizonturi infinite din sufletul unei viori se-aud nevralgice strunele trezite de un arcuș care a înnebunit într-o mână de muzician e bal mascat la bellagune brațe de constelații tremură-n unde spânzurate de dom numai sufletul meu e un fel de sahară bătută de vânt care se învârtește printre aceste obiecte fugind de stihia timpului care m-a cuprins cu aripa lui implacabilă. sâmbătă, 2 martie 2013 Referință Bibliografică
E BAL MASCAT LA BELLAGUNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345565_a_346894]
-
puternic eliberat de orice reținere..ca galopul unui armăsar ce aleargă nestingherit ... neîmblânzit. Era altceva...inexplicabil..greu de exprimat în cuvinte..aș fi vorbit ore întregi spunând verzi și uscate numai pentru acea manifestare a sa. -Esti o mică obrăznicătură! Tremura de ras...era perfect... -Nu pot crede..ce iți trece prin minte? șopti cu ochii țintă în ochii mei... Ritualul trupurilor și-a a reluat dansul, trecând prin toate fazele, de la furtună până la acalmia dulceagă a liniștii după tornadă. Nu
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
fantezii comune..imagini regizate magistral de mâna destinului. M-a luat pe brațe urcând scările.... *** Viața..o nebuloasă..un scenariu scris fugar în cotloanele nebănuite ale regizorului invizibil, răsărit din adâncurile certitudinilor personale. Încremenită, aproape sfâșiase hârtia cu vârful stiloului. Tremura, gânduri imposibil de realizat îi treceau prin minte.. dorințele și inima erau mai puternice decât rațiunea în acel moment. Trăise o iubire de roman. Nu-i păsase niciodată de părerile celorlalți. Nu dădea doi bani pe prejudecățile lor ipocrite, prefăcătoria
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
fost aici pentru un timp, observând instrumentele. Houston: Neclar! Repetați ultima informație! Armstrong&Aldrin: Spun că aici sunt și alte nave spațiale. Sunt aliniate pe marginea cealaltă a craterului! Houston: Repetați, repetați comunicarea! Armstrong&Aldrin: Am conectat transmisia automată. Îmi tremura rău mâinile și nu mai pot face nimic. Încercăm să filmăm. Dar, dacă aceste camere nu vor înregistra nimic, cine ne va crede? Houston: Ați înregistrat ceva pe film? Armstrong&Aldrin: Nu avem niciun film la noi. Am făcut trei
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+8): FABULĂM, FABULĂM, FABULĂM ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352053_a_353382]
-
oceanul planetarfără să știu că tu iubita mea cea frumoasărupi digurile aerului pentru a ... VIII. DRUM DE ADIO, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 898 din 16 iunie 2013. te strecori în mine noaptea doar noaptea vii tu tremurând la adierea aerului scăpat liber din firea pădurii ca un respir al întunericului în marginea apei vii să atingi urmele pașilor uitați lângă o tranșee de fiare de rugi împotmoliți în sârma ghimpată a ultimei atingeri e rece mâna ce
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
unui început de strigătapoi a tăcut... XXVII. TU EȘTI UN GREIERE, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 748 din 17 ianuarie 2013. sunet care se lipește de linitștea nopții când dorm copacii lângă umbra unui fluture nu nu tremură nimic doar firele de păianjen se agață tiptil de cuvântul transformat în literă când libelula sfâșiata de atingerea lunii întreabă șoptit tu ești un greiere de ce cânți ... Citește mai mult tu ești un greieresunet care se lipește de linitștea nopțiicând
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
agață tiptil de cuvântul transformat în literă când libelula sfâșiata de atingerea lunii întreabă șoptit tu ești un greiere de ce cânți ... Citește mai mult tu ești un greieresunet care se lipește de linitștea nopțiicând dorm copacii lângă umbra unui fluturenunu tremură nimicdoar firele de păianjen se agațătiptilde cuvântul transformat în literă când libelulasfâșiata de atingerea luniiîntreabă șoptittu ești un greierede ce cânți... XXVIII. AH EU, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 745 din 14 ianuarie 2013. eu nu am
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
strigăm după timp dar nici timpul nu mai este a rămas o întindere în care ochii se răstoarnă în alți ochi atât s-a dat liber la liber ai auzit ca porumbeilor dreptul de a fi albi erau albi oricum tremuram oricum negarea își avea propriul răspuns de da s-a desfințat universul negarea negațiilor strigând lipsa lui nu e mai apăsătoare decat nu-ul însuși uitând că nimeni nu ntreabă nimic ... Citește mai mult s-a desființat universulnu mai esteau
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
direct, , înșelătoare și posesivă. Până când să mai îndure? Până cînd? Țipa. Ființa din ea țipa. Țipa în explozie. Aproape că se târâ până la oglindă - ce palidă era! Părul de culoarea focului, răvășit, cearcănele de sub ochi, fața obosită, corpul care-i tremura... Exasperarea, demoralizarea, nebunia momentului, învinseseră calmul fragil. Câtă vreme va mai dura tensiunea nervoasă? Cât va mai rezista ființa din ea, iar nervii nu vor exploda? „Oprește-te!” își striga fără glas, dar gândul îi zburase deja, ascunzându-se în
PE MUCHIE DE CUŢIT de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352041_a_353370]
-
lecția. Doar la polițe am depus tone de hârtie. Puștiul nu completase însă formularul și nici nu avea loc în lunguța coadă nu tocmai ca aceea de la cabinetele medicale de când cu cardurile. Am cerut eu formularul și sprijinit în baston, tremurând de parkinson m-am așezat la coadă ca el să completeze formularul. Și timpul trecea, mă apropiasem de ghișeu la mai puțin de-o oră, că doar se fac și poze, iar formularul nu se lăsa completat. Am rugat pe
NU MAI SUNT PROŞTI PE LUME de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352114_a_353443]
-
Câtă spaimă-am îndurat, Vetta,-ar pune mărturie... Dar ea se-ntinsese-n pat, Și zâmbea cu gingășie... După ce sorbirăm vinul Am grăit: „Îți iert vecinul..." - Nu ai teamă, că te chem, Cu Sticlete ne-mbătăm. I-am strâns mâna, tremuram, Ușa-n urmă omu-a-nchis... Iar pe stradă, când zburam, M-am trezit pe loc din vis. Referință Bibliografică: ÎN BALCON LA VETTA / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1342, Anul IV, 03 septembrie 2014. Drepturi de Autor
ÎN BALCON LA VETTA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352187_a_353516]
-
Și primesc amante pe salbe Sau scriu, e la modă, câte-o carte. Suntem de râsul Uniunii Europene Cu prostituția, justiția, cu pensii și salarii; În pușcării viața e mult mai sigură, Când în spitale și sute de azile Se tremură cu genuchii la gură; Că așa au moșit legile ăia, mai marii. Prostituția e peste cea mai mică-nțelegere. Azi țânci de treișpe- paișpe ani, Sub miopia a zeci și sute de trecători, Fac sex fără cămăși și ițari Pe
GERUL (VARIANTĂ LA BORFAȘII) de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352208_a_353537]
-
terminat Și este el cel mai grăbit Să-și ia cadoul așteptat, Ce stă sub bradul cel iubit . Când vede ace pe parchet Se ridică în picioare, Că vrea să-mi spună mie-ncet : -Vezi ? Brăduțul nostru moare ! Vocea-i tremura îmi pare, Arătând cu mâna stângă, Dar băiatul e cam mare, Pentru-atata să mai plângă . Deci privește pe fereastră. Ninge. Noaptea e divină. Profilați pe bolta-albastra, Teiu-n haină de hermina. Are lângă geam și, iată, Șerban poate să o
BRADUTUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352232_a_353561]
-
citește-nainte". Chiar dacă atmosfera este sumbră ("Nevroză"), poetul are o sumă a plăcerilor: Afară ninge prăpădind,/ Iubita cântă la clavir./ Și târgul stă întunecat,/ De parcă ninge-n cimitir", această stare este gradată până la incitarea simțurilor: "Și plâng și eu, și tremurând/ Pe umeri pletele-i resfir.../ Afară târgul stă pustiu/ Și ninge ca-ntr-un cimitir". Acest hedonism pe care-l găsim la Bacovia nu vrea distincție între diferitele plăceri. Eul poetului este satisfăcut așa cum este, iar lumea, așa cum este, devine
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
pronunțat acesta plictisit, căutându‑și o poziție mai comodă pe scaun. Însoțită de un „mascat”, femeia a intrat cât se poate de speriată în încăpere și nu a ridicat privirea mai sus de genunchii celor prezenți acolo. Frământa cu mâinile, tremurând, un cordon de la rochia‑i ponosită și își legăna capul plecat, într‑o mișcare ritmică, măruntă, nestăpânită. - Ia spune, tanti... cum te cheamă pe dumneata? a întrebat‑o comisarul Olaru cu voce prietenoasă, în timp ce‑și schimba poziția astfel încât ea să
CHEMAREA DESTINULUI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356241_a_357570]
-
nu are suficientă mâncare, în loc să-i potoliți foamea, v-ați mulțumi să-i dați o masă de argint, acest om ar putea să vă fie recunoscător? Nu ar fi mai degrabă indignat? La vederea unei persoane acoperite cu zdrențe și tremurând de frig, i-ați oferi în loc de o haină o coloană de aur, spunându-i că dorința voastră este să-l cinstiți astfel. Nu ar spune că vă bateți joc de ea și că o copleșiți cu cel mai grave injurii
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > SĂ HOINĂRIM Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Să hoinărim Hai să hoinărim prin cartier, Cum hoinăream când eram foarte tineri - Stelele tremurau, țintuite de ger Și ne temeam doar de Sfânta Viberi. Vroiam să fie mereu sărbătoare, Să ne asalteze mirările, Într-o tinerețe netrecătoare, De nu o cuprindeau zările. Când vorbea profesorul despre ohmi Noi corectam: „oameni!” - râzând mânzește. Profesorii, bine
SĂ HOINĂRIM de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356367_a_357696]
-
pentru Paști. I-am luat bucuroasă sacoșă din mînă. S-a oprit în fața mea și privindu-ma cu milă, mi-a spus. -Stii că taica-tu o sa moara ? M-am uitat lung la el și barbă a început să-mi tremure și dintr-o dată mi-am simțit inima plină de ură, împotriva lui. M-a strigat odată și a plecat. Știam că nu voi uita niciodată scenă care se petrecuse între noi. Nimeni nu poate înțelege ce imens de mare poate
PRIMA INTILNIRE CU ISUS de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356370_a_357699]
-
lumina sa cea pură și curată, pe dată se recunoaște pe sine scăpat de substanța materială, în libertate primește divinitatea, ca și cum de la vedeniile din vis s-a ridicat la cunoașterea adevărului. Atunci vorbește și vede, atunci tresaltă de bucurie sau tremură de teamă, după cum simte că-i este pregătită găzduirea, după chipul îngerului însuși, care adună sufletele, Mercur al poeților”[59]. Nemurirea îi este asigurată sufletului, potrivit lui Tertulian, de faptul că el este „unic, simplu, neconstituit din părți, indivizibil și inseparabil
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
71]. Prezența îngerilor sau a diavolilor alături de suflete spre a le conduce după moartea trupească la judecata particulară și participarea lor la această judecată, o amintește tot Tertulian, iar reacția sufletelor diferă de la caz la caz: „ ... tresaltă de bucurie sau tremură de teamă, după cum simte că-i este pregătită găzduirea, după chipul îngerului însuși, care adună sufletele”[72]. Dar la judecata particulară, Dumnezeu se folosește nu numai de îngeri și de duhurile rele ca martori sau acuzatori, ci și de conștiința
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
Au înflorit nucii de Sfântul Gheorghe Aleargă primăvara desculță prin sat Și stele au căzut în nucii grădinii Dimineața nu s-au mai stins,n-au mai plecat Au rămas ochiuri de izviare la rădăcina luminii. În apele lor închegate ,tremurând în cupe de muguri Se zămislea rodul de sevă,răcoare... Luminau crengile ca niște ruguri Și raze picurau, uimite de soare. O, stelele pe punțile nucilor au căzut Cu hlamidele lor muiate în lumină Și nu s-au pierdut, Au
AU ÎNFLORIT NUCII DE SFÂNTU GHEORGHE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356455_a_357784]
-
gândindu-se la acea zi când a hotărât să părăsească țara. În cuvintele lui simple, izvorâte dintr-un suflet mare, generos și încrezător, se simte uneori tristețea, melancolia după timpurile trecute, după vremea tinereții când totul era posibil. Glasul îi tremură adesea și în colțul ochilor apar câteva lacrimi... când este întrebat de „casă”, de cei dragi rămași atât de departe! Nedorind să adâncească această rană nevăzută (rămânând fără ființa cea mai dragă când abia împlinise trei anișori), se abate de la
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]