7,094 matches
-
ceea ce ai văzut din Los Angeles reprezintă "Los Angeles" la fel de bine cum reprezintă "Niagara" un pahar cu apă de la Niagara. Dincolo de peluza din fața casei, unde se află o cutie poștală alungită, fixată pe suporți de aluminiu, nu se vede nici un trotuar. Nu există trotuare pentru că nu există pietoni! În orice oraș din Europa, dacă te trezești dimineața, poți să ieși să vezi cum arată străzile, oamenii, magazinele și să te plimbi, căutîndu-ți repere ca să nu te rătăcești. Aici nimeni nu se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din Los Angeles reprezintă "Los Angeles" la fel de bine cum reprezintă "Niagara" un pahar cu apă de la Niagara. Dincolo de peluza din fața casei, unde se află o cutie poștală alungită, fixată pe suporți de aluminiu, nu se vede nici un trotuar. Nu există trotuare pentru că nu există pietoni! În orice oraș din Europa, dacă te trezești dimineața, poți să ieși să vezi cum arată străzile, oamenii, magazinele și să te plimbi, căutîndu-ți repere ca să nu te rătăcești. Aici nimeni nu se plimbă. Și pentru
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Oricum, mă simt ca un handicapat și zâmbesc cam strâmb la gândul că, în America, există o grijă specială pentru handicapați. În parkinguri, sunt locuri speciale destinate handicapaților unde nu are voie să-și lase mașina un nehandicapat. În orașe, trotuarele sunt, la unele intersecții, denivelate ca să poată coborî un cărucior de handicapat. Arhitecții trebuie să respecte normele speciale prevăzute de asistarea handicapaților. Cerul e acoperit de nori scămoșati care plutesc la joasă înălțime, în atmosfera rece a dimineții, dar nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
înduioșătoare. Cu mobila scoasă pe străzi în anumite zile din an, un imigrant venit de curând își poate aranja locuința fără să cumpere un scaun. Și iată o scenă tipic americană. Cuiva i-a plăcut un scrin florentin scos pe trotuar. Dar, fiindcă lipsea un sertar, a sunat la ușă: "Al dumneavoastră a fost scrinul?" "Da". "N-are un sertar". Donatorul și-a cerut scuze că uitase să pună la loc sertarul după ce-l golise. Dacă aș compara "nivelul de trai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de ordine. Însă nu am poposit în vreun birou de la nivelele superioare. Am coborât niște scări de beton și ne-am pomenit la demisolul clădirii, într-o incintă mirosind a jilav și aer stătut, ale cărei ferestre zăbrelite dădeau deasupra trotuarului și în care se aflau o măsuță și trei scaune. Primul care se așeză fu inculpatul. Fără permisiune. Cu voie de la sine, Tocmai el care, de obicei, era pus cu fața la perete. În picioare. Cu mâinile răsucite la spate și cătușele
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
văduvei și a orfanului încât, exercitându-se atât de des, ajunsese să pună stăpânire pe întreaga mea viață. De exemplu, îmi plăcea la nebunie să-i ajut pe orbi să treacă strada. Cum zăream un băț bâjbâind la colțul unui trotuar, dădeam fuga într-acolo, ajungeam uneori doar cu o clipă înaintea mâinii milostive care se întinsese către orb, îl răpeam oricărei alte solicitudini, spre a-l conduce apoi cu blândețe și hotărâre printre obstacolele circulației, către portul liniștit al trotuarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
trotuar, dădeam fuga într-acolo, ajungeam uneori doar cu o clipă înaintea mâinii milostive care se întinsese către orb, îl răpeam oricărei alte solicitudini, spre a-l conduce apoi cu blândețe și hotărâre printre obstacolele circulației, către portul liniștit al trotuarului din față, unde ne despărțeam pradă aceleiași emoții. Îmi plăcea de asemenea să le dau lămuriri trecătorilor, să-i las să-și aprindă țigara de la țigara mea, să pun umărul spre a urni din loc vreo căruță prea încărcată, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
limpede ce-ar fi trebuit să fac. Mă vedeam doborându-l la pământ cu un pumn zdravăn pe d'Artagnan, urcându-mă în mașină, urmărindu-l pe nespălatul care mă lovise, ajungându-l din urmă, imobilizându-i motocicleta la marginea trotuarului, luându-l deoparte și dându-i chelfăneală pe care o merita din plin. Acest film, cu câteva variante, s-a desfășurat de sute de ori în închipuirea mea. Dar era prea târziu și timp de câteva zile am clocit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
asta!" își zise. Sia. făcând tocmai o mișcare mai vioaie ca de obicei, care cutremură scaunul lui Rim, și cerând voie profesorului: - Pot lipsi puțin? - ieși grăbită cu ochii pe fereastră. Mini se uită mașinal prin geam și văzu pe trotuarul 135 din față un tânăr cu pălărie de paie, care se înălța în vârful picioarelor. " A!" își zise. Apoi, cu o mică sforțare de memorie, recunoscu pe vărul Lică, pe Lică Trubadurul. încetă de a mai înțelege. Pricepu numai o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
impresia dezorientării, pe care i-o pricinuise casa străină cu oamenii cunoscuți și oamenii schimbați în decorurile noi, plecă fără gânduri de revenire apropiată. De la început se simțise acolo pe planuri parcă inverse și mobile, care o amețeau ca un trotuar rulant. Un ușor mal de mer stăruia încă în vidul pieptului. în stradă se legănă un minut, ca cel coborât abia de pe o punte de vas, până când ia contact cu statornicia solului. De altfel, strada nu o lămuri îndată. în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cal zvăpăiat, cu așa bărbat lingav, dog-cart-ul se putea lesne trezi într-un șanț, numai că o femeiușcă pipărată ca aceea chiar de se răsturna nu era primejdie să-și facă vreun rău. ,,Ce gașperiță!" își zise Lică, oprit pe trotuar, uitîndu-se după dog-cart. Ridică apoi ochii în sus și băgă de seamă că cerul e albastru, văzu un castan prăfuit, ce i se păru totuși verde și frumos, și, trăgând în jos o 162 cracă, apucă a castană sălbatecă și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
chilipirul dorit i se pregătea Trubadurului. Deocamdată Lică fugise numai pentru că era capricios și pentru că-i era grabă să se vadă în aer liber. Nu-i plăceau încă palatele. Ce avea să mai fie, avea să se vadă. Ajuns pe trotuar,, șuieră lung, înviorat. Se uită în sus unde era albastru, în jos unde se aplecă să ridice o crizantemă pierdută de cineva. își aminti cu plăcere de norocul ce dase peste el, ca și cum n-ar fi stricat totul cu refuzul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se scula de jos anevoie, când ședea pe o parte, greu se întorcea pe cealaltă. Nu găsise nici un răspuns. Lică pusese mâinile în buzunar, le scosese cu grabă și dusese un deget la pălărie . . . Pleca! . . . Sia se trezi alergând pe trotuar după el și spunîndu-i - nici ea nu știa cum îi veneau cuvintele așa de la locul lor: - Nu mai știi de fie-ta. Mă lași ăstora . Te-ai dat cu prințesele! Să știi că am să mă iubesc cu moșul! Ca să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Asta casă! ... O dată casă! în adevăr, cu arhitectura ei pompoasă, vopsită proaspăt, cu ipsosurile intacte, la colț de două strade, cu porțile de fier poleite din belșug, greoaie ca un mausoleu de lux, casa iadului aștepta, liniștită, în margine de trotuar, un fulger ce nu-i cădea asupra. - Oameni cu stare! Oameni de treabă! spunea cucoana Vera pentru a se consola că Sia și Lică nu-i mai procurau distracția de după-amiază. XVI La Elena Drăgănescu, într-o zi de moină
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ceas Sia nu vroise să miște. Nici Lina nu mișcase din cabinetul ei. Baba spusese de vreo trei ori fetei că birja pleacă și pe urmă o lăsase în pace. In sfârșit, Sia se urnise. De cum o văzuse ieșită în trotuar, baba pusese lanțul pe poartă și-i aruncase pachetul peste grilaj. Sia nu făcuse scandal. Fie și cu astfel de mijloace, primea să se (ducă la Lică. Rim la întoarcere nu întrebase nimic și Lina nu-i spusese nimic. . . . Sia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Bani avea prințesa destui, slavă Domnului. Lică, slavă Domnului, nici un trecut! Pas de blason sauf l'ecusson d'ecuries!" surâdea în el malițios Vardali, aristocrat ireductibil. Ajunsă la palat, deși poarta mare era, printr-o neglijență, închisă, Ada coborî pe trotuar fără să observe, fără să facă gălăgie. Înainte de a deschide portița grilajului luxos, se întoarse spre șofer și-i spuse preocupată: - Du-te înapoi după domnul! După o secundă de ezitare, înțelegînd de cine era vorba, obiectă timid că cellalt
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
-și salveze capetele de pod care strigau că-i omoară legionarii. Un sfârșit de noapte și o jumătate de zi ne-au măcelărit cu parii, centiroanele, picioarele, susținuți de echipa odiosului Țurcanu Eugen, care după plecarea oficialității, vocifera: “în curând trotuarele orașelor vor deveni culoare de penitenciare”. Și acesta a fost începutul din “Camera 4 Spital”. Probabil că în demența lor criminală, comuniștii intenționau să facă prin această reeducare prin tortură, cadrele executorii ale unei reeducări de acest tip la scară
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pentru surorile mele asasinate. -2- Cu bocceaua la subsioară fac primul pas pe poartă, afară; ochii încep să mă doară și merg într-o doară cu inima împuținată într-o țară înstrăinată; vreme durută, spre o localitate necunoscută... -3- Pe trotuare, tăcere, soare, pe-alocurea șoapte; Aiud, mai, 1957. -4- Amară tinerețe, amară!... Sunt în gară? În port? Sunt viu? Sunt mort? Nici eu nu mai știu... -5- Stingher, m-așez într-un ungher și-aștept; o cucuvea mai veche îmi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
să se manifeste prin forme critice și de revoltă, severe și chiar brutale...” (La pedagogie et les grands courants philosophyes, Paris, Chapitre VII). Cine se temea de acest feedback authentic, manifestat de studențime, de tineret? Cine delaționa și îndemna de pe trotuar la brutalități, violențe, cruzimi? Conștiințele de cârpă arătau pe cele care au ieșit din așa numita revoluție, marginalizați și agresați, traumatizați... Proiectați, domnilor, videocasetele revoluției furate și vă veți uimi de prezența masivă și eroică a tineretului pe baricadele morții
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care fusese aruncat, și îl duseră în autosanitara de alături. După care, echipa de salvare a sinistraților, de la Cocostârcul Pestriț, își continuă mai departe investigațiile, pe cursul râului, la vale. STRADA SPÂNZURAȚILOR Duru Dorin se așeză, ușurel, dar hotărât, pe trotuarul din beton, măginit, la partea dinspre stradă, de cuburi simetrice de marmură. Scoase din sacoșă plăcuța, de fapt, ultima plăcuță, elegant realizată, pe care era scris, cu litere mari, de tipar: STRADA SPÂNZURAȚILOR. Mai scoase un aparat mic, de mână
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de scârnăvie. Unii, de o vreme, au început a se întreba: până când? Și eu, lângă acei unii: până când, oare, domnule; până când, cu așa ceva,în viața acestei sfinte țări? Până când? O PATRULĂ SOMNAMBULĂ Lache Costache termină de făcut îngusta pârtie de la trotuar până la intrarea în garaj, pătrunse dincolo de ușa metalică, o închise după el, rezemă lopata de un perete și-și încălzi, la fierbător, o căniță de vin. O sorbi. Ieși, apoi,îndreptându-se către locuință, aflată la nu mai mult de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
va urca la volan.Un cineva tocmai deschisese portiera. Uite-l, ăsta e. Sigur? Sigur. Nu mă înșel. Bine. Voi plecați, amândoi. Pe jos. Cei trei rămaseră pe loc. Dar, abia plecară, jandarmul și șeful său, că, cei rămași pe trotuar o și luară, cu mașina lor, pe urma autoturismului din fața atelierului de reparat telefoane mobile. Că așa scria pe firma de deasupra ușii: atelier de reparat telefoane mobile. De la acel moment au trecut aproape cinci ani. Jandarmul și șeful acestuia
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cinci mii. Asta, rețineți, e șpagă, bre. Asta nu e de neam de corupție. Asta e pomană din pomană. Că așa e obiceiul, pe la români, și, sigur, nu doar pe la ei. PUNCTUL NEGRU Cum au ajuns, ei, așa, la marginea trotuarului, dincolo de care începeau aleile parcului în care Bunicuîși plimba, zi de zi, nepoțica - o albăstrică, asemeni unor păsărele, din cele care cântau prin ramurile copacilor parcului, Dorela s-a oprit. De fapt, nu s-a oprit, copilița de cinci ani
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
martor, nu s-a mai făcut dosar. TĂIETORII Cel care, iarna, avea de tăiat lemne trebuia să se abată pe hudița armenească, o ulicioară murdară cu capătul în hala de pește. Ascuțindu-și fierăstraiele, lângă zid, la soare, ședeau pe trotuar doi tăietori. Când nu-i cunoștea dinainte, clientul se oprea de obicei la cel mai arătos, stăpânul unui impunător chip de bețiv. Bulbucați, ochii i se holbau sălbatici în barba de aramă care-i acoperea până la bonetă obrazul cu crețuri
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ochioasă era vitrina cârpaciului, împodobită cu botine, cizme crețe și pantofi pingeluiți și mai ales cea a ceaprazarului. Pândită de păienjenișul negustorilor ascunși prin unghere întunecate, mulțimea se mișca în toate părțile. Solemni și indiferenți, bătrânii ieșeau cu scaunul pe trotuar, neîncetând să converseze cu cei rămași în casă. Seara ieșeau să facă mișcare, ca Maier Melțer care, țeapăn și disprețuitor la cei optzeci de ani, se plimba izbind cu cârja în bordură. Avea privire pătrunzătoare și un nas mare deasupra
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]