KorAP: Find »[drukola/base=ud & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...159 >

3,966 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585

Pentru puțină vreme, am tăcut amândoi. Apoi mi-am privit ceasul de la mână și i-am spus: — Puteți merge acasă, dacă vreți. După ce plecă, am stat mult timp În picioare lângă fereastra Înaltă și am privit În jos, la străzile ude care sclipeau ca pielea de lac În soarele după-amiezii târzii. Ploaia se oprise și părea că va fi o seară frumoasă. Funcționarii de pe la diverse birouri se Îndreptau deja spre casele lor, Înșirându-se ca furnicile din Berolina Haus, clădirea de peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
din sala cazanelor și am urcat câteva trepte, ajungând apoi Într-un coridor la capătul căruia se afla morga. Când am intrat În biroul din fața morgii am fost Întâmpinat de mirosul acru care aduce cu carnea de pasăre caldă și udă. Acesta era amestecat cu mirosul de formol, dând naștere unui cocktail groaznic pe care l-am resimțit În stomac În aceeași clipă când l-am tras pe nări. Biroul, sumar mobilat cu două scaune și o masă, nu conținea nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
cu excepția capului. Acesta era negru la culoare și lipsit complet de trăsături faciale, ca o minge de fotbal Înnoroiată, iar partea superioară a craniului fusese tăiată cu fierăstrăul pentru a se scoate creierul, care zăcea acum, ca un nod gordian ud, Într-un vas În formă de rinichi, În așteptarea disecției. Confruntat cu moartea violentă În tot ce e dezgustător În ea - paloare, poziții contorsionate și expunere de carne -, nu am reacționat mai mult ca atunci când aș fi privit În vitrina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
ca lumea. În bucătărie, mi-am făcut un ibric de cafea pe care ai fi putut să o mănânci cu furculița și cuțitul, și apoi m-am spălat. M-am bărbierit Îngrozitor de prost, iar când mi-am dat cu palmele ude de colonie peste obraz, mai că am leșinat. La apartamentul lui Inge tot nu răspundea nimeni la telefon. Blestemându-mă pe mine și pe așa-numita mea specialitate În a găsi persoane dipărute, l-am sunat pe Bruno la Alex

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Încă ai o mamă“. Abia mai târziu am aflat motivul pentru care exista corul: reprezentațiile sale aveau loc la ordinul SS-ului pentru a se acoperi țipetele din celulele de pedeapsă, unde prizonierii erau bătuți la fundul gol cu biciuri ude. Ca fost polițist, văzusem interiorul a multe Închisori la viața mea: Tegel, Sonnenburg, Lacul Plœtzen, Brandenburg, Zellengefängnis, Brauweiler; fiecare dintre ele era un loc dur, cu disciplină severă, dar nici una nu se apropia câtuși de puțin de brutalitatea și dezumanizanta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932

într-o grădină interioară, plutea în aer o muzică de tonomat, iar norii atenuau lumina. Aici, ploaia a cucerit noaptea și n-a mai rămas decât ea. O farsă a imaginației mă face să aud statuia lui Tlaloc lovind caldarâmul ud cu picioarele sale enorme de piatră, în vreme ce lacrimile zeului se varsă în puhoiul de-afară. Am adormit cu lumina aprinsă și m-am trezit la trei noaptea s-o sting. Tlaloc Tlaloc e destul de popular și azi în Mexic; și

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
Aproape m-am bucurat când, din pricina ploii, care s-a întețit, a trebuit să ne scurtăm popasul M-am uitat fără regrete la umbrelele de plajă, acoperite cu frunze de palmier, sub care nu mai era nimeni, și la nisipul ud... Să fie adevărat, oare, că, asemenea sarzilor. mexicanii nu au fascinația apei, ci a pămîntului? Din larg n-au venit decât nopțile și conchistadorii. drumul cel mai bătut Pictura mexicană a coborât în stradă, a vrut să cucerească strada. Culorile

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
mai bogați din pricina climatului torid care face mai acceptabil hamacul pentru odihnă*. * în cazul celor de condiție modestă, mai există o explicație: odată hamacul strâns, încăperea, singura, rămâne liberă. Căldura devine cumplită. Te înăbușă, pur și simplu. Toate batistele sunt ude și renunți să-ți mai ștergi transpirația care-ți intră în ochi și-ți sărează buzele. Treptele piramidei ard ca un cuptor încins. Pietrele sacrificiilor s-au transformat în ruguri. Nu mai trebuie decât să te întinzi pe ele și

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903

de spus ce le declanșa, oricum nu amintiri sau analogii directe cu cele-ntîmplate în tabără. Mai curând imagini lipsite de sens: dimineți reci, după ploaie, în care merg către globul rubiniu al soarelui abia răsărit ce se reflectă-n asfaltul ud dîndu-i o culoare roză; 15 anumite clădiri masive și galbene... șotroane desenate diform pe trotuar... Urmau fenomene fiziologice îngrozitoare - și, inevitabil internările. Atunci, în perioadele cu Lulu, în diverse saloane de spital, am scris lucrurile mele cele mai bune, adică

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
și mai ales mirosurile, de sevă și coajă, de rășină și țărână, ar fi fost un halucinogen tare, injectat intravenos... Aceeași exaltare năucă am simțit-o și azi, pe traseul meu printre molizi, în susul culmii Cumpătului. Când m-am întors, ud de zăpadă și încălzit, uitasem de tot plictisul, de mediocritatea fără ieșire a vieții mele bucureștene. De lumea literară, de contractele cu ISIS-ul, de mutrele Deliei, de panica la gândul că trebuie să mai scriu din când în când

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
o revelație, că mă pândește. începuse să danseze lent, din șolduri, pe când toate fețele celelalte, de măscărici și vedete de cinema și vampiri 140 și arabi, se estompaseră ca niște becuri stinse. Se rotea lent, ca în transă, cu gâtul ud de transpirație, cu botul porcin roșu ca o petală de mac, cu buclele înfiorate de briză. își ridica în sus, pe pulpele groase, în ciorapi sidefii, fustița, până când deasupra jartelelor apăreau chiloții de dantelă, cu oribilul sex străvăzîndu-se, negricios ca

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
nu mai dădea lumină. M-am aflat iarăși, tremurând și nins, în fața ușii stacojii, umflate de umezeală. Un lacăt mare, ruginit, pe care nu-l văzusem înainte, atârna pe ușă, prins în inele șubrede. Mi-am lipit urechea de lemnul ud. Pe scorojeala vopselei înnegrite fluturau fulgi răzleți de zăpadă. La început n-am auzit nimic, nici măcar tăcerea, de parcă spațiul dinăuntru ar fi fost plin, compact. încetul cu încetul însă, ca niște mesaje teribile venite dintr-o lume scufundată, ca mârâitul

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

mi-e martor și știe, fără voie mă aflam atunci în pădure, cu voie m-am pitit însă după stâncă să nu văd dar cine să-mi frâneze curiozitatea! Era o femeie, ieșise de la Izvor, cu cămașa lungă, fără mâneci, udă, lipită de trup, urcând desculță, hainele uscate pe braț, are părul prins într-un coc la ceafă, se dă după un tufiș să n-o vadă cei din vale, de la Izvor, eu văzând-o întreagă, și-și scoate cămașa udă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
udă, lipită de trup, urcând desculță, hainele uscate pe braț, are părul prins într-un coc la ceafă, se dă după un tufiș să n-o vadă cei din vale, de la Izvor, eu văzând-o întreagă, și-și scoate cămașa udă, cu hainele uscate ținute strâns între genunchi, și cele două țâțe atârnându-i moale, ușor aplecată din spate, pe pântece pielea adunându-i-se valuri, își dă grăbită peste cap cămașa uscată, îndreptându-se, acum îi pot vedea chipul luminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
la Botticelli, și eu mă uit cu atenție încordată la tablou, Am păstrat de la Botticelli numai câteva personaje, pe Iisus mort sprijinit de cele trei femei, am pus această imagine în centru pictată abia vizibil, ca văzută printr-un geam ud de ploaie, peste această imagine am suprapus un alt strat de pictură, în locul celorlalte personaje ale lui Botticelli am pus, stai să văd dacă îmi amintesc, și face câțiva pași spre tablou, pe pipăite îl atinge cu mâna, îi cercetează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
mă mângâia fără să mă atingă, Vii mâine cu noi? Nu știu, șoptesc eu încă printre lacrimi, în cameră intră Alex, cel al cărui calm măsurat, profit de privirea lui spre Corina ca să-mi șterg cu dosul palmei fața încă udă și-mi trag pe nas mucii apoși, necurși, din lipsă de batistă, Mama Ilenei se simte mai bine, acum vin de la ea, s-a ridicat din pat, aceste crize sunt trecătoare, trebuie să aibă însă la ea neîncetat medicamentele, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
de cite ori oprește autobusul într-o stație, se dă jos și-și umple plămânii cu aerul proaspăt de afară, cămașa cu mânecă scurtă de la Theo pe care o port, am luat-o curată de dimineață, acum aproape neagră și udă, mi se lipește de spate, Încerc să-mi imaginez apa rece a izvorului binecuvântat, mi-e sete, dintr-o sticlă de plastic i se dă unui copil să bea apă, mă uit cu lăcomie la apa sălcie, lumea vorbește despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
lui Boris, el închide fără grabă robinetul și-mi folosește fără nici o jenă prosopul, Erai beat, îi arunc eu, n-aveai cum să mă vezi! Oi fi fost beat, dar nu înțeleg de ce te enervezi, își dă peste cap părul ud cu pieptănul meu, mă irită acest lucru, însă acum altceva mă preocupă, Mă enervează că nu-mi amintesc! Nici nu puteai nimeri pe mâini mai bune, mă consolează el, Pot să-ți folosesc aparatul de ras? Îți promit că mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
meșterul că e o artă a bărbăției, așa cum credea și Vasari, îmi întorc privirea spre schița îngerului desfășurată pe patul meu nefăcut, îngerul aplecat spre tronul Mariei cu un papirus în mâinile sale, desenul va fi imprimat mâine pe tencuiala udă, vei avea modelul pe perete și tu nu trebuie decât să umpli cu culoare tiparul transcendental, Meșterul Luca mă pune la încercare și va trebui să fac față, să dovedesc că, deși am venit prea târziu, sunt cel pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
ne ducem la mine, prin ploaia mirosind a flori de tei scuturate și a praf înmuiat pe asfalt, ploaie de vară, binecuvântată, o port aproape pe sus, ușoară ca un fulg sub brațul meu prinzând puteri din fierbințeala trupului ei ud, în camera mea întunecată de ploaia de afară îi deschei cei treisprezece bumbi micuți ai rochiei ude, îi dau o pijama de-a mea uscată și-o pun să se dezbrace, dau la o parte pătura de pe pat, îmi schimb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
asfalt, ploaie de vară, binecuvântată, o port aproape pe sus, ușoară ca un fulg sub brațul meu prinzând puteri din fierbințeala trupului ei ud, în camera mea întunecată de ploaia de afară îi deschei cei treisprezece bumbi micuți ai rochiei ude, îi dau o pijama de-a mea uscată și-o pun să se dezbrace, dau la o parte pătura de pe pat, îmi schimb și eu hainele și-o las singură pentru câteva clipe cât voi pregăti la bucătărie ceaiul, întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
la slujbă, În zilele care au urmat eu și Theo am pictat fără întrerupere, pe când a început școala eram gata cu bolta, zac în nemișcare în iarbă și-mi amintesc frenezia cu care picta Theo, fără cartoane, direct pe tencuiala udă, picta cu patima rece a celui ce știa dinainte totul și totuși purta crunta bătălie, Rămân în nemișcare cu ochii pe cer, soarele a coborât peste pădure și-mi trec prin minte imagini, cuvinte din zilele acelea, nu-mi amintesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
grăbită pe coala albă, desenul începe să prindă contur și în momentul acela soarele trecut de amiază se lasă brusc în florile de prun, printre crengi în ușoara adiere a vântului câte-o rază vine spre mine răsfrântă prin cearceaful ud, mireasmă de flori și detergent în aer, întinde un cearceaf acum, strălucitor de alb, cu dantelă pe la margini, poate are și monogramă, degetele ei ude punând în grabă clama de lemn, cântecul oprit pentru câteva clipe cât se-aude o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
crengi în ușoara adiere a vântului câte-o rază vine spre mine răsfrântă prin cearceaful ud, mireasmă de flori și detergent în aer, întinde un cearceaf acum, strălucitor de alb, cu dantelă pe la margini, poate are și monogramă, degetele ei ude punând în grabă clama de lemn, cântecul oprit pentru câteva clipe cât se-aude o altă rufă scuturată în aer, apoi reîncepe cu aceeași plăcere, bade pălărie nouă, șiadiradirara, tu mi-ai rupt inima-n două, șiadiradirara, tu mi-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
aceeași plăcere, bade pălărie nouă, șiadiradirara, tu mi-ai rupt inima-n două, șiadiradirara, tu mi-ai rupt-o tu mi-o coase cu fir roșu de mătase, Ochii mei atrași magnetic de colțul acela, umbra feminină văzută prin cearceaful ud, creanga de prun înflorit, soarele bătând în albul cearceafului și ochii mei se apropie tot mai mult, ca un aparat de fotografiat care își reglează distanța, decupez din realitate doar colțul acela pe care-l măresc la adevărata lui dimensiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]