5,154 matches
-
aer în piept. Oricât de aiurea ar părea, nu mă pot abține să-mi ridic o mână ca să-mi ating fața și părul în oglindă. Aproape fără să gândesc, mă trezesc șoptind aprobator: ― O, Doamne, murmur eu încet, întorcându-mă uimită la Geraldine. Sunt femeia din poză. ― Nu, nu ești, spune Geraldine cu admirație. Ești mult mai frumoasă. Geraldine insistă să plătească ea. ― Fac cinste, zice ea. Când plecăm, Geraldine continuă să se uite la mine, și-i tot dă înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
slujbe? Redactorul-șef aproape că a rămas mut, uimit probabil de câtă siguranță de sine poate aduce pierderea greutății. Vechea Jemima Jones n-ar fi îndrăznit să rostească așa ceva, și trebuie să recunosc că are și el dreptate să fie uimit. ― Normal, se avântă el. Am să vorbesc cu cei de la financiar și vedem noi cum facem. Nu te îngrijora, dragă, lasă totul în seama mea. Dar unde pleci? ― În Los Angeles, spun eu și zâmbesc. Închid ușa în urma mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de inimă, vine cu ceea ce este în mod evident cea mai bună replică de agățat pe care o știe: ― Știu că nu ești actriță, dar am un rol în noul meu film, pentru care cred c-ai fi perfectă. Sunt uimită că Geraldine a avut atâta dreptate. Chiar am rămas fără grai, și-l privesc cu gura căscată, pentru că este evident o replică din film. Cel mai ciudat e că replica asta chiar are succes, dar nu și la mine, logic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să mă înfiorez la plăcerea aducerii aminte. ― Este atât de distractiv, urlu eu, când luăm viteză și ne îndreptăm spre digul Santa Monica. ― Credeam că n-ai mai făcut asta până acum, spune el. Îi zâmbesc și țâșnesc în fața lui, uimită de cât de încrezătoare sunt pe rotilele astea. ― Am mințit, strig eu în spate. El îmi zâmbește și-mi trimite un sărut, după care se avântă să mă prindă din urmă. Jemima și Brad sunt cuplul perfect, arată de parcă tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nimic în minte, și tăcerea se prelungește. ― Îmi pare rău, zice Ben în cele din urmă. Credeam că vrei să spui ceva. ― A, nu. ― Ce face Jemima la Los Angeles? ― S-a dus acolo la prietenul ei. ― Glumești! Ben e uimit. Nu e cel de pe internet, nu? ― Ba da, chiar el. ― Nu cumva ai numărul ei? ― Stai așa, spune Lisa, care se întinde spre suportul telefonului. Îi citește numărul lui Ben, după care spune: ― Ăăă, ar trebui să treci pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tine nu mă satur niciodată, spune el, uitându-se adânc în ochii mei până ce scap cu un sărut și mă duc să mă schimb. Mergem la Le Petit Bistro, un restaurant aglomerat și zgomotos, iar eu îmi petrec toată seara uimită de amestecul de lume ciudată care ne înconjoară. În fața noastră se află o masă la care stau șase dintre cei mai arătoși bărbați pe care i-am văzut. Probabil că sunt toți homo, pentru că se opresc din vorbit când intrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de culoarea lămâilor verzi, o bluză albă neîngrijită. Are extrem de mult machiaj, care o face însă să pară că n-are deloc. Iar părul e perfect. Ea toată e perfectă, se gândește Ben, care, pentru câteva clipe rămâne atât de uimit de întâlnirea pe viu cu o vedetă de la Hollywood, că nici nu se mai poate mișca, nu mai poate vorbi, nu poate face nimic altceva decât să se uite la ea. ― Domnișoara Aldridge? Simon e primul care își vine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
România Transdanubiană un articol intitulat " Situația județului Constanța" în cuprinsul căruia se făceau referiri la textul dării de seamă prezentată, în ianuarie 1881, Consiliului Județean Constanța de către Remus Opreanu, prefectul județului 1343. În cuprinsul articolului jurnaliștii menționau că "am rămas uimiți de solicitudinea constantă și preveditore a prefectului de Constanța pentru binele și propășirea norodului pus sub administrația sa"1344. În opinia redacției publicației menționate "toate interesele generale a județului sunt discutate; apoi toate interesele plășilor în parte și a fie-căreia
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cu umbra lată și cu flori până-n pământ Înspre apa-ntunecată lin se scutură de vânt; Peste capul blond al fetei sboară florile ș-o plouă... Ea se prinde de grumazu-i cu mînuțele-amîndouă Și pe spate-și lasă capul: " Mă uimești dacă nu mântui... Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvîntu-i! Cât de sus ridici acuma în gândirea ta pe-o roabă, Când durerea ta din suflet este singura-mi podoabă. {EminescuOpI 155} Și cu focul blând din glasu-ți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și misionarul. Spitalul fusese dărâmat, dar misionarului i se îngăduise să locuiască într-o colibă strâmtă ce mai rămăsese în picioare împreună cu un coreean și cu Diego, un preot mai tânăr. Înconjurat de Diego și de coreean care-l întâmpinară uimiți de neașteptata sa reîntoarcere, misionarul înfuleca lacom orez și pește uscat. În crângul din apropiere o pasăre țipa ascuțit. N-ar fi eliberat japonezii așa de repede pe nimeni altcineva, nu? spuse Diego în timp ce-l servea pe misionar. Acesta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unchiului ce aflase de la seniorul Ishida pentru că îi venea greu să audă din nou văicărelile nesfârșite ale bătrânului rămas fără speranță. Dar dacă vremea războaielor trecuse, atunci pentru ce mai construia Stăpânul o corabie de război? Samuraiul era și el uimit peste măsură. Pesemne că în Sfatul de la castel se plănuia în taină ceva despre care unul ca el n-avea cunoștință. Roku, trebuie să te duci până la Ogatsu și să afli ce se pune la cale! Glasul bătrânului se însuflețise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
jos de toate, de la oale, ceaune, ulei până la sare, țesături de bumbac și vase de pământ, strigau cât îi ținea gura la mulțimea de trecători. Samuraiul și însoțitorul său, obișnuiți cu viața liniștită din vale, nu puteau decât să fie uimiți de atâta lume. Trecură râul traversat în zbor de bâtlani albi și ajunseră la poalele dealului pe care se înălța castelul. În fața porții grele de fier stătea de pază un pedestraș cu o suliță în mână. De acolo nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zise el cu o voce care parcă mă învinovățea pentru ceva. Aș avea o întrebare pentru dumneavoastră. Cu adevărat v-ați îmbarcat pe acest vas ca tălmaci pentru noi, solii, sau urmăriți altceva? Ca să vă servesc ca tălmaci, firește. Eram uimit. De ce mă întrebați? — Atunci, din îndatorirea dumneavoastră de tălmaci face parte și să le spuneți povestiri creștine negustorilor de pe corabie? — Este spre binele lor. În Nueva España, creștinii sunt primiți ca frații, chiar dacă sunt străini, dar dacă nu sunt creștini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
om se găsește ceva care dovedește existența lui Dumnezeu. Dacă eu mă oglindesc în ochii dumneavoastră ca un om șiret, poate că Dumnezeu își arată existența Sa neînchipuită chiar și în traiul unui om viclean ca mine. Eram eu însumi uimit peste măsură de cuvintele care îmi ieșiseră din gură. Am spus că Dumnezeu își mărturisește existența Sa prin viața fiecărui om în parte, parcă împins de o forță nevăzută. Așa o fi ? se întoarse Matsuki la tonul său batjocoritor. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
coborât și ei în cală lăsându-l pe punte doar pe Yozō. În vreme ce priveam curios de la oarecare depărtare, acesta s-a apropiat de mine. O rugăciune pentru Seihachi, zise el încet, ca și cum s-ar fi temut. Vă rog. M-a uimit. Ca să aflu adevăratele sale gânduri, i-am zis dinadins: — Rugăciunile creștine sunt pentru creștini. Pentru voi, asemenea rugăciuni sunt, desigur, stânjenitoare. Yozō se uită drept în ochii mei cu tristețe. Mi-am dat seama că încerca să spună ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe care creșteau cactuși uriași. Se vedeau și niște case țărănești sărăcăcioase, făcute din pământ, cu acoperișuri de frunze și surcele. Erau casele băștinașilor indieni. Un băiat mai mult gol văzu convoiul și se ascunse repede în casă. Japonezii rămaseră uimiți de cele câteva animale negre cu păr lung pe care le mâna băiatul. Asemenea animale le erau necunoscute, după cum necunoscuți le erau și cactușii. Munții de granit păreau să nu se mai sfârșească. Soarele dogorea întruna. Legănat de cal, samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zicând că vrea un răspuns la scrisorile Stăpânului. — Eu, zise guvernatorul șovăind, nu sunt îndreptățit să răspund la aceste scrisori, dar desigur, vă făgăduiesc cu tărie că voi trimite vorbă la Madrid despre cererea dumneavoastră. Solii se uitară la mine uimiți. Pe chipurile lor se vedea limpede neliniștea. Mă priveau ca niște copii căutând ajutor la un om mare. — Cred că japonezii ar vrea să știe când va ajunge înapoi răspunsul de la Madrid, am întrebat eu în numele solilor. Dacă ne gândim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că acesta disprețuia creștinismul. — Ar fi chiar atât de rău să ne facem creștini? se amestecă în discuție Nishi. Și negustorii s-au făcut creștini de dragul negoțului. Dacă ne va folosi... Nu vorbi prostii! Înverșunarea din glasul lui Matsuki îi uimi pe toți. Umbra de zâmbet zeflemitor de pe față i se ștersese. Nishi, nu trebuie să ne facem creștini, nici măcar cu țelul de a ne îndeplini însărcinarea! De ce? Tu nu știi nimic. Matsuki îl țintui cu privirea pe Nishi de parcă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Soarele strălucea. În clipa în care samuraiul puse piciorul pe scara șeii, Matsuki alergă înspre el ca din pușcă. — Ascultă, îl apucă el zdravăn de pulpana hainei. Ai grijă de tine, nu uita să ai grijă de tine! Samuraiul era uimit. — Sfatul Bătrânilor n-o să ridice nici măcar un deget pentru un simplu ostaș. Din clipa în care am devenit soli, ne-am prins în vârtejul politicii. Iar în mijlocul vârtejului, nu te mai poți bizui decât pe tine însuți! Samuraiul se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca niște statui. Întinseseră la vânzare legume și fructe, vase de lut numite talavera, șaluri lungi numite sarapes, sau pălării cu boruri largi, sombreros. Printre mărfuri treceau turme de capre de munte sunând-și tălăngile. Indienii nu se arătau deloc uimiți de japonezi, socotind, probabil, că făceau parte din cine știe ce trib de la munte. Sufletul samuraiului era cuprins de un dor sfâșietor după valea sa. Se gândea la soția și la copiii săi și la ce făceau ei în clipa aceea. Dorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lui Velasco, dar cuvintele sale nu rămaseră fără rezultat. Pentru moșierii din Nueva España, cuvântul „rege” avea mare greutate. Velasco îi țintui triumfător cu privirea pe japonezii frânți de oboseală și le vorbi încet și blând: Neghiobii ăștia au rămas uimiți când le-am spus că... vă veți întâlni cu regele Spaniei. Rege... ce înseamnă rege? întrebă Tanaka. Rege înseamnă împărat. De pildă, în Japonia rege ar fi Măria Sa naifu. Noi o să-l putem întâlni pe acest rege al Spaniei? — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
deloc de întoarcerea solilor. Pesemne că în Japonia nu ajunsese scrisoarea pe care o trimiseseră prin Macao de la Luzon unde rămăseseră mai bine de un an fiindcă nu găsiseră nici un vas cu care să se întoarcă în Japonia. Slujbașii erau uimiți de întoarcerea lor neașteptată și nu știau ce să facă. Față de ziua plecării lor fastuoase, acum totul era liniștit. Japonezii erau întâmpinați doar de slujbași, de copiii care se uitau la ei din depărtare și de clipocitul valurilor ce spălau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-l vadă: — Ei, Nishi. Și acum te socotești tot sol? Nu ți-ai dat seama că n-ați fost decât niște momeli îmbrăcate în haine de soli? murmură el mai degrabă compătimitor. — Cum adică momeli? spuse fără să vrea samuraiul uimit peste măsură. Matsuki zise șovăitor: — Nici Edo, nici domeniul nostru n-au urmărit vreodată negoțul cu Nueva España mai presus de orice. Mi-am dat seama de asta după ce m-am întors în Japonia... — Ce vrei să spui? — Ascultați! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care se rugau pentru o călătorie fără necazuri. Se mai găseau și niște iconițe pe care ei le țineau în cărțile lor de rugăciune. Nu le aruncase, ci le luase cu el gândindu-se că femeile și copiii vor fi uimiți și bucuroși chiar și de niște fleacuri ca acelea. Samuraiul rupse foile și iconițele și le aruncă în cenușa din vatră. Sfatul Bătrânilor putea să-l bănuiască până și pentru acele fleacuri și să le folosească drept dovadă. Foile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-mi hoinar trece nestatornic și trist zenitul Pe buze-mi odihnește pecete de aur Cuvântul Înțeleptul, duiosul mesager al forței divine Ochii abia îl zăresc prin bezna tăcută din mine Lăcrimând peste visuri prin făgașuri luciri pribegesc Inundați de lumină uimiți de miracol privesc
L?crim?nd peste visuri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83226_a_84551]