2,898 matches
-
-mi mai admir un pic rochia. E clar, lupta se va da între asta și cea de la Vera Wang. Și poate cea de la Tracy Connop. Între una dintre astea trei, clar. Când ajung iar la raionul de reduceri, mă opresc uimită. Danny stă lângă un raft cu bluze, și degetele lui se plimbă pe una dintre ele. Ce naiba face aici? Tocmai vreau să-l strig și să-l întreb dacă nu vrea să vină să-i arăt rochia și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
chiar acolo unde o să fie intrarea în cort. Am văzut asta într-un episod din Ground Force. — Sună... nemaipomenit. — Și noaptea o să se aprindă niște luminițe, ca, atunci când vine momentul artificiilor... — Ce artificii? zic și mami se uită la mine uimită. — Becky, ți-am trimis un fax în care ți-am zis de artificii! Nu-mi spune că ai uitat. — Nu! Normal că nu! Mintea îmi zboară spre mormanul de faxuri pe care le-am primit de la mami, și pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fost prea ușor! Nu, te rog, nu. A, spune Michael, părând surprins. Am vrut să spun că nu cred că e deloc simplu. Dumneavoastră, în Anglia... iar Becky și Luke fac nunta în... — Michael! zic disperată, și el ridică privirea, uimit. Oprește-te! El acoperă receptorul cu mâna. — De ce să mă opresc? — Mami. Nu... știe. — Ce nu știe? Îl fixez, în agonie. În cele din urmă, el revine la telefon. — Doamnă Bloomwood, îmi pare rău, trebuie să vă las. E o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Înțelegi? — Luke... sigur că înțeleg, zic, sforțându-mă să nu las bucuria să mi se infiltreze în voce. Dacă tu asta vrei, eu sunt perfect de acord. Nu-mi vine să cred. Sunt salvată. Sunt salvată! — Vorbești serios? Mă fixează uimit. — Firește că vorbesc serios! Dacă tu vrei să contramandezi nunta, n-am de gând să mă opun. De fapt, știi ceva? Hai s-o contramandăm chiar acum! — Becky Bloomwood, ești o fată de milioane! Are glasul îngroșat de emoție. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu viteza fulgerului. OK. Trebuie să joc foarte atent cartea asta. Dacă fac mutarea greșită, s-ar putea să mă trezesc sub dărâmături. — Deci... mai vrei să facem nuntă, sau nu? Așa, în principiu. Firește că vreau! Luke pare sincer uimit. Becky, te iubesc. Chiar mai mult decât până acum. Adevărul e că nu te-am iubit niciodată cât te-am iubit acolo, în camera aia. Când ai acceptat să faci sacrificiul ăsta uriaș, fără măcar să clipești din ochi. — Poftim? A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
unguroaicei focoase - rezumă Mircea Cărtărescu teoria unui etnolog sârb - a apărut pentru că populațiile din preajmă, ca românii de pildă, erau rurale, tradiționale În sexualitate, și dacă un român a avut o dată de-a face cu o unguroaică, a rămas probabil uimit și scandalizat de nemaipomenitele lucruri pe care ea i le-a arătat, obișnuite Într-un mediu urban, dar care nu erau 112 Imaginea evreului În cultura română cunoscute În mediul țărănesc de acasă” <endnote id="(746, p. 218)"/>. O glumă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
batjocorit de mulțime, josnicia lui târâtoare stă În fața netoleranței și a prejudecăților sălbatice ale norodului, el n-are demnitatea amară a raselor decăzute ; frica lui a ajuns proverbială” <endnote id="(366, p. 109)"/>. Când evreul reacționa totuși, românul se arăta uimit. În 1823, de exemplu, câțiva evrei au Îndrăznit să se apere În fața agresiunii unor români. Slugerul Costache, vătaf la agie, a declarat cu acel prilej că evreii „trebuiau să se lase bătuți, căci n-au nici un drept de a se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Robert Forte! Numi vine a crede că voi face o ceremonie de ayahuasca cu Robert Forte! Mergi spre barca unde s-a urcat el!”. Urmez direcția indicată și îi mărturisesc că nu am habar cine este Robert Forte. Mă privește uimit și îmi șoptește înainte de a ne urca în barcă: „E un scriitor pe care îl admir mult, face cercetări pe teme psihologice și a studiat cu Mircea Eliade!”. Interesul meu crește brusc și mă simt pășind într-un fragment de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
credința de la pasculiști (o mișcare condusă de un anume Pascu), dar imediat a venit în zonă fratele Caraivan și i-a modelat pe drumul cel bun, incluzându-i în Biserica Adventistă. Personal am fost atras de cântecele lor și rămâneam uimit când aproape toți lăcrimau la acele imnuri ce au rămas în comunitatea din Movila Banului până în prezent. Îmi amintesc și chiar fredonez unele dintre ele, cu toate că au trecut aproape 50 de ani. Îmi amintesc de exemplu, de această melodie (Partitura
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
la câteva minute după plecarea trenului. Mâncarea, statul la geam sau fuga pe coridorul trenului erau total neinteresante față de posibilitatea de a urmări de acolo de sus, cu nasul lipit de geam peisajele care alergau prin fața ochilor mei de copil uimit. Cred că este prima senzație legată de o călătorie pe care mi-o amintesc și sigur ea nu va mai putea fi trăită niciodată. Deși, se pare că prima călătorie din viața mea nu a fost cu trenul, ci cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din „casele” Ecaterinei, generate în mare măsură de calambururile verbale care au o savoare deosebită. Somnul a fost liniștitor. Azi de dimineață după veselul mic dejun am pornit prin oraș cu toții. Aveam senzația că umblu printr-un loc necunoscut mie, uimită fiind că descopăr în el ici-colo porțiuni familiare. Ceea ce au făcut cu unul dintre cele mai frumoase orașe ale țării este o crimă, și refuz să mai vorbesc despre asta, pentru a putea să mă bucur de aerul locului care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care nu are o bucat) de pâine”. Dac) lupta pentru existent) s-a stins Într-adev)r În America și o etap) important) a istoriei a luat sfârșit, nu trebuie s) ne mir)m c) lumea se uit) ciudat la noi, uimit) de condiția noastr) privilegiat) și Însp)imântat) de lipsă noastr) de griji, ca și de superficialitatea noastr). Agurski se Întreab) dac) America democratic) manifest) destul) autodisciplin) pentru a se putea salva. Mulți scriitori au subliniat c), În istoria lumii, libertatea
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
spus prietenului meu că nici vorbă s-o fi Întâlnit la Zagreb pe această faimoasă doamnă sau pe vreun membru al trupei „La Mama“, ba chiar nici măcar un bilet la spectacolul lor nu reușisem să obțin. Am fost și mai uimit când, curând după aceea, am primit o scrisoare scrisă de mână, cu litere aprins violete de la Ellen Însăși, În care mă Întreba dacă vreau să vin la New York, Întrucât ea va obține pentru mine o bursă a Fundației Ford pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Medeea la miezul nopții, fără să adăugăm nici un bec electric. Actorii erau văzuți ca siluete conturate pe fondul pietrei albe a muntelui. Deși greci, spectatorii nu Înțelegeau nici ei greaca veche decât fragmentar, dar au ascultat cu o atenție totală, uimiți și adânc atinși, netulburați de sclipirile orașului, care, la poalele stâncii, Își ducea viața de noapte obișnuită, plină de distracții și zgomote. Dar sunetele vechi reverberate În piatra de la Lycabetos trezeau În ei un sentiment de apartenență la o veche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sus, apoi aproape a leșinat În brațele mele. Am fost nevoit să-l car În jos pe scări, căci nu mai putea să-și coordoneze picioarele după atâtea ore de nemișcare. „Te-amînvins! Am câștigat lupta!“ „Care luptă?“, l-am Întrebat uimit. „Am rezistat mai mult ca tine, americanule!“ Nu-mi era deloc plăcut să-l car În brațe și m-am rățoit la el: „În primul rând nu sunt american și apoi, ce fel de rival ți-am fost? Nu ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
birou. Degeaba, orice argument nu avea nici un ecou, eram iar respinși de direcțiune și obligați să reluăm lucrul de la zero. După șapte versiuni de decor, din criză de timp, proiectul a intrat În sfârșit În lucru, deși existau eterne rezerve. Uimit, mă Întrebam de unde venea această schimbare radicală de atitudine a direcțiunii, după ce la Cellini fuseserăm lăsați În voia inspirației să inventăm necenzurați. Zoe Pappas, fidela mea asistentă de la Met, mi-a spus În secret că managerii și the board (consiliul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
era acompaniat de clinchetul banilor din pot. În oraș, mama juca deseori pocher În casele unor prieteni, până la trei noaptea, aceasta fiind o distracție de societate În ultimii ani dinaintea Primului Război Mondial; iar mai târziu, În exil, și-l imagina (la fel de uimită și de deznădăjduită, ca atunci când și-l amintea pe bătrânul Dmitri) pe șoferul Pirogov, care părea s-o aștepte Încă În gerul necruțător al unei nopți nesfârșite, deși, În ceea ce-l privea, veghea Îi era probabil de mult timp Îndulcită
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rotunjit și cu o mică scobitură, când e privit din profil; nasul Korff (de exemplu al meu) este un frumos organ germanic, cu o șa osoasă Îndrăzneață și un vârf cărnos ușor arcuit, cu o tăietură distinctă. Nabokovii Îngâmfați sau uimiți au sprâncenele ridicate, dese doar spre nas, subțiindu-se spre tâmple; sprânceana Korff este mai frumos arcuită, dar la fel de rară și ea. Altminteri, Nabokovii, pe măsură ce se află Într-un colț tot mai Îndepărtat al galeriei de tablouri a timpului, se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o curiozitate avidă. Cum e când te lovește o asemenea nenorocire? Cum te comporți într-o atare împrejurare? Colegul, mi se părea, se purta normal, prea normal. Vorbea ca de obicei, zâmbea, ba chiar și mai râdea. Eram, privindu-l, uimit și dezamăgit: suferea mai puțin decât ar fi trebuit să sufere cineva în situația lui! Doar fața îi era galbenă - galbenă, ca de ceară. Ciudat e cât de ușor am trecut atunci peste acest amănunt. Ce era oare în capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care este excrementul. Și ce grozăvie să vezi că sunt atâția oameni de spirit care-și fac nevoile ca oamenii de rând. În ziua când voi scrie eu un tratat general pe această temă, lumea întreagă va fi, fără îndoială, uimită. Va fi, de altfel, exact opusul celui scris de Swift despre latrine” (Salvador Dali, Jurnalul unui geniu, Edit. Humanitas, 1994, pp. 58, 63-64); „Defecația. Da, numai că eliminarea materiilor fecale nu e o treabă simplă pentru un pălmaș ajuns la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe care, în ultimii ani, am avut tristul prilej să o verific, convingându-mă că așa ceva este, într-adevăr, cu putință. Adresându-se unor aristocrați condamnați la moarte în timpul Revoluției Franceze, un om (sau o femeie) din popor le spune uimit(ă) de nepăsarea elegantă, de demnitatea cu care acei nobili își așteptau execuția: „N-ați știut să trăiți (cum trebuie), dar, în schimb, știți să muriți (frumos)”. (Citez din memorie, firește.) Am cunoscut și eu pe cineva despre care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
câte un pic. Și de acolo e grijă lui Dumnezeu să nu cădem. Ieșind din biserică, la aproximativ 10 m în curte, mai este o ușă pe care ți-o deschide un călugăr și intri tot într-o peșteră. Rămâi uimit ce poți vedea. Este locul tainic în care se întâlnea Domnul Iisus cu ucenicii. Se fereau de răutatea oamenilor în peșteri și în catacombe. Și în aceste locuri dosnice și fără confort se rugau. Acum este biserică româno - catolică. Se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
îmbată mireasma lor. Și alte plante nemaiîntâlnite. Toată această vegetație te sfințește numai când o privești și te gândești la Mâna lui Dumnezeu care le-a făcut cu atâta măiestrie și ce frumusețe a pus în toate câte vezi. Rămâi uimit ce poți vedea. Și asta pentru că ne iubește Dumnezeu și pentru că să ne bucure, să fim fericiți și să-I mulțumim. Să-I dăm slavă pentru toate! Pe acest frumos munte sunt și două mănăstiri: una este greacă iar cealaltă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
trăi, dar fără cărți nu pot. Cartea e prietena mea cea mai bună și valoroasă. Dumnezeu mi s-a descoperit și prin cărți foarte mult. Cât de mult m-a ajutat Dumnezeu! Câte minuni a făcut cu mine nevrednica. Rămâi uimit câte a făcut cu mine, cu copiii mei și cu soțul meu, cu toată familia mea. Să nu credeți că am trăit pe roze. Vai de viață mea, știe Domnul! Dacă ați ști să-L căutați, să răbdați... îl veți
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
înseamnă reechilibrarea lumii, purificarea ei, exorcizarea ticăloșiei și crimei. Iar Eryniile nu devin Eumenide, adică „binevoitoare”, decât după. Nisipul și jungla Ca Hamlet meditând cu craniul lui Yorick în mână, Paul Valéry ridică de pe plajă o cochilie și îi contemplă uimit structura geometrică, efect, parcă, al unei torsiuni helicoidale impuse unei forme conice. „Comme un son pur, ou un système mélodique de sons purs, au milieu des bruits, ainsi un cristal, une fleur, une coquille se détachent du désordre ordinaire de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]