5,157 matches
-
lui G. M. Cantacuzino, RL, 1993, 22; Mihai Zamfir, La Bruyère în Moldova, RL, 1994, 10; Dicț. scriit. rom., I, 437-440; Zaciu, Departe, 39-42; Constantin Ciopraga, Polivalentul G. M. Cantacuzino, VR, 1999, 10-11; Faifer, Pluta, 57-61; Constantin Ciopraga, Un mare uitat: G. M. Cantacuzino, ALA, 2002, 624; Dicț. analitic, IV, 656-659. F.F.
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
care, sfătuit de N. Davidescu, încearcă în 1939 și 1940 o revenire, au trecut neobservate. Destul de incert încă de la început, legat de mișcarea „Literatorului” în ceea ce a avut aceasta mai caracteristic în prima ei fază, autorul era de pe atunci un uitat. C. compune o poezie epigonică; a imitat, după Macedonski și Mircea Demetriade, imagistica intens colorată - la el de o somptuozitate prețioasă -, căuta demonismul, magia, evadarea în paradisul artificial al visului (Demon negru, Diamant negru, În largul mărei). Recuzita simbolismului era
CANTILLI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
Pan de Knut Hamsun. SCRIERI: Nevinovățiile viclene (în colaborare cu Ioan D. Gherea), București, 1968; Jocul oglinzilor, pref. Barbu Cioculescu, București, 1972. Traduceri: Knut Hamsun, Pan, București, 1920. Repere bibliografice: Lovinescu, Scrieri, I, 238, II, 393; Al. Andriescu, Un scriitor uitat: Luca Ion Caragiale, CRC, 1967, 51; Zaciu, Ordinea, 178-185; E. Lovinescu, Memorii, îngr. și postfață Nicolae Balotă, București, 1976, 206-210; Const. Ciopraga, Luca Ion Caragiale, CL, 1978, 12; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 53-56; Negoițescu, Ist. lit., I, 166-168; Barbu Cioculescu
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
Național, însă demersul rămâne fără rezultat. În timpul războiului din 1877-1878, pe vară, își alcătuiește o trupă cu care dă spectacole la Podul Mogoșoaiei. Actorul boem, de remarcabil talent, interpret de roluri în comedii și vodeviluri, se săvârșește din viață aproape uitat. C., acest histrion prin vocație, nu a fost decât un dramaturg improvizat. „Canțonetele” sale, scrise în maniera celor ale lui V. Alecsandri, sunt rareori înviorate de nostimada unor situații de un comic autentic, precum și de un pitoresc mai ales verbal
CARAGIALI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286091_a_287420]
-
în limitele productive ale sugestiei. Un volum postum, Marea liniște (1995), confirmând profilul liric deja afirmat al autorului, vădește totodată evoluția spre maxima concentrare, până la „poemul-propoziție” (Roxana Sorescu), apropiat de formula haiku-ului. Volumul cuprinde patru cicluri, intitulate Arhiva actelor uitate, „așezate fiecare sub semnul unui poem-manifest discursiv care orientează receptarea spre descifrarea sensului de bază: trecerea timpului, numărătoarea inversă, lumea răsturnată cu josul în sus” (Roxana Sorescu). SCRIERI: Laguna, București, 1971; Nisipuri mișcătoare, București, 1979; Omul de la fereastră, București, 1982
ALMOSNINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
le execută; mențineți permanent trează atenția pacientului, solicitându-l să participe activ la desfășurarea exercițiilor; prezentarea la sală să se facă într-o îmbăcăminte cât mai comodă. Hemiplegia este însoțită de o pareză facială, a cărei reeducare este de obicei uitată, atenția terapeutului fiind orientată mai mult asupra reeducării mâinii și a piciorului. Pentru reeducare se recurge la masajul extern al obrazului, utilizând mișcări circulare, dar și masajul intern pentru stimularea mușchilor buccinatori. Se utilizează schemele lui Kabat de facilitare, însoțite
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
poposit în oraș și rezemase puiul de elefant de trupul mamei sale să-i țină cald în răcoarea nopții, ridicase cartea de povești căzută din patul unor fetițe gemene, reparase un gard stricat din cauza vântului, închise ușa de la o bucătărie uitată neîncuiată, aranjase din nou niște țigle pe acoperișul unui bloc ca să nu intre ploaia în pod, și se liniști când văzuse patrulând jandarmii, doi câte doi, pe străzile îmbrăcate în brocat negru. Niciodată nu poți ști ce se poate întâmpla
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ține departe nici de amintirile primilor fiori de iubire și gingășia acestor momente. Astfel amintirea codanei Maria din «Pământul făgăduinței» a rămas la fel de vie și la anii senectuții. Idila cu Rodica din «Prima iubire», înfiripată într-o tabără în timpul gimnaziului, uitată și reînsufletiță mai târziu în anii liceului, sunt alte câteva note autografice scrise cu emoție și respect, pe alocuri cu autoironie visavi de reacțiile pripite de adolescent, și care completează registrul amplu, caleidoscopic al istorisirilor din acest volum. «O mica
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
oraș trăgând În stânga și-n dreapta.) Timp de trei zile n-am mai făcut baie și nu ne-am spălat pe dinți. Timp de trei zile, toate ritualurile firești ale vieții noastre au fost suspendate, În vreme ce alte ritualuri, pe jumătate uitate, cum ar fi rugăciunea, au fost reluate. Desdemona spunea rugăciunile În greacă, iar noi stăteam adunați În jurul patului ei, iar Tessie, Încerca să-și alunge Îndoielile și să creadă din toată inima cum făcea de obicei. Lampa de veghe nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scris, aducând a diluant de vopsea combinat cu salam, și despre soluția de curățat aplicată de ultima persoană care o folosise și despre tasta F, stricată, care se Înțepenea. Pe acea mașinărie ultramodernă, dar care avea să fie În curând uitată, am scris nu atât ca un copil din Vestul Mijlociu, cât ca o fiică de pastor din Shropshire. Mai am și acum pe undeva o copie din narațiunea mea psihologică. Luce a publicat-o În operele sale complete, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
altele, din ce în ce mai puternice. Au urmat evenimente. Războaie, marșuri, lupte, alegeri și revolte. Fiecare eveniment cu propriile lui caractere și sunete, fiecare cu propria lui muzică, care se suprapunea peste celelalte, încercând să le acopere, să le înfunde, să le facă uitate. A devenit imediat de nesuportat! Și când credeam că nu mai pot, s-a făcut liniște și am început încet să-mi revin din încordarea care îmi cuprinsese corpul. Iar întunericul în care eram învăluit mi-a devenit deodată cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și cu venirea la conducere a Guvernului, tunelurile au fost părăsite. Au fost întrebuințate de Guvern pentru scurt timp și apoi au fost sigilate. Unele intrări erau știute, altele nu. Cea prin care am intrat noi era de mult timp uitată. Deoarece nimeni nu mai trăia în subteran, Guvernul nu a văzut necesară alocarea resurselor atât de prețioase pentru distrugerea tunelurilor. Poate s-au gândit că în viitor se vor servi chiar ei de ele. Astfel au făcut sistemul automat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Dac-al ei glas de armonie, E și-n tăcere-i " nu știu ce". Astfel robit de-aceeași jale Petrec mereu același drum... În taina farmecelor sale E-un " nu știu ce" ș-un " nu știu cum". {EminescuOpI 209} LASĂ-ȚI LUMEA... Lasă-ți lumea ta uitată, Mi te dă cu totul mie, De ți-ai da vieața toată, Nime-n lume nu ne știe. Vin-cu mine, rătăcește Pe cărări cu cotituri, Unde noaptea se trezește Glasul vechilor păduri. Printre crengi scânteie stele, Farmec dând cărării
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ăsta. George puse două farfurii pe tejghea, una cu șuncă și ouă și alta cu costiță și ouă. Așeză alături două farfurioare cu cartofi prăjiți și Închise ghișeul dinspre bucătărie. — Care-i a ta? Îl Întrebă pe Al. — Ai și uitat? — Șuncă și ouă. — Așa, măi băiatule, spuse Max. Se aplecă În față și luă ouăle cu șuncă, lăsând pe tejghea ouăle cu bacon. Amândoi se apucară să mănânce, fără să-și scoată mănușile. George se uita la ei. — La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mare de altar; Pleșuvii munți îngenuncheau în zare Trudiți de mers ca peregrini bătrâni. Mătăniile de oi coborâtoare Se deșirau în drumul de la stâni. Bisericile vechi, purtând potcapul Monahilor pe turla lor de lemn, Blagosloveau; troițele cu capul Atâtor sfinți uitați ne făceau semn. Dar noi, nebuni, nu ne-am oprit trăsura, Ne-am dus — păgâni grăbiți — spre Polovraci: De pretutindeni ne-arăta pădurea Copaci schimonosiți ca niște — draci. Cerințe: 1. Folosiți în enunțuri proprii expresiile: “chenar de aur stacojiu” “soborul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ultima jumătate de secol, aceasta s-a aflat sub Biserica Sf. Împărați Constantin și Elena. Acum două decenii în zonă s-au descoperit mai multe morminte cu inventar bogat în aur. Așa s-a confirmat într-o oarecare măsură existența uitată a unei calești de aur de la Hârșova.” Cerințe: 1. Scrieți cinci adjective din text și găsiți sensul opus 2. Uniți cuvintele și expresiile date cu explicația corectă: arheologie a șlefuit natura a dăltuit o sută de ani fasonate modelate secol
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vina pe emoțiile legate de punctul de control. De fapt, fără ca ei să prindă de veste, Shigella bacillus se reprodusese În sfârșit În număr suficient de mare ca să le asedieze și paraziteze Întreaga mucoasă a intestinului. Un suvenir de la acum uitata masă la restaurantul de pe marginea șoselei, În drum spre Templul Clopotul de Piatră. Călătorii noștri Înaintară și mai mult spre inima Birmaniei. Câmpurile semănau acum cu niște pături În carouri amețitoare, cu parcele neregulate și linii de demarcație care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Nu-i așa, prietene? Ja? Începu să râdă În hohote la propriile remarci. Apoi adăugă: — De fapt, da, toată lumea s-a Împrietenit, o, da, și Încă cum. Când afacerile merg bine, relațiile sunt bune. Trecutul e o poveste veche - ffffttt! - uitată, e timpul să privim spre viitor. Se opri și se gândi mai bine: Da, sigur, nimic nu se uită complet vreodată, doar dacă mori, dar poți ignora În mod selectiv, nu-i așa? Își făcu palma pâlnie În dreptul gurii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Dar, dacă nu absorbim aceste adevăruri în corpul nostru și nu le integrăm în câmpul nostru vizual, totul va fi pierdut într-un amalgam de detalii insignifiante, se va transforma simple bârfe de tribunal; va rămâne într-un colțișor obscur, uitat, din istorie. Ploaia care cade în oraș, se scurge în canalele întunecate, se varsă în mare, fără măcar să umezească pământul. Sistemul legal poate să se ocupe de problemă doar din punct de vedere al legitimității. Nu ne poate garanta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a născut un conflict interior între problemele astea și dorința de mântuire. Apoi am fost chemat la sediul din Fuji pentru a intra în Departamentul de Desene. Pe atunci Aso nu mai era centrul activității sectei, devenise un fel loc uitat, deci am plecat fericit. În acest departament făceam desene. Era un grup destul de dur. Prin desene explicam faptul că domnul Matsumoto avea puteri supranaturale. Plutea în aer. Lucruri de genul acesta. Un film real poate ar fi fost mai convingător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
privirile rătăcite, rozându-și unghiile până la sânge, Ultima aventură de amor și cutezanță a lui Filip; după care, sleite de efortul de a fi imaginat cu patimă fiecare detaliu al aventurii, vor adormi epuizate într-o poziție incomodă, cu lampa uitată aprinsă, mângâind în visele lor obscene trupul celui care poate, în fascicolul următor, va bate și la ușa singurătății lor. Respirația lor sacadată de dorințe nepermise le va înflori pe buzele crăpate într-un murmur abia perceptibil: Fi-lip, Fi-lip,... Carol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej de multe ori și acum un scenariu de mult uitat se repeta aproape identic. Lucraseră mult timp împreună, angajați de armatorul grec Dimitrios, care sosea o dată pe lună în port și vroia să-i găsească pe amândoi așteptându-i ordinele pe cheiuri. Știau ce aveau de făcut. Dimitrios încărca birja
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nimeni nu pricepea ce li se strigă din fugă, căci fiecare prindea câte un fragment scurt care era urlat în dreptul geamului său. Carol alerga bezmetic, gâfâind, cu chipul transfigurat de efort și de un sentiment niciodată știut sau de mult uitat. "Dar oare a existat acest Filip vreodată? Dacă n a existat? Dacă, întorcându mă acum acasă în locul unui muribund sau poate chiar a unui mort, n-aș mai găsi pe nimeni? Nimeni pe ladă și nici un semn că cineva ar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Aproape că sparse cu trupul ușa, năvălind în încăpere o dată cu fulgerul de lumină verde al farului.... Iulie 1980 februarie 1981 Addenda ...Fost-au fost odată, poate niciodată, într-o urbe-ndepărtată, de mulți imaginată, de puțini călcată, de mai toți uitată, doi umili bătrâni, stingheri și străini. Un bătrân căruia viața-i era unica avere și-altul care doar să moară era singura lui vrere. Soarta i-a pus față-n față, vorovit au despre viață, despre moarte și iubire, despre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vreo cunoștință a cărei neînsemnătate era ridicol să influențeze pe Ioana. Și nici nu-i trebuise un argument. Fusese de ajuns ca acea cunoștință să strâmbe puțin din nas: Nu miroase frumos parfumul!" Și dacă dintre o mie de contradicții, uitate după ce mă supărau, păstram numai contradicția cu parfumul și făceam un simbol pentru ce era așa de des pretext de discuții, Ioana se enerva, găsea explicații și mă făcea meschin să insist pe un fapt fără importanță. Și, într-adevăr
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]