3,061 matches
-
strâns înfășurate. Trebuie să verifici doar nasturele și șiretul. Să se încheie bine. Nu, n-o să pară ciudat. Afară e ceață, și dacă nu mă înșel, în curând va începe să ningă. De fapt, sper că nu va ninge! O umbrelă închisă când afară ninge e grozav de ridicolă. Își puse toca neagră și îmbrăcă paltonul. Motanul se opri în prag scărpinîndu-și trupul arcuit de ușă. Bătrâna surîse: ― Nu te-am uitat, Mirciulică. Ți-am lăsat în bucătărie provizii. După aceea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dumneavoastră ați expediat mandatul pe 10 seara. Poșta a confirmat-o. " Și cu asta basta" răsuflă Azimioară gîndindu-se la o budincă formidabilă și crema de zahăr ars din frigider. Cristescu își întinse mâinile peste masă. ― Unde sânt tablourile, doamnă? ― În umbrelă, chicoti Melania Lupu. Închipuiți-vă! Desfăcu șiretul și scoase pânzele făcute sul: Vi le dau cu inima împăcată. Abia aștept să le văd la galeria națională. ― Nu mă îndoiesc... ― Cum să vă spun... Obrajii proaspeți deveniră roz... Știu că sânt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
închisă, fată, După poarta ferecată, După zidurile grele, După negrele zăbrele? Deschide zăbrelele Și privește stelele, Luna plină o privește Cum pe munți călătorește Și deschide-mi un oblon Ca să trec fără de svon, Că de noapte îmi e teamă; Toate umbrele mă chiamă, Tricolici mă prigonesc, Iar babele mă vrăjesc Cu flori roșie de mac Cu oscior de liliac Ca să nu mă dau de leac. Nu auzi cum sbor prin ramuri, Țip în horn și bat în geamuri? Nu sunt tânăr
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
miliardari, miniștri, profesori de teozofie, administratori de bloc, top-modele, napoleoni sau scriitori celebri, adică tot ce nu avem curajul să mărturisim ori să facem public, lucruri de maximă importanță intimă. Iată unde era de găsit „misterul“ omenesc. Întâlnirea dintre o umbrelă și o mașină de scris pe masa de operație a lui Lautréamont se petrece astăzi în acest tip de „confesiune“, în delir, între scriitorul de literatură și masa de cititori anonimi care au impresia, ba chiar convingerea, că se „instruiesc
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Eseu despre luciditate Lui Pilar, zilele toate. Lui Manuel Vásquez Montalbán, în viață „Să urlăm, spuse câinele“. Cartea glasurilor Rea vreme pentru votare, se plânse președintele prezidiului adunării electorale numărul paisprezece după ce închise cu violență umbrela îmbibată cu apă și dezbrăcă un pardesiu care nui folosise prea mult de-a lungul celor patruzeci de metri de trap gâfâit, din locul unde lăsase mașina până la ușa pe care, cu sufletul la gură, tocmai intra. Sper că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
decât că sunt deja pe drum. Președintele se duse să se așeze la locul său și așteptarea reîncepu. Aproape după o oră intră primul alegător. Contrar așteptărilor generale și spre dezamăgirea membrului prezidiului celui cu ușa, era un necunoscut. Lăsă umbrela șiroind la intrarea în sală și, acoperit de o pelerină de plastic strălucind de apă, încălțat cu cizme tot de plastic, înaintă spre masă. Președintele se ridicase cu un surâs pe buze, acest alegător, bărbat înaintat în vârstă, dar încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el, bărbatul se îndreptă cu buletinul spre cabina de vot și, după puțin timp se întoarse cu hârtia îndoită în patru, o înmână președintelui, care o introduse cu un aer solemn în urnă, primi documentele și se retrase, luându-și umbrela. Al doilea alegător întârzie zece minute până să apară, dar, după el, deși cu picătura, fără entuziasm, ca niște frunze autumnale desprinzându-se lent de pe ramuri, buletinele de vot căzură unul câte unul în urnă. Oricât întârziau președintele și membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aceste femei, în fața oglinzii vieții lor, scuipă în fiecare zi, în fața a ceea ce au fost, scuipatul a ceea ce sunt. Că un politician din partidul de dreapta, bărbat între patruzeci și cincizeci de ani, după ce și-a trăit toată viața sub umbrela unei tradiții răcorite de aerul condiționat al bursei de valori și legănate de zefirul vaporos al piețelor, a avut revelația sau simpla certitudine a profundei semnificații pe care o avea blânda insurgență a orașului pe care are sarcina să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Ieșise de la teatru, de data asta el nu era însoțit, se grăbea la o doamnă care-l aștepta, alta decât Margareta. Afară era urgia lui Dumnezeu, iar în lumina becurilor electrice din Piața Teatrului se vedeau ace de ploaie. De sub umbrela lui a văzut cine era sub umbrela lor, a văzut-o pe ea, cu un domn, probabil tatăl. Se mai împlinise parcă, dar capul încadrat de părul negru acoperit cu o glugă de catifea și mătase era același. Singura birjă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu era însoțit, se grăbea la o doamnă care-l aștepta, alta decât Margareta. Afară era urgia lui Dumnezeu, iar în lumina becurilor electrice din Piața Teatrului se vedeau ace de ploaie. De sub umbrela lui a văzut cine era sub umbrela lor, a văzut-o pe ea, cu un domn, probabil tatăl. Se mai împlinise parcă, dar capul încadrat de părul negru acoperit cu o glugă de catifea și mătase era același. Singura birjă - ca de-obicei, pe ploaie, nu găsești
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în el, dar mărindu mă, mă aburcam întâi în spinarea bunicului, apoi de acolo pe ramurile puternice. Când priveam de jos, niciodată nu zăream cerul printre crengile lui. Iar când ploua mă adăposteam la rădăcina lui ca sub o uriașă umbrelă. Să nu adormi la umbra nucului, că este foarte periculos! îmi zicea bunicul, deoarece umbra acestui copac este înșelătoare. Te atrage cu răcoarea ei, dar poți răci în plină vară. În timp ce creștea, nucul ocupa mai mult spațiu, umbrind mai mult
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
nu de îmbogățire. Ateii nu au mai multe satisfacții. Dar le rămân foarte puține speranțe. Ateii sunt frustrați de voluptatea mântuirii. Cândva, oamenii se străduiau să împingă efemerul spre sacru. Până și agresivitatea unor religii a fost împinsă tot sub umbrela lui Dumnezeu. Nici deasupra nu prea avem liniște. Deși ne învecinăm cu Dumnezeu. Suntem creați de Dumnezeu, dar și-a băgat puțin coada și opoziția. Important e ca în fiecare suflet să pâlpâie o candelă. Îngrijește-ți sufletul! Oricând poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
obiectiv și subiectiv, între realitate și ficțiune/ iluzie, încât poporul devine populație căreia i se pot servi orice inepții, de cei aflați la Putere. Nu întâmplător, sistemul (totalitar sau post-totalitar, "era ticăloșilor", în sintagma lui Marin Preda) urăște memoria. Sub umbrela uitării se pot ascunde toate durerile /frustrările și visele Lumii /individului. Spre a sugera eternitatea fluviului uitării, efectele benefice și malefice ale acestuia, Anton Petrovschi Bacopiatra transfigurează istoria generației în blugi în corelație cu istoria universului. Amintirile suprapuse ale naratorului
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și ușori, din piele de bizon cu talpă flexibilă, antiderapantă, cufundat în gânduri, cu o geantă nu prea mare dintr-un material de cort negru, impermeabil, cu cinci fermoare din plastic, fiecare din ele cu câte două cheițe, cu o umbrelă pliantă în mână ca toți concetățenii lui Bacovia care cunosc din familie că, până la Sfântul Petru și Pavel, chiar și după, trebuie s-o porți cu tine când pornești la drum, Bidaru urcă în Rapidul ... 56 spre București, cu plecarea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care pornise la drum, îmbrăcat cu aceeași geacă gri, corpul și mâinile erau la locul lor, geanta din material impermeabil negru, cu cele cinci fermoare pe jumătate deschise, îi atârna pe umărul stâng ca de obicei, iar în mâna dreaptă umbrela pliantă. Până și șapca "Puma" cu cozoroc mare era pe cap, la locul ei. Dacă nu ar fi avut în preajmă acel uriaș bolovan, jur-împrejurul său acel cer înstelat și acea uriașă sferă în fața sa, s-ar fi convins ca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fluorescente ale tuburilor cu neon, toate la un loc se puneau chezășie că ploaia nu constituia o amenințare imediată. Ca să se simtă cât mai lejer, trase de un fermoar la întâmplare din cele cinci, îl desfăcu până la capăt și aruncă umbrela pliantă în buzunarul deschis al genții pe trei sferturi goală ce atârna, ca de obicei când era la drum, de umărul său stâng. Cerul fiind senin fără urmă de nori, spera să nu mai aibă nevoie de ea cel puțin
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
toc rezervor sau vreo pană de gâscă, nu s-a bătut și nu a amenințat pe nimeni și nimeni nu l-a amenințat vreodată, iar în geanta cu cinci fermoare pe trei sferturi goală, în afară de sandvișul preparat de Dana, de umbrelă și de o traista ce semăna mai mult cu turbinca lui Ivan, nu avea nici roni, nici dolari, cu atât mai puțin euro sau droguri. Era curat și nu avea nici o legătură cu lumea interlopă. Cine o fi dincolo de faruri
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de față cu soția. Era complet goală. Mai mult decât atât, soția, de teamă să nu fi uitat vreun sandviș neconsumat, prin buzunarele genții, care să se strice, a deschis-o și a scos tot ce era în ea, adică umbrela și cealaltă geantă veche cu fermoarul stricat, pe care le-au agățat într-un alt cui. Acum, voia să o vadă neapărat! Fără a sta mult pe gânduri, s-a repezit în hol. Soția, neștiind ce-i trece septuagenarului ei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
povești. - Atunci, orvoar. Pe mâine. Când vii de la Brașov? Repede așez cartea la locul ei și mă reîntorc în separeul întâlnirilor noastre, cel cu mescioara și cu mașina de scris. În două minute ajunge și Iozefina rabatând la intrare o umbrelă cu care venise ca să nu-i ningă coafura. Urmează o îmbrățișare nesemnificativă apoi, la insistența mea, un sărut formal. Se aude din nou ușa de la intrare și vocea cântată a lui Roji: Ce fac porumbeii mamii? Bineeee! - răspundem amândoi în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
simplă vacă bună pentru montă? Rușine! Rușinea rușinilor, nu altceva! Se înțelenește apoi tăcerea. Tăcere cu carcase de emoții atârnând în cârlige, de tavan, ca ntr o măcelărie. Măcelăria sufletului! Apoi Iozefina își ia, mai mult decât întoarsă pe dos, umbrela și, cu un la revedere rece și anemic, pleacă. Se pare că zisesem hop până a sări pârleazul. Și nu era prima oară. Poate că îi cerusem prea mult și dintr-o dată, totul. Eu deja o și vedeam pe Iozefina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
soțul meu nu este un zugrav de duzină, ci specialist-specialist. Dar dacă vreodată vei constata că pereții apartamentului tău mor de dorul varului, deși nu-i cred în stare de o așa sensibilitate, s-ar putea să negociem afacerea... Sub umbrela nobilă a blazonului soțului său, care-și purta imperial, în fiecare zi, găleata, șpaclul și bidineaua cu el, Sonia juca tare în orice împrejurare. Chiar și pe mine m-a pus la colț. Invitându-mă, cu vioară cu tot, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Parc. O, da, există o schimbare! Au construit ceva unde a fost grădina de vară a lui Kruger. Apartamente pentru funcționarii publici. El rămase tăcut, destul de nepregătit să facă față acestei noi mișcări a adversarului. Deci Kruger, cu luminile feerice, umbrelele În culori luminoase și țiganii care cântau Încet de la masă la masă pe Înserat, nu mai era. Carl plecase și el. Pentru o clipă, se simți gata să-și pună În mânile acestei femei siguranța sa și a prietenilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
consecințe? Cine îi va opri după aceea? Nu răspunse. Cugeta în vreme ce urmărea cu privirea bena funicularului traversând râul. Înăuntru, nu se distingea decât silueta corpolentă a unei negrese enorme - „La Sandra“ - care încerca să se apere de soare sub o umbrelă. „Dacă se răstoarnă bena și „La Sandra“ cade în apă - se gândi el -, toți peștii și caimanii din San Pedro vor lua sifilis...“ Când negresa ajunse pe celălalt mal și dispăru printre copaci, se întoarse, dar misionarul nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
adevăratele secrete... într-o libertate infinită! Știu cum arată pămîntul văzut de sus și apropiindu-se, cum e să te afli în liniștea absolută a imensității cerului, desprins de orice, atîrnat și legănat ușurel în hamul și frînghiile unei uriașe umbrele albe... Uneori cînd merg pe jos, am soarele roșu rotund în față iar în lateral vîjîitul mașinilor pe șosea și ceva mai încolo dealurile acoperite de zăpadă, constatînd că îmi îngheață nasul și urechile, mă întreb ce temperatură are soarele
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ciment, o bancă, o bordură sau scara blocului ei... dar asta pentru că altceva are importanță. Iată un alt episod din peripețiile lui Romeo-Ulysse: de dimineață Romeo ia maxi-taxi ca să se ducă la ea. Plouă cu găleata și el își ia umbrela. Pe drum se oprește să ia și niște flori: simte că ar vrea să-i ducă ceva și atunci alege niște bujori îmbobociți și frunzăroși... E deja fericit la gîndul că o s-o vadă și cînd ajunge la ea la
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]