2,852 matches
-
adresate direct acestuia, fără să-i dea răgaz să formuleze el însuși vreun răspuns. Verifică în permanență tot ce a făcut copilul și e veșnic neîncrezător în capacitatea acestuia de a face ceva. Aplică deseori pedepse aspre, îl critică, îl umilește, îl cicălește necontenit și nu are niciodată răbdare. Indiferent de vârstă, copilul nu are voie să exprime nicio opinie și nici să ia singur vreo decizie. în ierarhia familiei, copilul ocupă un loc inferior și este tratat ca o ființă
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
din partea sultanului. Când au intrat în palat și i s-au închinat, nu și-au descoperit capetele, după cum era obiceiul lor. Dracula i-a întrebat: "De ce ați făcut asta? Voi, ambasadorii, ați venit la un mare suveran și m-ați umilit". Ambasadorii au răspuns: Acesta este obiceiul pământului nostru și al suveranului nostru". Și Dracula le-a zis: Atunci vă voi întări în obiceiul vostru. Să fiți cu curaj". Și porunci să li se fixeze scufiile în cap cu cuie mici
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sexuale, băieții pot fi victime mai des decât fetele și mai adesea victimele altor băieți. Mai precis, agresiunea sexuală urmează două logici, adesea asociate: o logică homosexuală și o logică a dominației, în care cel mai puternic trebuie să-l umilească pe cel slab (de exemplu, dezbrăcându-l în public). Această anchetă evidențiază importanța criteriilor culturale: astfel, în școlile religioase studiate, fundamentalismul care dă o reprezentare negativă a fetelor antrenează agresiuni sexuale mai importante între băieți. În propriile noastre anchete (Debarbieux
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
din Iași. Ceremonia are loc la biserica Sf. Parascheva din Tg. Frumos. Debutul vieții sale de diacon nu este sub auspicii bune, conflictele cu socrul neîntârziind să apară, zdruncinând lumea tânărului neobișnuit cu răutățile. Este tratat ca o slugă, este umilit și toate visurile și planurile lui sunt spulberate chiar de propria familie. Nemaiputând suporta aceste tratamente și neavând niciun sprijin, înaintează o jalbă Mitropolitului, însă nu i se face dreptate, din contra, calvarul i se asprește, fiind închis în beciurile
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
condamnării a abaterilor de la ordinea morală și civică. Ea este neadmisă în școală și în societatea noastră sub forma violenței, a bătăii pe motiv că: creează suferință fizică și nu de conștiință (cel puțin nu neapărat o suferință de conștiință); umilește, lovește în demnitatea insului, conditionându-i comportamentului de dresură; violență cultivă violența, bătaia creează batăuși; adesea, violența înseamnă a răspunde cu rău la rău, răzbunarea, ceea ce presupune proliferarea, răspândirea răului. În educație, chiar dacă uneori ea apelează și la efecte de ordin
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
însă infectate" și se hotărăște să abordeze și sexul ca un aristocrat veritabil, adică evitînd "colajul cu tipese sărace". Așa a rezistat tînărul Mateiu I. Caragiale greutăților vieții și nu s-a sinucis după cum scrie în Jurnal "spre a nu umili printr-un gest laș o dată mai mult stirpea mea care a așteptat poate de la mine înălțarea de care predecesorii mei cunoscuți au lipsit-o". De pe poziții nobiliare a abordat și "formula căsătoriei din interes, obișnuită în cercurile aristocratice" (B. Cioculescu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
decât a livra nu știu câte replici inspirate direct din documentele de partid. Personajele negative nu mai sunt nici ele negre tuci. Ezechil nu ajunge dintr- odată un ucigaș doar pentru că așa e el, rău și dușman al poporului. Mai întâi este umilit de tiranicul său tată, Găvrilă, care nu vrea să-i dea partea lui de pământ. Apoi, țăranii săraci, în frunte cu Moț, refuză să-i facă parte la împărțeala moșiei baronului Papp de Zerind, deși Ezechil a luptat și a
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fierbinte. Simțea în sufletul său pe Dumnezeu, precum sufletul său se simțea în Dumnezeu... De aici încolo, toată viața lui Apostol până în fața ștreangului se desfășoară între el și Dumnezeu. Ca un personaj dostoievskian, se duce și îi cere iertare, umilindu-se, ticălosului notar Pălăgieșu, pe care îl lovise cu pumnul în gură. Îi cere iertare și Martei, din inimă, pentru logodna ruptă. Iată cum îi răspunde acum cinicului Gross : — Iubirea n- a ucis niciodată, Gross - zise Apostol netulburat. Numai oamenii
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
formulând ipoteza unei regrupării tactice aprobate de Ceaușescu, cu scopul de a întări controlul asupra trupelor influențate de manifestanți 32. Tot Stănculescu afirmă că, după ce Ceaușescu a încercat să se adreseze mulțimii din balconul CC, dar, primit cu huiduieli și umilit cineva a aruncat chiar după el cu un pantof -, s-a retras, el, Stănculescu, ar fi fost cel care l-ar fi convins să nu încerce evacuarea în forță a pieței, ci să plece cu elicopterul, în așteptarea restabilirii ordinii
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și simțul onoarei în diferite zone de conflict unde acționează cu curaj eficiență. Chiar dacă este acum profund afectat de măsurile care îi amputează dramatic drepturile materiale, atât pe durata serviciului activ, cât și după trecerea în rezervă, cum e și umilită de discursul jignitor care le-a însoțit din partea guvernanților actuali, corpul ofițerilor Armatei Române pare încă extrem de moderat în reacțiile sale publice. Nu putem decât spera că așa se va manifesta și în viitor. Poliția, care nu mai are statutul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cum este, în cum ar putea să fie); - au atribute excepționale, de basm; - frumusețea fizică presupune și frumusețea morală; - haiducul dă lovituri, de obicei Ț împotriva boierilor, a bogătașilor, a popilor, a ciocoilor; sau împotriva fostului stăpân care l-a umilit și chinuit; - până la urmă, haiducul moare, copleșit de forțele împotriva cărora luptă; dar, de fapt, în plan etic, haiducul învins este un ... învingător; - un „erou” învinge armate întregi; dușmanii sunt „ca frunza și ca iarba”; - voinicul piere prin trădarea unui
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
epocii restituțiilor feudale inaugurată ulterior morții lui Iosif al II-lea (1790), înțelegerea românească a ideii de "națiune" înregistrează o reculare semantică. Această contracție atrofiantă a razei de cuprindere a națiunii este vizibilă în Suplica din 1791, semnată de "Mult umilii și în veci credincioșii supuși, Clerul, Nobilimea, Starea militară și cea Orășenească a întregii națiuni române din Transilvania" (cf. Prodan, 1984, p. 480). Cu toate formalitățile petiționare ce trebuiau respectate, absența țărănimii românești de pe lista categoriilor de semnatari simbolizează totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
spațiul celest: „Cresida o chema pe-acea domniță,/ Iar după gândul meu, în Troia toată/ Mai gingașă nu se afla ființă:/ Frumusețe de pe alt tărâm, ciudată,/ Încât părea a fi din veci sculptată/ Întru desăvârșire îngerească,/ și pogorâtă să ne umilească.”967 Produce asupra celor din jur o admirație certă: „Frumoasă ce-i cum nimeni nu mai 964 Ibidem, p. 24. (trad. n.) 965 E. Talbot Donaldson, op. cit., p. 54. 966 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, ed. cit., p. 315. 967
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
merge bine Într-o cetate, el zdruncină sufletul celor care sînt mai buni decît el, căci au drept pildă puterea celor răi.” (Euripide) Mai mult chiar, mulți vor crede că așa ar trebui să se comporte și ei!... * „Sărăcia Îi umilește pe oameni pînă la a-i face să roșească de virtuțile lor.” (Vauvenargues) În mod normal, un om caracterizat de virtuți, n-ar trebui să fie Într-o condiție de sărăcie, care deprimă. Însă, pe de altă parte, nici bogățiile
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Omul care caută gloria lumească se preamărește tot mai mult, iar pe măsură ce se preamărește În ochii oamenilor, slăbește tot mai mult În sine și ajunge să nu mai poată face nimic singur. Însă omul care caută aprobarea lui Dumnezeu se umilește din ce În ce mai mult Înaintea oamenilor, dar devine din ce În ce mai puternic și În cele din urmă ajunge să poată face orice.” (Lao Tzi) La rîndul său, Lev Tolstoi apreciază că Întreaga putere spirituală a omului rezultă din smerenie: „Smerenia e temeiul tuturor, al
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Ludovic al XIII-lea era regele și dacă dorea, cu un singur cuvânt, l-ar fi putut condamna la moarte sau mătura de pe scena istoriei pe Richelieu. Lăsând cu dărnicie puterea decizională în mâinile unui personaj care îl minimaliza și umilea, sacrificând sentimentele personale pentru gloria Franței, Ludovic al XIII-lea nu trebuie compătimit, ci glorificat. însă, ne menținem punctul de vedere și îi vom contrazice pe acești istorici. Ludovic al XIII-lea nu era gelos pe cardinal, nu se simțea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
-l privească în timp ce se prefăcea adormit. A fost trădat de prinții de sânge, care erau membrii familiei sale, a fost înșelat din nou de vara sa, cu care existau tratative în privința unei căsătorii. A privit neputincios cum mama sa este umilită, iar nașul său este nevoit să fugă pentru a scăpa de mulțimea furioasă. Ludovic al XIV-lea a avut astfel ocazia să vadă viața în întreaga sa dimensiune, de la copilăria fericită când se juca cu copiii de onoare și alerga
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pe care a avut-o vreodată. Bombardarea porturilor Algiers și Tripoli a condus la eliberarea sclavilor creștini, iar suportul oferit de Genova Spaniei a fost aspru pedepsit de Ludovic: orașul a fost asediat, iar după capitulare dogele Genovei a fost umilit, trebuind să prezinte scuze oficiale lui Ludovic. O altă dovadă de diplomație a fost comentată în lucrarea apocrifă a marchizului Charles Auguste la Faré: Mémoires et réflexions sur les principaux événements du règne de Louis XIV sur le caractère de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a fost închis la Bastilia și apoi trimis la Montpellier unde a rămas douăzeci de ani. La întoarcerea sa, regele, care îl iertase, nu s-a putut abține să nu-i ia peste picior vestimentația. La rândul său, Vardes se umilește afirmând: «Sire, când cineva este atât de mizerabil pentru a fi îndepărtat de lângă dumneavoastră, nu numai ca este un nenorocit, ci este și ridicol»“ Caracteristic lucrărilor apocrife este interesul pentru detaliu, mijloc literar utilizat pentru a conferi credibilitate afirmațiilor. Rememorând
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
există ființe umane cărora le este frică mai mult și mai frecvent decât altora; sunt mai fricoși. Pentru ei, este important să le înțelegem și să le respectăm emoția. Este înțelept să nu râdem niciodată de ei, să nu-i umilim sau să-i ironizăm pentru că le este frică (sau pentru că sunt fricoși). Cel mai bine este să-i ascultăm fără să căutăm o soluție. Este binevenit să-i ajutăm să-și conștientizeze emoția, să-i dezîncordăm, să-i eliberăm de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
serviciu (15%); se referă la muncă prost executată, prea lent, cu greșeli; d. a fi tratat cu lipsă de respect (11%); aceasta vizează: a fi tratat cu nepăsare, cu aroganță, cu ironie, cu dispreț sau în zeflemea; e. a fi umilit în public (7%). Fiind o emoție foarte supărătoare, ce conferă o stare de disconfort, pe durata căreia există o mare probabilitate să-i rănim pe ceilalți, devine firesc pentru cei mai mulți dintre noi să ne dorim să ne eliberăm cât mai
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
general, acele lucruri care ne fac să ne simțim neajutorați și șubrezi. Când urâm, simțim o nevoie imperioasă să scăpăm de ceea ce ni se pare detestabil: "ochii noștri devin pumnale, inima ne e plină de fiere, vrem să rănim, să umilim, să anihilăm obiectul urii noastre, să urlăm, să-l facem bucățele" (Holmes, Holmes, 2001, p. 115). În principiu, nu-i putem urî "decât pe cei de care sunem dependenți într-o oarecare măsură", scrie F. Wilks (2003, p. 204). Ura
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
un nivel mai ridicat decât cel real. Bunăoară, când un coleg monopolizează discuția fără să-și dea seama (nivelul 2), putem interpreta (enervați) că știe ce face și puțin îi pasă (nivelul 3) sau, pur și simplu, vrea să ne umilească (nivelul 4). 46 În lucrarea sa The Rules of the Game, Carl Sagan face o interesantă ierarhizare a formelor de reciprocitate (Dawson, 2007): a. regula de aur: ce voim să ne facă nouă oamenii, să le facem și noi la
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
însă atunci când este sever sau, din contra, indulgent. Spiritul critic poate lua forma cea mai nobilă atunci când ia în vizor propria noastră persoană: autocritica. Aceasta duce la luciditate, la revizuirea judecăților. Ea îi încurajează pe cei timizi și îi face umili pe cei orgolioși (pe cât posibil). În alt sens, spiritul critic are ca obiect purtarea oamenilor și mersul societății. El semnifică critica morală și socială. Cuiva i se reproșează lipsa de cinste, guvernul este condamnat pentru că nu își ține promisiunile, se
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
fost povestită de un prieten. Aștepta singur autobuzul și brusc s-a trezit înconjurat de patru-cinci țigani cu figuri prea puțin amabile care, rânjind, i-au cerut să tragă un fum din țigara sa. În mod vizibil, încercau să îl umilească (ei înșiși fiind umiliți în alte circumstanțe). Prietenul a avut destul sânge-rece încât să caute pachetul în bu-zunar și să le ofere o țigară fiecăruia. Tensiunea a dispărut in-stantaneu. O dublă prejudecată a fost desființată: cea a țiganilor despre disprețul
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]