6,447 matches
-
dialectele italienești și sarde au la bază ficátum. Deci rom. ficat < lat. ficatum, termen culinar cu sensul „ficat umplut cu smochine“. Este foarte posibil că și cuvântul mai, care vine în română din magh. máj, să fi fost împrumutat de la unguri, mari crescători de gâște, inițial tot ca termen culinar, pentru a desemna ficatul (de gâscă) gătit. Apoi, s-a întâmplat ce s-a petrecut și în latină, cu aproape două mii de ani în urmă, când termenul iecur „ficat“ a dispărut
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
pe coordonatele istorică și teritorială. Astfel, pentru vlah se face trimitere la tribul celtic volcae menționat de Caesar în De bello gallico, pentru slav, la pârâul Sluia din zona Smolensk, pentru bulgar, la o populație turco-mongolă venită de la Volga, pentru ungur, la un nume etnic turcic, etc. Pentru a înțelege antichitatea ca popoare și limbi, trebuie avut în vedere faptul că numele de populații vechi și de zone locuite de ele nu redau etnii sau zone etnolingvistice anume în sensul de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acei slavi s-au împrăștiat slavii pe pământ și s-au numit cu numele lor după locurile pe care s-au așezat... Că doar mai înainte locuiau [la Dunăre] slavii, dar volohii au cucerit apoi pământul slavilor. Pe urmă însă ungurii i-au alungat pe volohi.” Ducerea slavilor în antichitate a venit în contradicție cu teoria migrației lor în secolul al V-lea, fapt reflectat în GE unde citim următoarele despre Sf. Andronic: „Personaj despre care este vorba în epistola Sf.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Oasele, Oaș, Osica, Osoi, Oșești, Uiasca, Uiești, Vasca, Vaslui, Vașcău, Văsoaia, Văsui, Veza, Visca, Visuia, Vișani, Vișeu, Vișina, Vișinari, Vișoi etc. Din etimonul latin a rezultat în română a (se) bucura, iar din cel tracic a (se) veseli. Hunii și ungurii, denumiri supraetnice Istoria constituirii limbilor în spațiul est european ne obligă să ținem seama de evoluția etnolingvistică traci > maghiari, în contextul comun al devenirilor traci > români, traci > slavi, tracii iliri > albanezi și pe fondul larg al continuității lingvistice euro mongolo-turco-tătare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
1. Cea mai populară explicație îi aduce pe maghiari în Panonia la intersecția secolelor nouă și zece. Ea se bazează pe o relatare din cronica slavilor de răsărit, unde se spune că „în anul 6406 (898) au trecut pe lângă Kiev ungurii, pe la dealul care se numește acum unguresc; au venit la Nipru și au făcut tabără (cu căruțe, corturi, turnuri): pentru că umblau ca polovețienii. Au venit dinspre răsărit și au trecut peste munții cei înalți, care deja se numeau Munții ungurești
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
răsărit și au trecut peste munții cei înalți, care deja se numeau Munții ungurești, și au început să lupte contra valahilor și slavilor care locuiau acolo” (p. 40). Din această relatare rezultă două aspecte care desființează teoria venirii târzii a ungurilor în Panonia. Primul constă în sugerarea originii rusești a numelui lor: sl. gora „deal”, iar „lîngă deal” - u gorî, astfel că populația migratoare care a poposit sub acest deal a luat numele de ugorĭskoe „ungurească”. Cel de al doilea constă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
numele de ugorĭskoe „ungurească”. Cel de al doilea constă în prezența adjectivului unguresc în Carpați înaintea trecerii pe lângă Kiev a acelei afro-asiatice din care au rezultat familiile de limbi indoeuropene, populații: munții ungurești (Carpații nordici), peste care au trecut acei unguri ca să ajungă în Panonia, deja (uže) se numeau ungurești (prozvašaja ugorĭskaja). Se știe că moldovenii numeau munții dinspre Ardeal ungurești, iar populația din Ardeal, unguri; în balada „Miorița” ciobanul român de peste munți este ungurean. Venirea în Panonia, la intersecția secolelor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rezultat familiile de limbi indoeuropene, populații: munții ungurești (Carpații nordici), peste care au trecut acei unguri ca să ajungă în Panonia, deja (uže) se numeau ungurești (prozvašaja ugorĭskaja). Se știe că moldovenii numeau munții dinspre Ardeal ungurești, iar populația din Ardeal, unguri; în balada „Miorița” ciobanul român de peste munți este ungurean. Venirea în Panonia, la intersecția secolelor IX și X, a unui val de „unguri” a fost interpretată de unii cercetători ca dată a întemeierii fenomenului etnolingvistic maghiar pe cursul mijlociu al
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
numeau ungurești (prozvašaja ugorĭskaja). Se știe că moldovenii numeau munții dinspre Ardeal ungurești, iar populația din Ardeal, unguri; în balada „Miorița” ciobanul român de peste munți este ungurean. Venirea în Panonia, la intersecția secolelor IX și X, a unui val de „unguri” a fost interpretată de unii cercetători ca dată a întemeierii fenomenului etnolingvistic maghiar pe cursul mijlociu al Dunării. Este adevărat că după această dată populației Panoniei i s-a impus biserica de la Roma, zona fiind organizată ca stat catolic cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din care s-au revărsat mai multe valuri migratoare. După imigrația pomenită vor urma cumanii, tătarii. Înainte de această dată, cronica vechilor ruși menționează două valuri succesive de populație turcică în timpul împăratului Heraclius (610-641): unul al hazarilor numiți bulgari, altul al ungurilor albi: „Când poporul slav locuia, cum am mai spus, la Dunăre, au venit de la hazari cei cărora li se zice bulgari și s-au așezat la Dunăre și erau trăitori printre slavi (naselniți slovĕnom bîșa). Apoi au venit ungurii albi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
al ungurilor albi: „Când poporul slav locuia, cum am mai spus, la Dunăre, au venit de la hazari cei cărora li se zice bulgari și s-au așezat la Dunăre și erau trăitori printre slavi (naselniți slovĕnom bîșa). Apoi au venit ungurii albi și au preluat (naslĕdiša) pământul slavilor. Iar acești unguri și-au început aici existența în timpul împăratului Iraklie, când acesta plecase asupra lui Chozdoroi, împăratul perșilor” (p. 28). În Studii asupra maghiarilor, Ioan Slavici arată că istoria mai de mult
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
spus, la Dunăre, au venit de la hazari cei cărora li se zice bulgari și s-au așezat la Dunăre și erau trăitori printre slavi (naselniți slovĕnom bîșa). Apoi au venit ungurii albi și au preluat (naslĕdiša) pământul slavilor. Iar acești unguri și-au început aici existența în timpul împăratului Iraklie, când acesta plecase asupra lui Chozdoroi, împăratul perșilor” (p. 28). În Studii asupra maghiarilor, Ioan Slavici arată că istoria mai de mult a maghiarilor se pierde într-o negură deasă, această populație
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
e hunic, adică bulgaro-turc” (p. 14 urm.). Considerând „obârșia și descendența hunică a maghiarilor ca o realitate istorică neîndoioasă” (p. 9), Gh. Kristóf îl prezintă pe Atila și faptele hunilor ca primus egressus Hungarorum „prima ieșire (manifestare, ridicare, apariție) a ungurilor”, iar pe Arpad și luptele maghiarilor sub conducerea acestuia pentru cucerirea Panoniei ca secundus egressus Hungarorum. Autorul exultă la gândul că aceste „izbucniri” războinice și cuceritoare, de obârșie hunică, au fost imprimate „smeritelor neamuri fino-ugrice” care, „ocupate cu vânătoarea și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și obârșia strălucitoare hunică (= turcică)” (p. 10). Tocmai prin această obârșie, crede autorul, maghiarii au intrat în istorie sub numele de ungri, ungari, hungri, hungari, care confirmă apartenența la rasa hunică, la semințiile turcești și rudenia huno maghiară. În Faptele ungurilor, de secretarul anonim al regelui Bela, relatarea din cronica vechilor ruși privind locuirea Panoniei, la sfârșitul secolului al IX-lea, de către valahi și slavi, se prezintă completată și interpretată în viziunea unui scriitor maghiar de mai târziu cu câteva secole
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pastores Romanorum” (FHDR, p. 31), care înseamnă că, la venirea acestui val de maghiari, Panonia era locuită „de slavi, bulgari și valahi, precum și de pastorii (= preoții) romanilor”. Introducerea în cronică a bulgarilor reflectă ideea de continuitate a hunilor bulgari (strămoșii ungurilor) în Panonia, „que primo Athile regis terra fuisset” (care ar fi fost mai înainte țara regelui Atila), în timp ce „pastorii bisericii romane” reflecta situația confesională a Panoniei la finele secolului al IX-lea, după ce slujitorii ortodocși de limbă slavă ai bisericii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
avanpost al catolicismului, populația maghiară a avut, într-o organizare administrativă propice, șansa de a și cultiva limba veche, aducând astfel în prezentul nostru lingvistic o palidă amintire a stadiului preindoeuropean de evoluție a limbii. Restrângerea sferei semantice a cuvintelor ungur și ungar la sensul de „maghiar” este de dată recentă, procesul limitării fiind încă neîncheiat. Pentru unii români aceste nume mai sunt încă sinonime cu ungurean care, pe lângă sensul menționat, denumește populația română din Ardeal, în special din vecinătatea Țării
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cronicarul notează ca sinsemantice denumirile huni, maghiari, ugri (p. 268) la care Cantemir va adăuga forma uni (HVR, p. 12, 376, 463-464). În felul acesta se raportează la aceeași origine cuvintele simple uni, huni, prima parte a cuvintelor compuse ungar, ungur, vengr, maghiar, mongol și partea a doua a cuvântului Panonia. Componentul un-, hun-, ven-, mon-, -on etc. exprimă ideea de unitate, ca rom. un, ins, lat. unus (oinos, oenos), vgr. en, gen. enos și monos, celt. unig „unic”, oen, oin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rămas cele mai pure zone ale românismului, întrucât populația, asemănător italienilor care au colonizat zonele integrate rând pe rând în imperiu, nu a plecat toată de acolo: „Și până azi ei sânt (în Ardeal și Maramureș) mult mai numeroși ca ungurii, începând cu Bacica sârbilor temișoreni, peste tot Mureșul, în Herțeg, în jurul Bălgradului, unde locuiesc principii, în Țara Oltului și în tot Maramureșul; așa de tare s-a înmulțit poporul, ca și cum n-ar fi descălecat nici unul din Maramureș și de la Olt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în care au trăit în munți romanii nu au putut avea nici credință creștină și nici scriere. Se confirmă și la acest capitol falsul descălecatului: abia în secolul al XIV-lea, la descălecat, ei fac cunoștință cu creștinismul „îndrumați de unguri și de sârbii de neam slav”, care și ei erau „creștinați de curând pe acea vreme” (p. 214). Însă religia de rit grecesc „au primit-o amândouă aceste țări (Moldova și Muntenia) chiar pe vremea când împăratul Paleolog (1439-1442) cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rutenii fermieri din Pocuția și Podolia; ei populară Cernăuții, Hotinul și toată regiunea Nistrului, ținuturile Orhei, Soroca și pe Prut jumătate din ținutul Iașilor, precum și jumătate din ținutul Sucevei... Orașele mai toate au fost întemeiate de sași, tot ei împreună cu ungurii ridicară și viile” (p. 233); în Muntenia, după descălecarea lui Negru vodă „și ungurii, sașii și sârbii cu minunată repeziciune s-au așezat cu coloniile lor pe malurile Dunării” (p. 235). 8. La fel de fantastic decurge formarea limbii române. Este clar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ținuturile Orhei, Soroca și pe Prut jumătate din ținutul Iașilor, precum și jumătate din ținutul Sucevei... Orașele mai toate au fost întemeiate de sași, tot ei împreună cu ungurii ridicară și viile” (p. 233); în Muntenia, după descălecarea lui Negru vodă „și ungurii, sașii și sârbii cu minunată repeziciune s-au așezat cu coloniile lor pe malurile Dunării” (p. 235). 8. La fel de fantastic decurge formarea limbii române. Este clar că aceasta nu putea exista înainte de descălecarea Moldovei, cum rezultă și din afirmația că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
verbe „au în sine împrumuturi din toate limbile vecine, dar mai mult din cea slavă, iar mai puțin din limbile ungurească și turcească” (p. 212). Prin ceața densă lăsată pe istorie, străbat cu greu câteva crâmpeie de adevăr: a) Cuvântul ungur nu este la origine nume etnic pentru o populație ugro-finică, el exista chiar înainte de Atila: o glosă marginală la Poema Polonă face precizarea: „Decebal, rege unguresc” (p. 391); „Țara Ungurească” este totuna cu „Țara Panoniei” (p. 392) și cu Muntenia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Poema Polonă face precizarea: „Decebal, rege unguresc” (p. 391); „Țara Ungurească” este totuna cu „Țara Panoniei” (p. 392) și cu Muntenia (p. 326); însuși Costin vorbește, pentru epoca ulterioară venirii în Panonia a unui grup de populație ugro finică, de unguri nemțești (p. 280) și de ungurii români (p. 258). Hunii, veneții, Viena, Veneția, vandalii, uniții etc. sunt forme pentru ideea de unitate. În această serie se înscriu și ungar/ungur/maghiar/vengr, forme compuse (un-gar) care exprimă „unitatea alcătuită, constituită
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
unguresc” (p. 391); „Țara Ungurească” este totuna cu „Țara Panoniei” (p. 392) și cu Muntenia (p. 326); însuși Costin vorbește, pentru epoca ulterioară venirii în Panonia a unui grup de populație ugro finică, de unguri nemțești (p. 280) și de ungurii români (p. 258). Hunii, veneții, Viena, Veneția, vandalii, uniții etc. sunt forme pentru ideea de unitate. În această serie se înscriu și ungar/ungur/maghiar/vengr, forme compuse (un-gar) care exprimă „unitatea alcătuită, constituită”. b) Costin acceptă pentru Dacia hotarele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în Panonia a unui grup de populație ugro finică, de unguri nemțești (p. 280) și de ungurii români (p. 258). Hunii, veneții, Viena, Veneția, vandalii, uniții etc. sunt forme pentru ideea de unitate. În această serie se înscriu și ungar/ungur/maghiar/vengr, forme compuse (un-gar) care exprimă „unitatea alcătuită, constituită”. b) Costin acceptă pentru Dacia hotarele care cuprind Moldova, Țara Muntenească, Ardealul cu Maramureșul și cu Țara Oltului, între Nistru, Marea Neagră, Dunăre, Panonia, Moravia și Podolia (p. 254), adăugând că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]