4,632 matches
-
mă îngrozește scena. De altfel, uitasem de ea. ― Poate, compasiunea se învață. ― Nu sunt deloc sigur. Am trecut odată printr-o localitate unde doctorul fusese găsit spânzurat de un copac, în pădure. Era însurat cu o femeie pe care o ura. Căsătorie din interes, mi s-a spus. Când se îmbăta, îi tremurau mâinile, cădea în nesimțire și urina pe el. Asemenea oameni nu se sinucid, pretind unii. Ce-l împinsese totuși pe acel doctor să se spînzure? Poate îl uzaseră
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
drepte și liniile curbe care au existat înainte de unirea într-o unică natură; când Dumnezeu va binevoi, și fără ca eu să vreau, se va ivi chipul Mântuitorului. M-am uitat din nou la picturile acelea de pe zid și i-am urat: - Dumnezeu să-ți călăuzească mâna! Am ieșit în pripă și l-am întrebat pe Rotari: - L-ai mai văzut vreodată pe bătrânul acela? Mi-a răspuns că bărbatul venise pe domeniu cu o săptămână înainte de sosirea mea. S-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-și vadă fiul. Am trimis pe cineva să-l aducă pe Ansoald, și ea, câtă vreme a stat cu noi, a părut să se fi vindecat. Într-una dintre zile însă mi-a spus: - Trimite-l înapoi! I-a urat cele bune ca și cum l-ar fi revăzut a doua zi, după care a plâns ore-n șir, sfârșind prin a-mi cere ceva. - Pot să te rog din tot sufletul să-l iei pe Ansoald sub ocrotirea ta? Am mângâiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nou la mănăstirea din care plecase, fără ca Rotari să-i adreseze măcar un cuvânt. Am însoțit-o pe când se îngâna noaptea cu ziua, având la dispoziție o mică escortă și două care. Era cu mine și micul Rodoald, care o ura din răsputeri pe Gundeperga și se bucura să o vadă în starea aceea de umilire. Am dus-o pe regină până dincolo de curtea exterioară a mănăstirii și, la ușa odăilor sale, am salutat-o. Nici măcar gerul iernii nu putuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-mi venea pur și simplu să cred că Gundeperga putuse să săvârșească asemenea lucruri doar din ură, mai ales față de Rotari. Andras m-a lămurit: - M-am tot gândit că tu ești singurul dușman demn de mine. Ai dreptate, nu ura a fost singurul motiv care să-i ascută ghearele Gundepergăi. Ea nu-l urăște pe Rotari fiindcă a repudiat-o, ci îl disprețuiește fiindcă întărește arianismul pretutindeni în regat în defavoarea catolicilor. Nu, nu-l urăște. Poate că-l iubește, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aer. Mama, ai văzut vreodată un dihor? Pasagerii stăteau lipiți unii de alții, lovindu-se și atingându-se reciproc - coapse și mâini, coate și plete, sfârcuri și fese - contacte atât de intime, obscene schimburi de fluide, efluvii și respirații. Valentina ura autobuzul. Înainte nu era așa: mergea la școală pe jos. Se oprea să-și cumpere o felie de pizza de la brutăria din strada Esquilino, apoi suna la interfonul colegei sale de bancă Sharon și mergeau Împreună până În clasă. Acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să mă ierte. Poate. O, de-ar veni mai repede ziua de mâine. LEPANTO. Emma Îl coborî pe Kevin de pe genunchi, se ridică, luă rucsacul fiului și se aplecă să-i dea un sărut - dar În clipa aceea Valentina o ura, căci acum avea certitudinea că nu se vor mai Întoarce vreodată În Carlo Alberto și nu avea să-l mai vadă vreodată pe tata, de aceea Își Întoarse capul brusc, iar Emma se ciocni de bretonul ei aspru. Pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
săturase să aștepte. Strângând Încheietura Camillei, o trase repede, ca să ajungă În siguranță pe trotuarul de dincolo. Două maxi-scutere galactice trecură pe lângă ele Într-un slalom amețitor. Camilla inspiră fumul Înecăcios al țevilor de eșapament și tuși, iar Maja le ură celor doi neciopliți să alunece pe o pată de ulei și să-și rupă gâtul. Societatea asta de barbari nu include și copiii. Pentru ea, ei constituie o anomalie, o piedică. Dacă ar putea, Într-o bună zi ar Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
erotic. Dar blonda Încă nu sfârșise, Îi Îndreptă ochelarii și Îi dădu un pupic și pe frunte, și altul peste plasturele murdar. Kevin se agăță de blana ei, cu toată puterea. Încerca să o rețină. Așa făcea În fiecare dimineață. Ura școala pentru că Îl Îndepărta de ea. O vedea atât de puțin, mama lucra Într-o sută de locuri diferite, și, uneori, se Întorcea târziu acasă, după ce gura aceea spartă care era bunica Olimpia Îl trimisese deja de mult la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
urmat mereu și, oricum, pentru mine a fost o slujbă bună să vă protejez, chiar dacă eu cred că nimeni nu vrea să vă ucidă cu adevărat, pentru că atunci când cineva vrea să ucidă nimeni și nimic nu-l poate Împiedica. Vă urez succes În alegeri, sper că vă veți Întoarce În Parlament și veți abroga acele circulare ce impun restricții asupra posesiei armelor de foc, care sunt foarte retrograde În Italia. Cu cordialitate, al dumneavoastră Buonocore Antonio agent principal Antonio redactase scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
niște sâni și din porți deschise ca niște picioare de femeie - al cărei simbol, ca al tuturor femeilor, e golul: neliniștitul gol roman care subminează totul, e o boală incurabilă. Ura Roma, așa cum o ura pe Emma și cum se ura pe sine Însuși. — De ce credea prietena ta că aș fi noul tău iubit? Întrebă el nepăsător, aranjându-și oglinda retrovizoare. — Nu știu, răspunse Emma privind linia dublă din fața lor care delimita benzile de circulație. Nu ne cunoaștem deloc, lucrăm doar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
amintea cu greu numele ei. Poate o chemaSarah. Era americancă. Cu câteva luni În urmă, alergând pe tapisroulant, simțise că ea Îl privea. Avusese impresia că Îl plăcea. Ieșiseră Împreună la cină, la restaurantul etiopian de pe bulevardul Regina Marguerita. Antonio ura mâncărurile africane, chinezești sau mexicane. Poate pentru că-i aduceau aminte de visele exotice ale Emmei. Îi promisese Întotdeauna că În anul următor nu aveau să meargă iar la Santa Caterina, ci avea s-o ducă Într-o țară ecuatorială. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vreo două zile trăiau liberi, cu tabieturi ca doi soți. Fiecare Își avea ritualurile lui, mofturile lui, modul lui de a coborî din pat dimineața. Și totul era familiar și adevărat. Dar sâmbăta Dario se Întorcea la soția lui. Sasha ura sâmbăta. Și duminica, și Paștele, și Crăciunul, și Anul Nou. Știuse să aștepte. Răbdător, Încrezător, convins că mai devreme sau mai târziu comedia scabroasă a căsniciei lui avea să se sfârșească, că Dario avea să discute cu soția lui, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de când stă aici, dar nu a Învățat nimic, nici nu e În stare să răspundă la telefon, spuse mama Guendalinei. Era obsedată de mama ei și, ca urmare, Își obseda la rândul ei fiica, păianjen obraznic, pe care Camilla o ura, dar pe care Elio insistase să o invite, căci tatăl ei era un tip important la Casație și astfel, Într-o zi, putea să-i fie util. — Nu-ți spun că trebuie să o accepți, mama mea spune că seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
părăsise pentru a se Întoarce la Caracas? De ce? Deoarece nu avea nimic să le spună acestor doamne, iată de ce. Deoarece nu era ca ele, chiar dacă se prefăcea că este. Sau poate că fusese cândva, dar acum nu mai era. Le ura. Dac-ar fi putut, le-ar fi luat la șuturi, le-ar fi dat afară pe scări. Dar nu putea. Nu poți niciodată să spui ceea ce gândești. Facem schimb de glume și de minciuni - ca la teatru. Ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care se Îndepărtase cu o scuză. Copiii cântă karaoke, cred că mai au Încă vreun sfert de oră, animatorii vor să-i pună pe toți să cânte. Antonio o ignoră. De fapt, pentru el, doamna Fioravanti - căreia În trecut Îi urase să aibă parte de un psoriazis, de o chelie, de o sodomie multiplă executată de o gloată de marocani și orice altfel de pedeapsă capabilă să compenseze umilințele Înjositoare pe care i le servise fără ca măcar să-și dea seama - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-său îi admirase rochia și mărgelele de sticlă, aduse tocmai de la Brașov, o strânsese în brațe și-o sărutase, cum făcea el de obicei, apoi poruncise să pună caii la trăsură și plecase spre Dafina Băleanu, pe care Ghighina o ura și-ar fi vrut s-o vadă moartă. Nici măcar Zogru nu se mai gândea la ea, și-o scosese cu totul din minte, prins în vârtejul miraculos al vieții. De la horă, Zogru a luat-o peste câmp, până la cariera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ionescu, dar nici nu-l detesta ca om, ci ca bărbat din care era nevoit s-o iubească pe Giulia. Știa că urmașii Bubosului nu erau tocmai răi, chiar le aprecia înclinațiile artistice, se înduioșa în fața ghinioanelor lor și îi ura pentru cruzimi, trădare și nesimțire. Dar care om nu are câte ceva din toate astea? Pe la sfârșitul lui martie, depusese armele și se hotărâse s-o cucerească pe Giulia din sângele și cu chipul lui Andrei Ionescu. 20. Bineînțeles, această hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu. Pe de altă parte, îi era și frică de avort. Iar să facă un copil îi era de-a dreptul groază. Îl vedea uneori pe Cristi ieșind ori intrând în scară și-i venea să plângă de furie. Îl ura din tot sufletul și ar fi vrut să-l vadă nefericit, ajuns pe drumuri, la mila ei. Îi mai trecea timpul și cu astfel de povești pe care le inventa ca să-i vină inima la loc. Următoarele două săptămâni au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
țepos arici? M-am rătăcit Și m-am gândit, Să stau la soare, Lângă tine frățiore! Mă bucur că te-am revăzut, Dar buchetul l-am făcut Și trebuie să merg acasă Să-mi pun florile în vază. - Bine! Iți urez o zi frumoasă! Mulțumesc!Și pe cărare, Dacă o iei pe drumul mare, Ajungi acasă la tine. Și, te rog, să m-asculți bine: Nu o mai lua prin câmp Că te poți rătăci oricând. Mulțumesc că m-ai ajutat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să înfrunți tot răul Ca să cresc adevărat? Ce credință ai tu, mamă? Ce puteri te stăpânesc, Să te bucuri lângă mine Și să plângi când eu greșesc? Dac-ar fi pe astă lume Ceva eu să îmi doresc Ți-aș ura doar viață lungă, mamă, Să te răsplătesc! Trecut-au anii... Trecut-au anii lungi... și mulți ei vor mai trece, Iar Tara Românească poeți de seamă a dat, Din toți doar unul urcă cu suflet nepereche și simplu, Eminescu s-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
O crăiasă ca un sfântă Ca o mândră floare. Stelele se aștern și ele Pe covorul cel pătat De mici muguri de lumină, De un trandafir curat. Iată seara se așterne, Stelele au apărut, Și o minge de lumină Ne urează gânditor ''Noapte bună! Somn ușor!'' Însă ziua iar sosește, Cu pașii ei cei mici, Alungă din a cerului zare Luna și-ai ei aștri mici. Soarele iată apare Să ne lumineze ziua, Cu un zâmbet mut de raze Și cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
priviri nesfârșite. Clipa veșnic pierdută în viitor În care îmi măsuram trecutul Și care otrăvea cu nesocotință gândirea. Ghionea Anda-Maria, clasa a V-a Clubul Copiilor Comănești Bacău profesor coordonator Iacob Leonid A venit primăvara Primăvară, de-ai sosit, Îți urăm un bun venit Și cu drag noi te chemăm Ca să ne mai bucurăm. Cu flori albe ai sosit, Parcul l-ai împodobit, La copii jocuri le-ai dat Și copaci ai îmbrăcat. Ziua mamei a venit, Ghiocei ea a primit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de zgripțișor el salvează Zgripțuroaica-l recompensează. Ajuns pe tărâmul lui Vine-n fața tatălui Îi spune istoria Și se-nsoară cu mezina. Crăciunul Neaua albă se așterne Peste ulițe, peste sat Cârduri de copii se-adună Ca să plece la urat. A sosit Crăciunul Sfânt Când Dumnezeu s-a născut Cu flori dalbe la ferești Și datini strămoșești. Ies sătenii pe la porți Cu colaci și covrigi groși Să-ntâmpine bucuroși Cârduri de copii frumoși. Și tot vin și trec într-una
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Când Dumnezeu s-a născut Cu flori dalbe la ferești Și datini strămoșești. Ies sătenii pe la porți Cu colaci și covrigi groși Să-ntâmpine bucuroși Cârduri de copii frumoși. Și tot vin și trec într-una Cârduri de colindători Să ureze pe la case Fericite sărbători. Iar acasă îl așteaptă Sub brăduțu-mpodobit Cu cadouri multe-aduse Pe Moș Crăciun mult iubit. Rotar Maria-Simona, clasa a VI-a Școala Gimnazială Păuca structura Bogatu-Român - Sibiu profesor coordonator Tili Dana Ghiocei și viorele Ghiocelul a înflorit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]