3,251 matches
-
miră el în gând, aduce cu cea de la Snagov, de la mânăstire. Tot așa flori și frunze, care când se împleteau, când se răsfirau pe după niște striuri răsucite, nu mai groase de un lat de deget, închipuind în spiralarea lor probabil urcarea spre cer. Deschise larg ușa. În pătratul de lumină pe care-l arunca auriu soarele în apus, umbra lui se lungea neagră pe lespezile de piatră albă ici, colo cu înscrisuri de morminte pe ele. O închise grăbit și când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al Mădălinei. Da, Arm era foarte legată de fetele ei și Bart se simți puțin sărac în comparație cu ea... Nu se lăsase însă cuprins de tristețe. Nu putea fi trist când era cu Arm. Aceasta îl înveselise de dimineață, când la urcarea în mașină îl întrebase : Ei, ți-ai luat papiroașele ? Bart nu înțelesese din prima. Documentele medicale, analizele, hârtiile tale, adăugase ea. Era veselă dacă vorbea ardelenește... * Ajuns sus, Bart își făcu o ceașcă mare de cafea și deschise calculatorul. Era
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
bine. Și a trecut o săptămână. După fix șapte zile, somnul de dimineață mi-a fost tulburat în exact același mod. Voce în țeavă. M-am dus în sufragerie. Zgomot de aspirator. M-am întors în dormitor. Sacadarea vocii, apoi urcarea cu un ton. Ușor enervat, dar în mai mare măsură curios, am avansat o ipoteză: nu numai că discursul bunicului începe la aceeași oră în fiecare sâmbătă, dar se repetă mereu. Regretam profund singurătatea în care mă lăsase nevastă-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
alta nu pot fi scopuri ultime, ci doar intermediare. Alta e aventura omului pe pământ și altfel poate el străpunge chingile cerului, mi-am spus eu, îndoită de Poezie. De la nivelul materiei până la cel al chintesenței, omul se purifică în urcare și se împărtășește în coborâre. Nu Poezia, ci această navigare plină de mister între amorf și sublim, între lumea grea și cea rarefiată e Scopul. Poezia nu mi-a mai fost de atunci regină, ci amant. Un amant bun, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Arunci cu cea mai mare nesăbuință bogățiile sufletului tău Într-un foc ce carbonizează tot și, când nu mai e nimic de mistuit, focul se stinge și rămâi doar cu cenușa. Fiecare plăcere prezentă e răsplata unei suferințe viitoare, fiecare urcare e urmată de o coborâre. Totdeauna Începutul e minunat, dar, ușor-ușor, unul se retrage, iar celălalt suferă. Te umilești, durerea Îți devorează mintea, sufletul, trupul, sănătatea - În Încercarea disperată de-a regăsi acel sentiment al Începutului, ca un drogat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
australopitecilor, pitecantropilor, apoi oamenii de Cro-Magnon, romanii, celții, dacii, slavii, tătarii, străbunicii, bunicii (Maricu și Tanicu), părinții, rudele, prietenii, eu însumi întîlnindu-mă cu mine însumi acolo, în creierul ei, și nici un Virgiliu și nici o Beatrice și nici o mântuire și nici o urcare spre stele. Rătăcesc prin labirintul minții ei, trag de pârghiile prin care se rotesc ochii ei, apăs pedalele prin care se mișcă genunchii ei. Îmi privesc degetele micuțe și noi, cu unghiile deja cojite. Cu ele am ținut pixul. Deci
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trezit direct din camera lui Hirghe la poarta aceasta. Îndelung și fără de sfârșit mi se pare că tremur în fața ușii strălucind în lumina verde a lunii, apoi se aprinde lumina galbenă în spatele ei și apare Matei căscând somnoros; infinită este urcarea scării, deschiderea ușii de la apartament, strecuratul prin coridorul negru și prin sufragerie spre dormitorul liniștit al mamei, tremurul dulce al iubirii pentru mama, al unei iubiri pe care n-o mai cunoscusem și pe care n-o mai simțisem, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cum este și Reșița, chiar dacă Combinatul Siderurgic era oprit aproape în totalitate. Am făcut o oprire la Văliug, anume la acel punct faimos unde „apa curge la deal”, localnicii știu despre ce este vorba: drumul spre barajul Văliug este în urcare, iar canalul existent pe partea stângă a drumului este construit în contrapantă, astfel că apa curge în sensul în care drumul urcă. Știu că pare ciudat, dar nu este nimic fantastic acolo. Dar s-a creat obiceiul ca atunci când eram
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1088]
-
a căreia lungime corespundea cu totului cu lărgimea șanțului orașului, și era tocmai atâta de înaltă cât și zidurile cetății. Pusă pe roți și-mpinsă pân-la marginea șanțului, mașina fu răsturnată acolo, umplând șanțul pe deplin și țiînd locul scărilor la urcarea zidurilor cetății. Prin acest uz dublu al aparatului bine măsurat, asaltul asupra cetății izbuti și cetatea căzu după trei zile de-mpresurare în săptămâna luminată. Ioannițiu, împins de sete de sânge, zvârli pe toți, pe câți îi putu numai prinde din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deosebit. Însă pe cântătorul de flaut trebuie să-l lăsați acasă daca numai vă aduceți aminte de sensul acestei deprinderi pe tribuna oratorică". Marele cunoscător al artei declamațiunei orale concepe aicea niște punte de vedere foarte importante. Schimbul vocei prin urcarea și coborârea ei nu numai că e importantă pentru cultura tonului, dar încă servă într-un mod deosebit declamațiunei artistice. Baza acestei scale ce urcă și coboară e tonul mijlociu propriu orșicui de unde purcede mișcarea în sus și în jos
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lungă durată a tonului el se transpune în acea liniște care-i e, drept spunând, neapărată la reprezentarea afectului, pentru ca să nu dea peste cap și să nu șteargă claritatea în espresiune. Precum observa Cicero în locul nostru, e [un] estrem în urcarea vocei, precum e un ton infim (tiefsten). Mai sus deja am dedus din o lege mai superioară cauza de ce vocea nu poate merge până la aceste estreme. Atât tonul infim cât și cel estrem de care e capabilă vocea umană nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l rețină de la estreme întru întrebuințarea vocei sale), atunci el nu esprimă cu aceasta decât cerința unei domniri libere asupra vocei până și la întrebuințarea înălțimei și, a profundității estreme. Numai în această libertate vedem noi garanția cumcă vorbitorul în urcarea și coborârea tonurilor nu ni va arăta o silință sforțată. 2. PORTAMENTUL ȘI VOLUBILITATEA Cultura tonului în înălțimea și profunditatea sa, adică a volumului (Umfang) vocei, te avizează deja la elementul mai înalt prin care omul produce liber o undolațiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
turneu timișorean de cu o săptămână în urmă, provocat de invitația doctorului Lăzărescu. "Am vorbit în fața a vreo zece-cincisprezece psihiatri și am încercat să le spun, folosindu-mă de exemplul lui Jaspers, că nu poți ajunge la filozofie printr-o urcare continuă - psihiatrie, psihologie și de aici, prin încă un pas, la filozofie. Filozofia, în strania ei nebunie, presupune o răsturnare, o periagogé, presupune un Damasc. Nu ajunge să ai acces la un anumit grad de generalitate, să ai idei generale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în individual, că îl salvez și îl validez, spre deosebire de orice altă mathesis care, vizând universalul, sfârșește prin a desconsidera sau a pierde individualul. Acest individual de la care "știința" mea pleacă fără să-l piardă nu este deci nici sacrificat prin urcarea la general (nu este elementul înghițit de mulțime sau partea de întreg), dar nu este nici individualul romantic al secolului XIX, care nu poartă în el generalul sau investitura lui. Această mathesis universalis, pe care o proclamam într-o manieră
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
le aveai de urcat până la etajul 5, unde se afla mansarda lui. (Cînd, tot în 1981, am urcat prima oară, însoțit de el ― ne dăduserăm întîlnire în fața casei ―, cele 95 de trepte, a ținut să-mi arate o tehnică de urcare pe care o descoperise singur: cu trupul frânt din șale, pentru ca trunchiul, astfel aplecat, să ajungă într-un plan paralel cu cel al pantei scărilor.) Apoi, când Friedgard trece pragul apartamentului, intrarea ei este însoțită de faimosul gest prevenitor al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pace cu Imperiul Otoman, în timpul domniei lui Abdul Hamid I, la șistov, în 1791 și la Iași în 1792, dar și sub urmașul său, Selim al III-lea (1789-1807). În timpul lui Sehim al III-lea, contemporan cu Revoluția Franceză și urcarea lui Napolen I, pe tronul Franței, au fost efectuate reforme însemnate, societatea turcă trecând în etapă nouă de dezvoltare. Tânărul sultan a recunoscut că armata otomană trebuia să fie așezată într-o formă nouă, vechile structuri militare fiind depășite de
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
să stabilești până unde se mărginesc cu adevărat acele țări. Procesul de creștere al României este atât de artificial și accesul ei la putere atât de nefiresc, încît numai cultivând din afară anumite idealuri vitale ei se poate realiza o urcare pe o treaptă istorică. Țara aceasta, care n-a avut niciodată cultul forței, trebuie învățată să-l iubească. Tragedia României este că în primul rând trebuie să știe că devine tare. Conștiința este antecedentul fiecărui act de viață într-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe rănile de pe mâini, provocate de faptul că scăpăm pietrele când le luăm de jos sau le puneam În vagonet, ne provoca usturimi insuportabile; la chinul acesta se mai adaugă și Împrejurarea că linia de decovil avea o pantă de urcare spre punctul de descărcare, așa că ne era extrem de greu să Împingem vagonetul, Încărcat cu vârf, după ce era verificat de brigadier și Înregistrat de fiecare dată de pontator. „Colegul” de vagonet era un tanar funcționar de bancă din București, căruia, din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
culege porumbul de la distanță, de unde azvârle știuleții direct în căruță. În partea opusă culegătorului, căruța are o scoarță mult mai înaltă, împiedicându-se astfel căderea știuletului pe câmp. O deosebită dexteritate au fermierii în organizarea muncii la descărcarea căruței și urcarea știuleților în porumbar cu ajutorul elevatorului. În multe ferme porcii consumă porumbul azvârlit din porumbar. Ei nu dau uruială porcilor, ci numai boabe, nu numai la porci, dar și la bovinele puse la îngrășat. În curtea rezervată bovinelor puse la îngrășat
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
mijlocul terenului ce-l cultivă, constituie un avantaj pentru executarea muncilor, ce nu poate fi de ajuns apreciat. Să ne gândim la satele noastre kilometrice și la imensa depărtare de câmp. Grajdurile au toate poduri mari, încăpătoare, pentru adăpostirea furajelor. Urcarea în pod se face cu ajutorul unor ghiare, care iau deodată o mare cantitate de fân, pe care-l urcă apoi cu ajutorul a doi scripeți și o funie trasă de cai. Din pod, fânul e azvârlit jos, direct în grajd. Porumbul
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Cum am ajuns la rezultat? Am Împărțit 1314 la doi, la trei etcetera, până când am găsit o dată satisfăcătoare. Aș fi putut să Împart 1314 la 6,28, dublul lui 3,14 și aș fi avut 209. Ei bine, este anul urcării pe tron al lui Attalus I, rege al Pergamului. Sunteți mulțumiți?” „Deci dumneavoastră nu credeți În nici un fel de numerologii”, zise dezamăgit Diotallevi. „Eu? Cred În ele cu tărie, cred că universul e un concert admirabil de corespondențe numerice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aranjeze Într-o săptămână. Dar simțeam nevoia să mă depărtez de Milano pentru două zile. Așa că am ajuns la ***, noi, trio-ul Garamond-ului, și Lorenza Pellegrini. Existase un moment de tensiune la plecare. Lorenza venise la Întâlnire, dar În clipa urcării În mașină spusese: „Eu mai bine rămân, așa lucrați și voi În liniște. Vă ajung din urmă cu Simone”. Belbo, care era cu mâinile pe volan, Întinsese brațele și, privind fix Înaintea lui, zisese Încet: „Urcă”. Lorenza urcase și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de invidiat, astfel Încît lumea crede că vorbește mult mai bine decît e cazul. Îi instalăm și pe copii cît mai confortabil, iar Dan se așază și el lîngă mine, cîntărindu-i din ochi pe ceilalți pasageri, care se Înșiră la urcarea În avion. — De ce te uiți așa de urît la ei? Îl Întreb după o vreme. — Încerc doar să-mi dau seama dacă e terorist vreunul, răspunde el cu toată seriozitatea, iar eu mormăi: — Ah, minunat. Și după ce anume te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de lângă mine. Cu siguranță credea că e la vânătoare, dar porumbeii nu cred că s-ar fi sinchisit să zboare când o vedeau venind. Nici o pisică domestică, nici măcar cele care țineau la siluetă și făceau zilnic exerciții de coborâre și urcare a hornului de la șemineu, nu s-ar da la un porumbel londonez. Ei erau o dovadă practică a felului în care supraviețuiesc cei care sunt în formă - șobolani supraponderali și bolnavi. Încă nu mâncau carne de om, din câte știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
printre personajele din categoria „Politicieni“. Sau când aceștia ne privesc din susul sondajelor de opinie. Discuția asta s-a mai petrecut odată, atunci când TVR a realizat campania „Mari Români“. Paranoia națională a însămânțat idei de complot, de aranjamente și de urcări sau coborâri „artificiale“ în clasamente. Topurile notorietății nu sunt cel mai bun prieten al omului revoltat de chestiune. Ele sunt foarte greu de acceptat, pentru mulți dintre românii care nu se împacă la gândul unei Republici Becali, cu Dan Diaconescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]