KorAP: Find »[drukola/base=vârî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...142 >

3,550 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

străzile deveniră prea aglomerate ca să mai putem înainta cu mașina, așa că am coborât și am luat-o pe jos. La pas mizeria era și mai greu de îndurat. Cerșetorii țângăi se băgau în sufletul tău, turuind cuvinte de neînțeles și vârându-ți crucifixe sub nas. Fritzie îi pocnea și le trăgea șuturi în fund, dar mutrițele lor flămânde m-au atins la coarda sensibilă, așa că am schimbat cinci verzișori în pesos și am aruncat pumni de monede în șanț de fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
dar singurul cu fațada luminată: CARMANGERIA KOUNTY KING - ÎN SERVICIUL COMUNITĂȚII DIN L.A. ÎNCĂ DIN 1923. În timp ce parcam, am claxonat. O ușă de sub firma luminoasă se deschise. Am stins farurile și l-am văzut pe Fritzie Vogel cu degetele mari vârâte sub curea. M-am dat jos din dubă și am descuiat ușa din spate. Țăcăniții coborâră împleticindu-se. — Pe aici, domnilor! le strigă Fritzie. Cei patru înaintară, târâindu-și picioarele, în direcția de unde venea vocea. În spatele lui Fritzie se aprinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
zărit: era singur și intrase tare într-o pereche de boschetari care scotoceau într-o pubelă. Am ieșit din mașină și am strigat: — Hei, Johnny! Vogel junior îi atenționă cu degetul pe pilangii și se apropie agale, cu degetele mari vârâte sub cureaua lui lată. — Ce-i cu tine în ținută civilă, Bleichert? mă întrebă el. La care eu i-am tras un pumn în plex. El s-a ghemuit. L-am prins de cap și l-am izbit cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
aruncă o privire grăbită, după care întrebă: — Cine vrea să știe treaba asta? I-am arătat legitimația, lăsându-l să-mi zărească o fracțiune de secundă și pistolul. Mă întrebă: — Prieten la tine? — Prietenul meu cel mai bun. Corcitul își vârî mâinile sub șorț. Mi-era clar că are acolo un cuțit. — Prieten la tine băut paișpe pahare din cel mai bun Mescal al meu. Nou record. Asta plăcut la mine. Ținut multe toasturi pentru femei moarte. Asta nu supărat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
și dacă nu mă crezi, poți să mă percheziționezi pe loc. I-am făcut semn cu arma spre perete. Individul s-a ridicat și și-a pus palmele pe el, cu mâinile întinse deasupra capului și picioarele depărtate. I-am vârât pistolul în ceafă și l-am pipăit de sus până jos. Am găsit un portofel, niște chei și un pieptene unsuros. Împungându-l cu țeava armei, i-am cercetat portofelul. Era burdușit cu bani americani și mai era pe acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de Dodge pe o străduță de lângă hotel, apoi am luat-o la picior după mașina mea. Am încetinit pasul doar când am dat cu ochii de trei bărbați care se apropiau de mine printr-o manevră de învăluire, cu mâinile vârâte în tunici. Chevy-ul meu era la vreo zece metri de mine când bărbatul din mijloc mi-a ajuns în raza vizuală. L-am recunoscut pe căpitanul Vasquez. Ceilalți doi s-au tras înspre margini ca, să mă prindă la mijloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
trebuia - la un metru în fața cadavrului, cu țeava acoperită cu sânge și bucăți de țesut. Pereții vopsiți într-o culoare pastel și tavanul erau plini de sânge și creier împrăștiat, iar fragmentele de dinți și alice dovedeau că victima își vârâse ambele țevi în gură. Timp de o oră am tot măsurat traiectorii și am însemnat urme, am răzuit materie în eprubete și am căutat amprente pe armă. Când am terminat, am luat o pungă din trusa pentru probe și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
duceam rău cu banii - din cauza curselor de cai - și locuiam la cabinet. În seara de duminică, 12 ianuarie, caporalul Dulange a apărut la ușa mea cu o tânără încântătoare, pe nume Beth. Era beat. M-a luat deoparte, mi-a vârât zece dolari în mână și mi-a spus că drăguța de Beth e obsedată de ideea de-a rămâne însărcinată. Voia s-o consult și să-i confirm că este însărcinată... Ei bine, am fost de acord. Caporalul Dulange a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
păianjen. Am ieșit pe verandă și am închis ușa. Draperiile de camuflaj nu lăsau să se vadă nici urmă de lumină. Am intrat din nou în casă, am închis iar ușa și am blocat-o cu ajutorul unor așchii de lemn vârâte în zăvor. Odată intrarea din față blocată, m-am deplasat spre spatele casei. Dintr-o cameră de lângă bucătărie ieșea un miros greu, ca de medicamente. Am deschis ușa cu piciorul și am pipăit peretele, căutând un întrerupător. Am apăsat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
I-am arătat bâta de baseball a lui Joe DiMaggio de la Louisville Slugger, care mi-a oferit atât de multe plăceri de duminică noaptea încoace. Am tachinat-o cu ea. Asta a scos-o din starea de prostrație. I-am vârât-o în crăpătura ei mititică și aproape că și-a înghițit călușul. Mi-aș fi dorit să am niște cuie cu care să ghintuiesc bâta, să fie ca o fecioară de fier sau o centură de castitate pe care să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
ochii și m-am cutremurat din cap până-n picioare. Mi-am încrucișat brațele, înfrigurat, și am încercat să-i comunic lui Betty că-mi pare rău că am văzut acea părticică specială a ei, că nu am intenționat să-mi vâr nasul acolo, că nu voiam decât să o ajut. Am tot repetat asta la nesfârșit, apoi am simțit o atingere blândă și am fost recunoscător pentru blândețea ei. M-am întors și am văzut un bărbat cu fața plină de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
halatul și își aranjă coafura. I-am etichetat reacția drept un semn de distincție al unei drogate bine-crescute. Vocea ei sună rece, în buna tradiție a familiei Sprague: Nu i-ai spus, nu-i așa? Am ridicat arma și am vârât-o în buzunar, apoi m-am uitat la femeie. Am luat reacția ei drept produsul a douăzeci de ani de consum de tranchilizante, dar ochii îi erau atât de întunecați, încât nu-mi dădeam seama dacă se află sau nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

și-a tras o operație de apendicită la minut În Peterhead? spuse el coborându-și vocea. Șurubelniță cu vârf ascuțit, direct În stomac. Se cacă Într-un săculeț acum... Logan nu răspunse nimic, iar reporterul se aplecă pe geamul mașinii, vârându-și capul Înăuntru. — Și la ce lucrezi acum? Întrebă el. Logan privea drept În față, prin parbriz către Lang Stracht care se Întindea Înainte, cenușiu și posomorât. — Păi... Ăăă... făcu el. — Dacă te interesează Colin Căcănaru’, făcu el În șoaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
câini cu tot cu ciobăneștii lor germani, erau afară În ploaia rece ca gheața, cercetând fiecare grădină, clădire publică, adăpost, tufiș sau șanț dintre casa lui Richard Erskine și magazinele de pe Victoria Road. Ofițerul de serviciu le spuse că Duncan Nicholson fusese vârât În cea mai urâtă celulă din Închisoare. Era acolo de mai bine de o oră. Pentru mai multă siguranță, Logan și Watson se opriră la cantină pentru o cană cu ceai și un castron de supă. Zăbovind la mazăre și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de prin partea locului: avea un accent clar de Newcastle. — Ajungi să te obișnuiești cu ea. Logan ieși din casă și se postă lângă polițist pentru a fuma pasiv cât putea de mult. Acesta Își scoase țigara din gură și vârî În loc un deget, lucrând intens cu unghia Între două măsele. — Nu prea Îmi dau seama cum. Și eu sunt obișnuit cu ploile, dar, Isuse, locul ăsta le Întrece pe toate. Reuși să găsească ceea ce căuta În gură și Îl aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Vrei să mai pierd vremea pe-aici până vin patologul și cei de la Fiscal? Logan clătină din cap. — N-are sens să ne Înghețe spinarea la toți. Mulțumim oricum. Zece minute mai târziu, un fotograf de la Biroul de Identificări Își vârî capul În cort. — Îmi pare rău că am Întârziat, un idiot s-a dus să Înoate În port și a uitat să Își ia rotulele cu el. Dumnezeule, e al naibii de frig afară. Nici Înăuntru nu era prea cald, dar măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
mai probabil În Dundee... Încuviință din cap În timp ce persoana de la celălalt capăt al firului repeta detaliile. — Da, exact. Cât de repede poți să mă rezolvi? Bine, bine, aștept. Ofițerul de presă stătea În fața lui, arătând ca și cum cineva i-ar fi vârât În pantaloni un pește viu. — Presa e călare pe noi! se plânse ea, În timp ce Logan aștepta la telefon verificarea. Nenorocitul ăla de avocat Sandy a aruncat În noi cu tot rahatul pe care l-a găsit! Fața Îi era roșie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
la Împachetat? — Hmm? Logan se Întoarse spre bătrânul de la casă. — Am zis dacă vreți să v-ajut la-mpachetat? Ridică una din pungile cu cartofi prăjiți a lui Logan. — Cumpărăturile dumneavoastră, vreți să v-ajut la-mpachetat? — Oh, nu. Nu, mulțumesc. Logan vârî vinul, murăturile și cartofii Într-o sacoșă de plastic și se Îndreptă spre mașină. Probabil c-ar fi trebuit să aducă și niște beri pentru agenții Înghețați, umezi și dezamăgiți pe care-i târâse până acolo, dar era deja prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
garajul Broadstane. Furnizase un alibi fals: denaturase mersul justiției. Nu că ar mai fi contat acum că avea copilul. Cu sau fără alibi, Darren fusese prins cu mâța-n sac. Și totuși, denaturarea cursului justiției era un delict grav... Își vârî mâinile adânc În buzunare și porni pe stradă. Case tăcute, draperii trase, câte-un colț de perdea ridicat atunci când vreun vecin curios Încerca să-și dea seama ce caută poliția la familia Caldwell. Avertisment sau punere sub acuzație? Se Înfioră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
aveam cum să scoatem ceva de la frații McLeod. Am fi putut să luăm vreo doi clienți de-ai lor, dar Îl vezi tu pe Dougie cedând și spunând tot ce-are pe suflet? — Ce-are el, nu. Așa că acum la vârâm poza sub nas altor proprietari de magazine de pe-aici. Nu se știe niciodată. Dacă nu aducem vorba de frații McLeod, poate chiar ne spun ceva. Patronul din Liverpool al restaurantului chinezesc cu mâncare la pachet nu recunoscu fața lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
micul lui comandament, străduindu-se să nu i se citească vina pe chip. Astăzi avea o singură agentă: vocea feminină care prelua apelurile. Toți ceilalți ofițeri disponibili aveau să-și petreacă ziua căutându-l pe micuțul Peter Lumley. Cineva Îi vârâse lui Insch un fitil În dos, iar el era hotărât să Împărtășească experiența. Așa că urmau să fie doar Logan, polițista și lista de nume posibile. Echipa care scotocise prin registrele cu posibili suspecți de la Serviciile Sociale nu găsise nimic. Toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
La vârsta lui? Bătrânul Doug Disperatul. Își Înfipse țigara În gură și tocmai era pe punctul de a o aprinde, când agenta de la telefoane tuși cu subînțeles și arătă către semnul cu „FUMATUL INTERZIS“. Steel strânse din umeri și-și vârî țigara ofensatoare În buzunarul de sus. — Și cum mai arată? — Ca un bătrân plin de riduri. — Mda? Păcat. Era frumușel al naibii la vremea lui. Ba chiar dădea femeile pe spate. Dar n-am putut să dovedim. Rămase tăcută, cufundată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Acum are un iubițel. Dar ducă-se dracului! Ai o treabă de făcut. Logan Își deschise și-și Închise gura. Nu știa că se vede cu altcineva. Nu așa de curând. Nu câtă vreme el era tot singur. Inspectorul Își vârî la loc mâinile În buzunare, apucând pachetul strivit de țigări. — Tre’ să plec. Mor dup-o țigară. A, și dacă-l vezi pe inspectorul Insch, zi-i că mi-a plăcut poza lui din ziar de dimineață. Îi făcu iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Îi era foarte greu să vorbească pe un ton politicos și egal. Oare răhățelul ăsta i-o trăgea lui Isobel? Oare scotea și cu el sunetele alea ca niște mici mieunaturi? Brian puse ultimul punct cu o floricică și-și vârî carnețelul În buzunar. — A, Înainte să pleci, am ceva pentru tine... zise el. Logan fu brusc cuprins de sentimentul că avea să scoată o pereche de chiloței de-ai lui Isobel din buzunar, dar, În loc de asta, Brian traversă Încăperea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cine e sau când ai omorât-o. Ce chestie amuzantă că acum avem de-a face cu două fetițe moarte, nu? Ba chiar mai amuzant e că avem de-a face cu un ticălos bolnav care omoară băieței și le vâră chestii-n fund. Le taie puțele. Logan se Încruntă. Pe David Reid Îl găsiseră mort și mutilat Într-un șanț din cealaltă parte a orașului. Hoitarului Îi plăcea să păstreze mortăciuni. N-ar fi lăsat el un asemenea trofeu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]