3,594 matches
-
fără emfază ceea ce știe, în raporturi bune cu lumea vizibilă și cu normele raționale pe care toate meseriile, chiar și cele creatoare, le au. Decalogul său uman și artistic este, aproximativ, acesta: 1. să nu ai alți dumnezei în afara celor văzute, a marilor maeștri și a meșteșugului bine stăpînit, 2. să nu-ți faci ție însuți chip cioplit și să nu te lași amăgit de fantasme, 3. să nu te închini idolilor artistici care încă nu s-au așezat cum se
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
arhimiliardarilor. Au loc procese, mobilizându-i pe cei mai dibaci avocați din țară, procese cu un consum de dosare echivalent baloților lipsa, se produc până și arestări, de genul celor ce nu rezistă expertizelor. Se vantura stafia corupției, peste tot văzută și, precum O.Z.N.-urile, nicicând bine apucata și omologata la fața locului. Se alcătuiesc comisii, acestea deliberează, trag concluzii, intră în obșteasca adormire. Estimp, se fac studii de perspectivă, de fezabilitate, vraci din străinătate, nu prea scumpi, sunt angajați spre
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
domnule, drumuri înzăpezite, uitlaje înghețate, începutul unui an electoral... Și câte altele! De Mona Nicolici ne arde nouă ? Nici un pic de patimă, nici o promisiune, nici o încruntare, nici o acuzație... Nimic, fratre! Totul liniștit, totul normal - povestea vieții unei prezentatoare de televiziune, văzută roz și trăită gri de cele mai multe ori, cu încrâncenări, cu revolte, cu renunțări, cu reveniri, cu lupte aprige cu sine și cu alții, mai totul sub teroarea aparatului de filmat, totul sub privirea neîndurătoare a regizorului, a producătorului, a colegilor
Hibernală cu Mona Nicolici by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13201_a_14526]
-
evocările Elisabetei Goga, a jurnalului ei din timpul primului război mondial, două imagini în oglindă - una "la cald", cealaltă filtrată prin experiența cîtorva decenii și meandrele imprevizibile ale memoriei omenești - ale acelorași evenimente: începutul războiului, retragerea, ocupația germană a Bucureștiului, văzute "la firul ierbii", în ignorarea totală a Istoriei oficiale. Istoriile doamnelor de la Crucea Roșie, a răniților de condiție modestă ajunși în îngrijirea lor, a permiselor de muncă și manifestelor, a "germanofililor" și "bunii români" care părăsesc sala de concert la
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
te așezi în perspectivă. O prezență implicată a scriitorului în fiecare fapt, în fiecare gest al tipului aparent divers reduce la un fel de unitate în diversitatea lor." Asemănătoare este concluzia lui Ion Chinezu: "în toate personajele acestui roman trebuie văzut Mircea Eliade. Toate aceste personaje nu sunt decât ipostazele diferite ale aceluiași om al timpului său". (Gând românesc, nr. 3, martie 1934) într-o conferință rostită la Radio București Perpessicius sintetizează esențialul și-și exprimă simpatia față de indiscutabilele merite ale
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
pe măsura creșterii complexității activităților s-a dezvoltat prin Fundația EnduRoMania (constituită în anul 2000). Președintele fundației și „sufletul” acestor competiții este Sergiu Morariu. Ecouri internaționale După participarea la EnduRoMania, enduriștii străini au oferit referințe și aprecieri elogioase asupra locurilor văzute. Apariția în reviste occidentale a unor articole entuziaste a creat opinii favorabile României, într-o perioadă în care percepția occidentală era mai degrabă negativă. Prin intermediul competițiilor motociclistice, participanții au avut posibilitatea de a cunoaște locurile și oamenii din zonă, s-
Agenda2005-30-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283993_a_285322]
-
pe un așa imobil acultural. N-are cum să știe că idolul "cultural" al așezării natale a ajuns, aproape exclusiv, o sticlă. Pe care fug, bezmetic, nesfârșite imagini de nimic. ...Pe o stradă din Iași, o secvență, ca să zic așa, văzută și auzită în direct, ne dă aceeași neliniște, poate, mai adâncă decât indiferența autorităților politico-administrative față de cultură: o mamă își târâie puștiul de mână, parcă ar fi o marfă. Puștiul, cu ghiozdan, să tot fie prin clasa a doua-a
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
pe urmă...” În clipa aceea toți începură să cânte, în biserică răsună ca un bubuit „Cred în...”, Katia îi întoarse spatele și brusc începu să cânte cu voce înaltă: „...în Dumnezeu Tatăl, Atotstăpânitorul, Creatorul cerului și pământului, a toate cele văzute și nevăzute...” Cânta, încetinea puțin, cobora vocea, o ridica, o făcea în așa fel, încât părea că ea singură conduce toată mulțimea asta pe drumul de munte cu suișuri și coborâșuri. Când se termină cântarea, vorbi din nou preotul, corul
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
propre esprit", "une metamorphose concertée" este ponderat în "une metamorphose voulue"; alteori, frază este restrînsă pentru a căpăta mai multă forță: "une activité aussi raffinée, aussi delibérée..." devine în volum doar "une activité aussi delibérée..." Dincolo de micile corecturi precum cele văzute, există în prima versiune și pasaje întregi mai extinse, măi vorbarețe, inutil explicative: "La realité, îl ne s'en soucie guère: îl sait qu'elle dépend des signes qui l'expriment et dont îl importe d'être maître. Îl y
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
izolat al turnului, înfățișat ca o curiozitate a locului de vocea feminină care le oferă turiștilor turul orașului, el își duce propriul război cu sine. Rememorează ce a trăit, încercând să transpună în fresce pictate pe pereții circulari toate ororile văzute, pe care fotografiile făcute în Vietnam și în Angola, în Nicaragua și în Liban, nu le-au putut cuprinde. Își reamintește și povestea de dragoste trăită, și ea, pe fronturile lumii, cu o tânără care are aceeași pasiune ca a
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
apa care duce „unde nimeni nu mai plînge/ unde nimeni nu mai geme”... Cele două versuri din strofa finală au, în schimb, tăietură argheziană, cu un contrapunct decisiv, definitiv: „Am strigat după-ajutor./ A venit. Era tîrziu.”. Scenariul poetic al morții, văzută ca o călătorie legănătoare „ca-n vis”, se încarcă, progresiv, de dramatismul și tragismul experienței directe, ne-mediate cultural, netransfigurate oniric. Valurile devin tot mai „înalte”, corabia pare tot mai „străină”, călătoria e de neîndurat: „începuse să ne salte/ mult
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
incomunicabilitate, nici de singurătate. Dimpotrivă. Sunt pentru singurătate. Se spune că teatrul meu este o plângere a omului singuratic care nu poate să comunice cu ceilalți. Câtuși de puțin. Se comunică cu ușurință... șCântăreața chealăț era expresia insolitului, a existenței văzute ca un lucru absolut insolit. Există un grad de comunicare între oameni. Își vorbesc. Se înțeleg. Tocmai asta e stupefiant. Cum se face că ne putem înțelege între noi? Faptul că ne înțelegem, asta nu mai înțeleg eu". Așadar, portretul
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
naționalele”. Chiar și după ce le-a câștigat, obținându-și locul de titular, era văzut de toți cu neîncredere și (simțea acest lucru - chiar dacă nu i spunea ) doar ca un element de viitor, fără șanse la o medalie la întrecerile continentale, văzute necesare numai pentru câștigarea experienței competiționale. În toată această perioadă s-a pregătit cu maximă con- știinciozitate, strângând din dinți, departe de casă și de antrenorul de la club; mai venea pentru scurt timp la Timișoara, pentru a-și rezolva problemele
Agenda2005-49-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284463_a_285792]
-
la Strasbourg, și la ceremonia prilejuită de Ziua Internațională a comemorării memoriei victimelor Holocaustului. Aflat în SUA, la Muzeul Holocaustului, în martie 2005, președintele Băsescu a vărsat câteva lacrimi, în stilul ”Dragă Stolo”. El s-a declarat impresionat de cele văzute și a spus presei că îi e greu să vorbească după ce a văzut vagoane românești transportând evrei spre lagărele de concentrare. Moldova, China, SUA - Pe unde a mai plâns Băsescu După faimosul episod din 2004, când a izbucnit în lacrimi
La Washington a plâns. Va plânge Băsescu şi la Strasbourg? () [Corola-journal/Journalistic/49181_a_50506]
-
oraș, se poate ivi obiectul și faptul revelator. "Omul pierdut" este, prin urmare, pierdut doar pentru logica seacă a realului, deloc însă pentru promisiunile întâlnirilor insolite, reamintind cumva hazardul obiectiv suprarealist și marca de factură romantică mai veche a lumii văzute ca o carte deschisă, plină de semne tainice. El este, astfel, ființa care găsește cel mai mult într-o lume din care surprizele păreau a se fi epuizat. Din perspectiva sa, faptul aparent insignifiant, derizoriu, poate căpăta o semnificație demnă
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
fără plaț, 65 000 euro. Tel. 369142, după ora 19,00. Proprietar, vând în Giroc teren de 969 mp și teren de 7 100 mp, front la Șoseaua Sudului, regim de înălțime maxim P+5+M, 10 euro/mp. Merită văzut. Tel. 447151, 0742092861. Vând teren arabil intravilan în suprafață de aproximativ 1,5 ha, situat în Timișoara, Calea Șagului. Informații suplimentare la tel. 0721191824. Vând casă frumoasă cu grădină în satul Grabaț, județul Timiș. Tel. 0257/462342. Vând casă P
Agenda2006-33-06-01-mica publictate () [Corola-journal/Journalistic/285124_a_286453]
-
Bun observator și psiholog fin, crează o tipologie variată (personajul tragic, timidul, arivistul, diplomatul rece sau cel plin de ură, femeia pasională). în portretistică, C. Argetoianu amestecă maliția cu disprețul, având înclinație spre grotesc; el își înjosește personajele, care trebuie văzute ca ficțiuni, uneori, aflate la mare distanță de modelul real. Așa va proceda mai târziu și Petre Pandrea. O vastă pânză epică realizează un alt nescriitor, Ion Ioanid în memorialul închisoarea noastră cea de toate zilele, care surprinde prin tensiunea
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
Daniel Cristea-Enache Există încă o imagine deformată asupra istoricului literar, văzut, minimalizator și caricatural, ca un șoarece de bibliotecă devorând cărți și executând fișe de lectură. Cu cât numărul acestora e mai mare, tinzând spre maldărul de informații adunate sârguincios, cu atât profilul istoricului pare mai prăfuit, fără aderență la realitatea
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
de specialitate pe această temă ar fi utilă, pentru a vedea cum s-au scurs aceste informații, dacă de la servicii, dacă nu, atunci rămâne că de la Procuratură“, a spus Tăriceanu, în cadrul unei conferințe de presă. El a adăugat că trebuie văzut cine aprobă și la cererea cui se fac aceste transcrieri ale convorbirilor telefonice, mai ales că stenogramele apărute în presă nu au nicio relevanță pentru cazul instrumentat în ceea ce îl privește pe Sorin Ovidiu Vîntu. Citește și:
Tăriceanu cere audierea şefilor serviciilor secrete în Parlament, pe stenogramele cu Vîntu () [Corola-journal/Journalistic/49657_a_50982]
-
de a se adresa unei persoane de celălalt sex altfel decât cu obișnuita apelațiune de la oraș și nu neapărat din cercurile selecte, fără îndoială că dânsul nu a cunoscut și prețul, întocmai cum cineva, ispitit de fericitele figuri pe geam văzute, ale unor consumatori dintr-un local de cinci stele, intră, papă, spre a i se întinde o notă de plată pe care nu o poate onora în această existență. O experiență, adică, de pe urma căreia, admițând că scapă de execuție, nu
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
Ediția „Maiorescu”, din 1884, a fost reprodusă în 1989, la împlinirea unui secol de la moartea poetului, cu o foarte discretă dar la fel de competentă notă finală semnată de Petru Creția.), îi va da realizatorului anumite sugestii. Sau poate că modelul cărților văzute ca realizare de grup, pus în pagină la noi de Romulus Vulpescu, odată cu traducerile sale din vechea lirică franceză, va fi adaptat și pentru Proverbele..., căci oamenii care realizează partea tehnică a proiectului sunt, până la urma urmei, pionii fără de care
Un proiect național by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13006_a_14331]
-
autohtoni de o impresionantă vechime". Noi nu suntem primitivi, ci bătrâni". "Creangă arată contemporaneitatea civilizației noastre cu cele mai vechi civilizații din lume, vârsta noastră asiatică". "Factorul etnic" reprezentând "originalitatea noastră fundamentală" s-a menținut printr-o "tradiție culturală neîntreruptă", văzută eminescian: "ea nu înseamnă altceva decât înaintarea organică după legi proprii și nu este îndoială că organicismul există în literatura română ( Prefață la Istoria literaturii române). Etnicitatea și tradiția au generat specificul, care nu se capătă cu vremea ( și aici
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
copilărie. Ianache Duduleanu (Pavel Bartoș) este ce este soțul de sub papucul soției pînă cînd bărbăția revoltată o cheamă la supunere și ascultare pe Colette. Ridicolă este și proporția acestui cuplu - soția înaltă, impozantă, unduitoare și soțul îndesat, care-și face "văzută" autoritatea cățărîndu-se pe banchete. Ridicol este și tandemul pe care îl face cu frate-său, Georges (Petre Nicolae), mai în vîrstă, pseudo-capul familiei, greoi din toate punctele de vedere. Aici Fräulein (Virginia Rogin) nu mai este doar guvernanta nemțoaică care
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
un spațiu inventat ca „decor pentru uz propriu”. Nu este cu totul lipsit de realitate, dar aceasta este una banală, derizorie, susținută de personaje ciudate, individualizate doar prin monomaniile lor (numele sunt relevante: Gopo, Blainșteineru, Carbon, Bibiloi, Pichi, Cliti ș.a.). Văzută ca orizontalitate obositoare a nuanțelor cenușiului, această lume capătă un sens prin apariția antipodică a doi outsideri, Tehur și Eli, foști colegi în facultate, întâlnindu-se acum pentru „a epiciza”. Prin chestionarea propriei identități în raport cu universul concentraționar comunist, eminamente nivelator
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
memorialistul și fiul). Aproape totul înălțat pe o nemijlocită realitate, mai totdeauna identificabilă până la destul de numeroasele nume autentice (să nu-l uit pe regretatul nostru coleg Radu Albala, și el fiu de cerealist) și pe o tumultoasă experiență de viață, văzută acum, la vârsta amintirilor, nu cu melancolie, ci cu un surâs mai totdeauna autoironic. De unde și titlul: Arta de a fi păgubaș.
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]