6,856 matches
-
Nu mai văzuse niciodată un păstrăv atât de mare. Avea o greutate aparte, o putere imposibil de controlat și apoi, atunci când sărise, văzuse cum era făcut. Era cât un somon. Îi tremura mâna. Mulină Încet. Agitația Îl copleșise. Avea o vagă amețeală, ca și cum ar fi avut nevoie să se așeze undeva. Firul se rupsese lângă cârlig. Și-l imagină pe păstrăv undeva pe fundul apei, nemișcat pe pietriș, În adânc, departe de lumină, sub bușteni, cu un cârlig Înfipt În falcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu știu. Ce mai rămâne prin țarc. Ăia pe care n-o să-i accepte veterinarii ziua. — Nu-mi place să țin locul cuiva. — Păi, poți să accepți sau nu, spuse Retana. Se aplecă peste niște hârtii. Nu mai era interesat. Vaga Înduioșare pe care o simțise când Îl văzuse pe Manuel și care-i amintise de zilele de altădată trecuse. I-ar fi plăcut să-l pună În locul lui Larita, pentru că așa putea scăpa mai ieftin cu el. Ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
grade Farenheit, care corespund cu 38,8 grade Celsius . Cerem indulgența cititorului față de această menționare a unui fenomen dispărut. Această referință, ca toate cele care sînt legate de mode, fac ca povestea să fie datată, dar am inclus-o datorită vagului ei interes istoric și pentru că omiterea ei ar fi stricat ritmul . dry law În orig. - este vorba de prohibiție. . son of a bitch În orig. - expresie pe care francezul Fontan o folosește ca pe o Înjurătură cu caracter general. Trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
silabele: —Tă-ce-re. După cum spuneam, era un om foarte alunecos. Peste doar un minut ar fi fost În stare să-și schimbe poziția cu Încă 180 de grade, și-ncă o dată, până când ar fi parcurs cercul, cu tot felul de aluzii vagi și schimbătoare. Chiar și În starea actuală, simțeam că Îmi scapă niște aspecte esențiale ale acestui om. Nu reușeam să-l citesc. Ridicase o barieră. Sau eu făcusem asta? În budism se spune că pentru a atinge Înțelegerea absolută trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sfârșitul ar fi fost inevitabil. Însă realitatea era clară: acest cuplu parcursese drumul de la perechea perfectă la una nepotrivită. Ea Își dorea atât de mult un copil, Încât devenea o sursă de neliniște, uneori chiar o deprima, dându-i o vagă senzație de deșertăciune. Se obișnuise să identifice factorii și să controleze rezultatele, transformând În succes academic orice situație tensionată. De ce tocmai corpul ei refuza să coopereze? Copilul era scopul acestei căsătorii, iar Dwight era cel mai bun mijloc de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ea nici măcar nu știa În ce consta această luptă; și asta fusese Întotdeauna una dintre problemele lor de cuplu. Dacă l-ar fi Întrebat de ce se simțea atât de Împăcat, el nu i-ar fi putut răspunde. Era un sentiment vag de Împlinire, o amintire puternică ce va dăinui până la sfârșitul vieții lui. În acea amintire viitoare pe care Încă nu o are, copilul va fi bărbatul care Îi va semăna. A ajuns Într-un moment al vieții În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
zi lungă, cumplit de lungă. A doua zi mi-am luat liber și m-am întors la serviciu pe 22 martie. Sincer să fiu, amintirile din timpul atacului sunt fragmentare. Unele îmi sunt bine întipărite în minte, altele sunt foarte vagi. Eram foarte nervos. Îmi aduc aminte destul de clar momentul în care Takahashi s-a prăbușit la pământ și faptul că l-am dus la spital. Lucrurile care s-au întâmplat după aceea sunt cam încețoșate. Nu pot spune că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în cap. Nici nu știu cât timp am stat acolo. Cred că destul de mult. La un moment dat a apărut și medicul. I-au pus pe targă și i-au băgat în spital pe amândoi. Cadrele medicale nu aveau nici cea mai vagă idee ce se întâmplase cu cei doi. Nu îi anunțase nimeni că vor veni niște victime la spital, așa că nu știau nimic. Erau depășiți de situație. Să fi fost cam de 9:30. Trecuse aproape o oră de la atacul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mi-am mai revenit, dar ochii mă dureau încă și făcusem febră. A doua zi mi-a scăzut și febra. Am fost internată o singură zi. Soțul meu a venit să mă viziteze, foarte îngrijorat. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce se întâmplase. Din cauză că mă dureau ochii, nu puteam să mă uit la televizor, nu puteam să ies din cameră. Dar, cu toate că eram în necunoștință de cauză, nu mă simțeam neliniștită. Pe 21 aveam zi liberă, așa că pe 22
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să informați pe cineva!“. Mi-a dat o carte de vizită și a adăugat: „Luați legătura cu domnul X de aici!“. Apoi m-a dus în biroul din stație. „Vă rog să așteptați puțin aici!“ Nu aveam nici cea mai vagă idee ce se întâmplă cu mine. Parcă aveam o cortină neagră trasă pe ochi. Nu mă durea nimic, doar că nu mai vedeam. Nasul îmi curgea ca apa la robinet. Respiram greu, ca și cum de-abia alergasem la un maraton. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fuma fără probleme. Pentru orice eventualitate m-am dus să-mi fac control. La spital mi s-a spus: Nu putem să vă facem analizele de sarin.» Probabil că doctorul nu văzuse știrile de la televizor. Nu avea nici cea mi vagă idee ce se întâmplase. Era în jur de 10.30. Probabil că nu mai avusese de-a face cu sarin și nu știa ce fel de investigații să facă. A cules multe informații. După ce am așteptat o oră mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am văzut în jur oameni leșinați care aveau spume la gură. O persoană încerca să-i ajute. Și acolo erau mulți oameni care stăteau ghemuiți. Nasul și lacrimile le curgeau șiroaie. Era o priveliște înfiorătoare. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce se întâmplă. Simțeam că mă pândește un pericol iminent. Nu am cum să merg la serviciu», m-am gândit. «Pentru că nu e ceva grav, ar fi mai bine să stau puțin aici.» Așa că am stat acolo. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Oare de ce nu m-am îmbrăcat bine într-o zi așa de răcoroasă?» Mă simțeam obosit. Eram epuizat. Cam atunci mi s-a așternut ceața pe creier și nu-mi mai amintesc nimic; parcă am auzit sirene ambulanței. Amintirile sunt vagi. Intenționam să merg la muncă. Mă duceam spre Ningyōchō. Pe drum am văzut un microbuz al poliției oprit. Le-am spus: «S-a întâmplat asta și asta. Îmi e rău.» M-au urcat imediat în mașină. Pentru că salvările erau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
taxi până la companie. Am urcat scările, am trecut de barieră și am ieșit la suprafață. Dintr-odată am văzut un peisaj incredibil. Oamenii cădeau unul după altul. Stătusem în al treilea vagon din spate și nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce se întâmplase în față. Cred că și cei de lângă mine erau în aceeași situație. Mă îndreptam spre ieșire și înjuram pe sub mustață. Apoi, am zărit oameni întinși pe jos, cu spume la gură, tremurând. «Ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat?» M-a întrebat de două ori. Îmi amintesc că m-a întrebat la ce firmă lucrez. Cred că i-am dat abonamentul meu. Acolo aveam și legitimația de la firmă. Amintirile astea sunt foarte vagi. Din clipa aceea, mi s-a tăiat filmul. După cinci sau șase ore, când mi-am revenit, eram întins în patul de la spital. Am fost la un pas de moarte. Trei lucruri m-au salvat. Primul ar fi faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
intenționat sau nu - a omis un lucru. În esență, „autonomia personală“ nu este decât imaginea în oglindă a dependenței de ceilalți. Dacă, după ce te-ai naște, ai fi părăsit de părinți pe o insulă, nu ai avea nici cea mai vagă idee despre „autonomie“. Aceste două forțe au legătură cu un compromis. Autonomia și dependența sunt precum umbra și lumina, se atrag una pe alta în câmpul gravitațional, până când, după multe încercări și eșecuri, fiecare individ își găsește locul în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sau unul la nivel de sistem. Această întrebare mă tot frământă de când am terminat de scris Underground. Ce este rău? Încă nu m-am lămurit. Am impresia că insistând în căutările mele, la un moment dat, voi găsi un indiciu vag. Kawai: Chiar este o problemă grea. În general este dificil să distingi răul, dar în vremurile actuale e chiar mai dificil. Murakami: Pentru mine, răul este o adevărată motivație. Încă din trecut, în romanele mele mi-am dorit să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu elitre verzi cu reflexe aurii. Mai era în cutie un calendar mic de carton, pe spatele căruia scria: "ParfumØe avec «Fleur de lilas» Albert Dubois Nancy". Hârtia păstra încă o vagă aromă de liliac. Pe partea cealaltă, cu creioane și cerneluri diferite, cifrele erau tăiate zilnic prin câte o cruce sau mai multe o dată printr-o linie. Câteva date ale anului erau însemnate în mod special, fără să-și deconspire în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
blacheul tocit și contorsionat, zgârciul înnodat al ochelarilor, lipsa decorațiunilor de alamă de pe coșciug și vertebra secretul și esența ființei sale. Vertebra de delfin, pe care a purtat-o toată viața fără ca nimeni, nici măcar el să aibă știre de ea; vaga bănuială a existenței sale apărea doar în lumea cu contururi incerte a visului. Viața, personalitatea și destinul, aparent cenușii și mediocre ale gornistului scutit de fericiri extatice sau de necazuri grave, lipsit de drame, de neliniști sau de pasiuni răscolitoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
orașul în care ai trăit și școala pe care ai urmat-o, când te-ai căsătorit și câți copii ai avut; dar nu asta este viața unui om. Valiza de lemn găsită de Bătrân dezvăluia, dimpotrivă, fața ascunsă a lucrurilor (...); vaga bănuială a existenței (...) apărea doar în lumea de contururi incerte a visului" (137). Impresia pe care ți-o lasă cartea lui Andrei Oișteanu este că a fost scrisă numai pentru ca la colecția de obiecte stranii din cele 12 casete să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bulibașa, finul fratelui președintelui Băsescu, am stat un pic în cumpănă, gândindu-mă că poate greșesc eu, că poate țara trece prin foc și trebuie salvată iar eu mai torn la modul criminal benzină pe foc. Uneori am o bănuială vagă, că totuși mai am puțină minte, fiindcă am observat că am capacitatea să mă îndoiesc și se știe că înțeleptul se îndoiește și numai prostul este sigur totdeauna că are dreptate. Deci la modul logic m-am gândit că toate
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
schimbam hainele de mai multe ori pe zi, mă pudram și dădeam chiar cu roșu. Mă comparam cu ceilalți studenți, mă găseam cel mai bine și, în dragoste, succesele mele mi se păreau indiscutabile. Totuși, până atunci, aventurile fuseseră foarte vagi. O timiditate dezastruoasă mă oprea să fac primul pas, să îndrăznesc să mă apropii de o fată fără recomandație prealabilă și îndelungi preliminarii, timiditate care - vedeam cu ciudă - îmi întîrzia planurile, însă în același timp mă și consola: puneam pe seama
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mică. În momentul când Irina își îndesa cu chef dinții într-o prăjitură de șocolată, privirea îi alunecă pe fereastră și exclamă: "Ah! Ce întîmplare!" Mă uit: la masa de pe pavaj a cofetăriei ședea, domol, domnul Cornea, o cunoștință destul de vagă de a noastră. Știam că domnului Cornea îi murise cu câteva zile înainte nevasta; îl cunoșteam destul de puțin și ne simțeam destul de tineri ca să trebuiască să-i fi scris câteva rânduri de condoleanță, dar, de obicei, când îl întîlneam, vorbeam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
era! Crezuse de datoria ei să scrie întîi, dar printr-o interpretare ușor forțată putea să nu se mai căznească a doua oară (și ce caznă îți pricinuiesc scrisorile acestea când nu simți mare lucru!). Cum termenii primei scrisori erau vagi, mintea prietenului meu era destul de dezordonată acum ca să-și mai dea seama; avea mai târziu să profileze scrisoarea unică pe suferința lui dublă și să ne păstreze recunoștința. În special, ușurință sufletească din partea ei. Îi păruse rău o dată, era obositor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bucurii, distrînd-o, învățînd-o, dezinteresat. Am căutat să-mi descopăr mici gusturi perverse din voința de a fi exact, pe care, de obicei, le crezi inerente fiecărui om. Poate chiar, în parte, iscodindu-le, le-am creat. Am dat consistență unor vagi intenții și mi-am clădit apoi o personalitate sufletească falsă. Poate că de-ar citi Irina acestea, ea care, în definitiv, prin mine și-a trăit dragostea ei primă, și-ar aminti de atâtea satisfacții complecte și nu m-ar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]