7,806 matches
-
putea să se apere, pentru a nu ajunge sărac și disprețuit, pentru a nu fi nevoit să devină lacom, principele nu trebuie să fie nicidecum îngrijorat de faima de zgârcit pe care și-ar face o. Acesta este unul dintre viciile care-i îngăduie să domnească. Iar, dacă cineva ar spune, dimpotrivă, că Cezar a ajuns împărat prin dărnicia lui și că mulți alții au urcat treptele măririi pentru că au fost într-adevăr darnici sau pentru că au fost socotiți astfel, i-
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ale cărei celule specializate transformă semnalul luminos în semnal electric, transmis la creier prin intermediul nervului optic. Creierul este acela care decodifică aceste semnale electrice și ne face să vedem obiectul în poziție reală, așa cum este el în realitate. Există și vicii congenitale privind văzul: unii văd prea greu roșul Țdaltoniști) sau prea ușor Țbalfouriști), alții văd prea greu verdele Țnageliști), sau prea ușor Țhartiști). Pentru ochiul uman câmpul vizual binocular constă dintr-o zonă centrală, comună celor doi ochi, încadrată de
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
Cambuză, măturător șăf la Oficiul comunal de întreținere stradală a străzilor. G. Și ? T. Și acum, că m-am disvorțat recent, folosesc prilejul să vă rog să comunicați mai departe că pentru doamnele doritoare de o căsnicie armonioasă și fără vicii prea mari, le stau la dispoziție. Posed un tomberon personal ca fond social, pentru eventualitatea derulării unei afaceri ecologice și doi copii din a doua căsătorie dintre care unul e fată și ceilalți patru, băieți. Restul copiilor nu intră în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
atare încă neapărut în manualele școlare dar de care, în perspectivă, spânzură viitorul nației. Citat. “Aflat pe patul de moarte, propriu-zis într-un fotoliu în descompunere deoarece patul fusese închiriat pe două schimburi unor tineri funcționari fumători și fără alte vicii (N.R.Ă, deci aflat pe patul de moarte, venerabilul bancher își chemă nepotul și-i zise: Nepoate, îți dăruiesc acest phening. Dacă îl vei folosi cu chibzuință, vei putea muri, la rândul tău, milionar. Așa să-ți ajute Dumnezeu!.. Și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
în minte ideea că totul vine de la Dumnezeu și totul îi aparține Lui de fapt, inclusiv viața noastră! Atașamentele, dependențele nu ne fac nici un bine, dimpotrivă. Vedeți ce se întâmplă la cei care au astfel de dependențe gen: alcool, tutun, vicii, inclusiv mâncatul excesiv care tot atașament material este. 10. Ar fi foarte bine să începeți să vă îngrijiți mai mult corpurile voastre. Cum vă iubiți pe voi dacă nu aveți grijă de trupul vostru care e Templul Scânteii Divine ce
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
lemn a icoanei și iau cu mine tonul Înalt al trompetelor ultime. Grea-i această metaforă... Grea răsuflarea tatei... În aburii ei Îmi ascut securea și pîndesc sosirea jumătății poemului de care mă tem. Mi-e teamă ca de un viciu, pentru că a doua jumătate a oricărui poem este mai toxică, aici se adună gudroanele cele mai periculoase. Prima jumătate a oricărui poem este asemănătoare Vechiului Testament. ...lux, calme et volupte... Dar a doua jumătate este Noul Testament. Acolo se Întîmplă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
vorbe, îi căutam ecoul. Nu mai era nimic "curat". Totul era "murdărit" de contrariul acelui lucru. Eram un fel de Sisif, dacă vreți, care-și arunca singur stânca pe coasta muntelui odată ajuns sus. Într-un fel, mă întorsesem la viciul de a juca șah cu mine însumi. Acum transformam fiecare idee într-o partidă de șah. Într-un proces. Câte idei, atâtea procese, atâtea partide de șah. Făceam exact același lucru ca atunci când jucam pe rând, tot eu, cu piesele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
veți exclama: "Ei, asta-i bună! S-au întrecut cu gluma". Dar n-am ajuns încă acolo. Deocamdată trebuie să vă spun că "jocul" care ne era de folos amândurora a avut urmări neașteptate pentru mine. Zgândărind în cenușa unui viciu pe care-l crezusem stins, i-am stârnit din nou flăcările. Vechea mea pasiune a proceselor a reizbucnit cu violență. Eram din nou cel de odinioară, capabil să uite și de foame și de lume pentru a strânge probe pro
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
terminat. Bătrâna se retrase supusă. Rămași din nou singuri i-am luat un scurt interogatoriu. Era titrat (absolvise Facultatea de drept), avea 28 de ani (mai vârstnic decât mine), de curând fusese avansat administrator financiar (va să zică tot administrator era). ― Dar vicii? Ce vicii ai? S-a uitat la mine descumpănit. (Împingeam sondajul peste măsură?) Totuși mi-a răspuns: ― Nu am vicii. Îmi place să joc cărți, dar asta se întîmplă atât de rar, încît nu poate fi considerat un viciu. Voiam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se retrase supusă. Rămași din nou singuri i-am luat un scurt interogatoriu. Era titrat (absolvise Facultatea de drept), avea 28 de ani (mai vârstnic decât mine), de curând fusese avansat administrator financiar (va să zică tot administrator era). ― Dar vicii? Ce vicii ai? S-a uitat la mine descumpănit. (Împingeam sondajul peste măsură?) Totuși mi-a răspuns: ― Nu am vicii. Îmi place să joc cărți, dar asta se întîmplă atât de rar, încît nu poate fi considerat un viciu. Voiam să-i
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
drept), avea 28 de ani (mai vârstnic decât mine), de curând fusese avansat administrator financiar (va să zică tot administrator era). ― Dar vicii? Ce vicii ai? S-a uitat la mine descumpănit. (Împingeam sondajul peste măsură?) Totuși mi-a răspuns: ― Nu am vicii. Îmi place să joc cărți, dar asta se întîmplă atât de rar, încît nu poate fi considerat un viciu. Voiam să-i mai pun și alte întrebări, dar a venit un medic și atunci am renunțat. ― Așadar, sîntem înțeleși, nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Dar vicii? Ce vicii ai? S-a uitat la mine descumpănit. (Împingeam sondajul peste măsură?) Totuși mi-a răspuns: ― Nu am vicii. Îmi place să joc cărți, dar asta se întîmplă atât de rar, încît nu poate fi considerat un viciu. Voiam să-i mai pun și alte întrebări, dar a venit un medic și atunci am renunțat. ― Așadar, sîntem înțeleși, nu-i așa? ― Vă puteți bizui pe mine... Am plecat pe deplin satisfăcut. În stradă, trecând pe lingă un afișier
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nopțile la cărți. ― Și conița ce zice? ― Ce să zică? S-a obișnuit și nu-i pasă. Parcă n-ar fi bărbatul ei. Of, dacă aș avea așa soț... nu știu, zău, ce s-ar alege de el. De fapt, viciul lui Nenișor nu era o noutate pentru mine. Auzisem chiar din gura lui că-i place jocul de cărți. Acum îi revenise patima. Foarte bine! Să-l mutăm acolo unde trebuie. A doua zi am întocmit o decizie prin care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bardului de la Mircești. Mă băteau și alte gânduri la fel de absurde și chiar stupide. Pentru dramul de voluptate ce-mi aduceau, înduram chinuri cu carul. Dar nu mă dezbăram de ele, cum fac morfinomanii care se afundă tot mai adânc în viciu. Când nu te poți înfrîna înseamnă că ai pierdut cârma și plutești la întîmplare, în voia valurilor. Nu mai eram stăpână pe mine și aș fi îndurat poate încă mult timp viața asta de sclavă a ta, dacă... dacă nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cuantificarea calmă, iresponsabilă, sinucigașă a răului românesc de mai bine de un veac încoace și care tânjește după un strop de normalitate, elan nădăjduitor și lumină interioară. Care e obosit aproape letal de mania românilor de a-și inventaria masochist viciile, nenorocul, damnările și fatalismul, a-și etala nimicnicia, netrebnicia, nihilismul, delirul de grandoare paralel cu complexele slugărnicești de inferioritate. Și care nu înțelege de ce invariabil urlăm demențial că n-avem (și nu suntem buni de) nimic, pentru a distruge numaidecât
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Ei bine, să vă spun. Pe de o parte, de la conștiința nesmintită a faptului că mass-media e pusă să ne arate numai apocalipticul. Cum te smulgi un milimetru din ecranul televizorului - unde te răpun de zece ori pe minut morțile, viciile, violările, de capitările, incendiile, codurile galbene, portocalii și roșii, malpraxisul medical, copiii abuzați, topoarele, înjun ghie rile, inundațiile, spânzurații și faptul că România e cam pi oana maladiilor în Europa -, dai numaidecât de normalitate, eficiență, eleganță, inteligență sobră, elitarism profitabil
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Hentea) că, dacă Goebbels l-ar fi avut pe Păunescu, național-socialismul lui Hitler n-ar fi pierdut războiul?! La care doamna cu pri cina mi-a șoptit, ca unui copil cretin, că noi despre vir tuțile poetului, și nu despre viciile omului, avem a ne pronunța. Adică exact motivul principal care m-a făcut să demisionez după 23 de ani de la Institutul „G. Călinescu“, unde Eugen Simion dictase, pentru DGLR, spă larea estetică a tuturor biografiilor pătate, în numele așa-ziselor „inerente
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
științifice, lumea literară și zona jurnalisticii. Să faci o istorie a prozei contemporane preponderent cu teoreticieni, comparatiști și istorici literari, disprețuind tot ce ține de critica de întâmpinare; să detectezi sistematic în gazetele literare aberații, erori flagrante, dezinformări, malformări sau vicii referențiale, iar tu - specialist în domeniul cu pricina - să taci suveran și să strâmbi din nas, decretând magnanim imbecilitatea fără leac a celor care, totuși, fac opinia; să deții o informație prețioasă, aptă să schimbe optica, verdictul și ierarhiile într
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de a se sinucide. Și dacă "războiul Troiei" devenise "războiul Romei", cu alte tabere și cu altă semnificație, barbarii nu aveau nevoie de un Ulise care să născocească un alt cal troian. "Calul roman" era demult în Roma. Îl reprezentau viciile care o măcinau. În aceste condiții, n-ar fi o exagerare, poate, să spunem că anul 476 a fost, în fapt, o formalitate, că barbarii au învins un imperiu muribund. Ei au scutit imperiul roman de o agonie prelungită, penibilă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Și nu lăsau în urmă decât fum și pustiu. Ne-am istovit, așadar, în bătălii care nu ne-au stimulat decât să răsuflăm ușurați când se terminau. Palatul e o imagine destul de sugestivă a Evului Mediu oriental. Lene și lux. Viciu și aur. Vase scumpe, aduse de peste mări și țări. Veșmintele sultanilor țesute cu aur și împodobite cu pietre scumpe. Arme. Manuscrise. Tronuri de abanos. Tronuri de fildeș. Sala de audiențe, mai degrabă modestă. Ceaușescu și apropiații lui aveau birouri; mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din serialul "Dallas" nu se vede nici o carte). Esențial e câți dolari ai. Noi, în Europa, filosofăm pe marginea oricărui fleac. Avem o mare voluptate de a tăia firul în patru. America eprea ocupată ca să-și piardă vremea cu asemenea "vicii". Ea s-a instalat, cumva, la sfârșitul culturii și își vede de proiectele ei, dispunând de o forță cu atât mai alarmantă cu cât e folosită în numele unei civilizații care nu se uită în urmă. De aici provine, probabil, o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
greu de lucru dacă ești fumător, căci în toate instituțiile publice fumatul e interzis. Funcționarii nefumători nu suportă să tragă cineva din țigară alături de ei și nici mirosul de tutun din haine. Există locuri speciale unde e permisă practicarea acestui viciu. Aproape că-ți inspiră milă soarta fumătorului în Vestul sălbatec, unde Scotty își aprindea țigara cu o hârtie de zece dolari. Și se pare că militanții cei mai activi în cruciada care vrea să facă din bieții fumători o categorie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
face vulnerabil, îți ia din siguranță, te copleșește cu îndoieli. Extinsă dincolo de aria elitei intelectuale, ea ar produce, probabil, fisuri periculoase în eficiența americană, ar șubrezi naivitatea și forța Americii, dîndu-i ceva din specialitatea europenilor de a-și analiza, până la viciu, melancoliile. Un american incult se poate ocupa liniștit de afacerile sale, fără să se încurce în speculații inutile, care ți-au legătură nici cu bursa, nici cu șansele de succes. Plutim deasupra norilor și nu se vede nimic, jos. Aș
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cunoască nimenea-n lume, a mea adică. Nu știi ce tată am. Sărac și împovărat de o familie grea (șapte copii), e cu toate astea înzestrat c-o deșertăciune atât de mare încît ar putea servi de prototip pentru acest viciu, după părerea mea cel mai nesuferit din lume. Măritîndu-se soră-mea, el i-a promis o zestre de două mii de galbeni. Este ridicul când un om promite înscris ceea ce nici are, nici poate realiza, dar obligațiunea față de cumnatu-meu este pozitivă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
îi cheamă. Aceeași infirmitate care mă făcea indiferent sau ingrat era, de data aceasta, pricina mărinimiei mele. Trăiam, așadar, fără nici o altă continuitate, în afară de una singură: eu-eu-eu. De pe o zi pe alta, femeile, de pe o zi pe alta, virtutea sau viciul, totul de pe o zi pe alta, precum câinii, dar în fiecare zi eu însumi, veghind neobosit. Înaintam astfel la suprafața vieții, prins în cuvinte, spre a spune așa, niciodată în realități. Cărți citite în grabă, prieteni iubiți în grabă, orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]