3,155 matches
-
a aceluiași an moare și Johann, la doar câteva luni după moartea soției sale. În ciuda prevederilor nefavorabile din testament din partea tatălui, cu privire la fiul din prima căsătorie, Gotthold, la care piosul Jean subscrie, începe o tentativă timidă de reconciliere între frații vitregi Jean și Gotthold. După Paști, în același an, Thomas Buddenbrock, în vârstă de 16 ani, intră ca ucenic în firmă. El dă dovadă de aceeași hărnicie tăcută și tenace ca a tatălui său. În urma plăților drepturilor revenite moștenitorilor, compania pierde
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
965 - d. cca. 1017) a fost markgraf de Meissen între 1002 și 1009. Gunzelin a fost cel de al doilea fiu al markgrafului Gunther de Merseburg și de Meissen, frate mai mic al lui Eckard I de Meissen și frate vitreg cu regele Boleslau I al Poloniei. În 1002, ca urmare a încercării nereușite a lui Eckard I de a ocupa tronul și a asasinării sale, Boleslau al Poloniei a ocupat Meissen, însă noul rege al Germaniei Henric al II-lea
Gunzelin de Meissen () [Corola-website/Science/325544_a_326873]
-
un fir colorat și unul alb, iar jeans din două fire de aceeași culoare. În anul 1847, un negustor evreu din Germania pe nume Loeb Strauss (în 1850 îl schimbă în Levi Strauss) a sosit la New York, unde fratele său vitreg făcea afaceri cu țesături și haine. Strauss se implică în afaceri timp de câțiva ani și în California vinde pantaloni din denim albastru către minerii și crescătorii de vite care căutau un material ieftin, confortabil și rezistent. Jacob Davis, un
Blugi () [Corola-website/Science/325609_a_326938]
-
în ianuarie 1671 și a fost privită cu reproș de familia Miloslavski din care făcuse parte fosta țarină Maria. La 30 mai 1672, Natalia l-a născut pe Petru, care a devenit un copil robust și sănătos spre deosebire de frații lui vitregi Feodor și Ivan, a căror sănătate era precară. Copiii lui Alexei și ai Nataliei au fost:
Alexei I al Rusiei () [Corola-website/Science/325597_a_326926]
-
fiii fraților și surorilor. Soț/Soție Concubini Concubinajul reprezintă o uniune liberă între două persoane care nu este consfințită legal. Legea sau comunitatea civilă nu recunoaște aceste uniunii libere ca grade de rudenie. Socri Socrii sunt părinții soțului/soției. Părinți vitregi sau adoptivi Cumnați Cumnații și respectiv, cumnatele sunt frații/surorile soțului/soției precum și soții acestora. Frați vitregi Gineri și nurori Ginerele este soțul fiicei. Nora este soția fiului. Fii adoptivi
Grade de rudenie () [Corola-website/Science/325622_a_326951]
-
este consfințită legal. Legea sau comunitatea civilă nu recunoaște aceste uniunii libere ca grade de rudenie. Socri Socrii sunt părinții soțului/soției. Părinți vitregi sau adoptivi Cumnați Cumnații și respectiv, cumnatele sunt frații/surorile soțului/soției precum și soții acestora. Frați vitregi Gineri și nurori Ginerele este soțul fiicei. Nora este soția fiului. Fii adoptivi
Grade de rudenie () [Corola-website/Science/325622_a_326951]
-
Anna Blackwell, Ermina Jane Locke și soțul ei. Povestirea, scrisă spre sfârșitul vieții lui Poe, a fost oarecum autobiografică în anumite privințe. Bufonul Hopa-Hop, la fel ca și Poe, a fost „răpit de acasă și prezentat regelui” (bogatul său tată vitreg John Allan), „purtând un nume care nu i s-a dat prin botez, ci i s-a conferit [...] și întărâtat de vin [...] devenea nebun de furie atunci când era insultat și forțat să bea”. Ca și Hopa-Hop, Poe era deranjat de
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
de groază ale lui Poe: mai degrabă decât concentrându-se asupra sângelui și a rănilor, el a explorat mințile personajelor pentru a le înțelege mai bine. Povestirea are unele accente autobiografice precum castelul reprezentând Moldavia, casa din Richmond a tatălui vitreg al lui Poe, John Allan. Contele, în această interpretare, l-ar reprezenta pe John Allan, iar Poe pe tânărul Metzengerstein. Atât Poe, cât și Metzengerstein, sunt orfani de la o vârstă fragedă. Se poate ca Poe să fi găsit scrierea povestirii
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
cum era cunoscută atunci), deoarece soția lui Poe, Virginia, suferea de boală la momentul în care a fost scrisă povestirea. Ca și prințul Prospero, Poe a încercat să ignore fatalitatea bolii. Mama lui Poe Eliza, fratele William și mama sa vitregă Frances Allan au murit, de asemenea, de tuberculoză. Alternativ, Moartea Roșie se poate referi la holeră; Poe ar fi fost martorul unei epidemii de holeră în Baltimore, Maryland în 1831. Alții au sugerat că plaga este, de fapt ciuma bubonică
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
moștenirii legale, copiii legitimi și adoptivi (atât băieții cât și fetele) aveau o vocație succesorală egală asupra bunurilor de baștină (ocine, dedine) sau care au fost cumpărate de părinții lor decedați. Copiii naturali veneau numai la moștenirea mamei lor. Copilul vitreg avea aceleași drepturi de moștenire ca și cel din cadrul familie, dar numai la succesiunea părintelui bun, nu și la moștenirea soțului acestuia. De la împărțirea egală a moștenirii pământului între fete și băieți în Țara Românească exista un privilegiu al băieților
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
decesului, moștenitorii datorează statului un impozit de 1% din masa succesorală. În Ungaria, regulile privind plata taxei de moștenire sunt definite în Legea privind taxele. Această lege prevede trei grupe de moștenitori (din grupa 1 fac parte soțul/soția, copilul vitreg sau copilul adoptiv, părintele vitreg sau părintele adoptiv al testatorului) și, în afară de aceasta, se aplică alte reguli privind taxa în cazul proprietăților rezidențiale și al bunurilor care fac obiectul altor reguli privind taxa de moștenire. Taxa de moștenire poate fi
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
impozit de 1% din masa succesorală. În Ungaria, regulile privind plata taxei de moștenire sunt definite în Legea privind taxele. Această lege prevede trei grupe de moștenitori (din grupa 1 fac parte soțul/soția, copilul vitreg sau copilul adoptiv, părintele vitreg sau părintele adoptiv al testatorului) și, în afară de aceasta, se aplică alte reguli privind taxa în cazul proprietăților rezidențiale și al bunurilor care fac obiectul altor reguli privind taxa de moștenire. Taxa de moștenire poate fi impusă între valoarea cea mai
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
mai multe facțiuni rivale, care au început să se lupte între ele, iar pe de altă parte pentru că sultanul a chemat noi întăriri - forțele vasaluli său egiptean, Muhammad Ali. Acesta din urmă l-a trimis în 1824 pe fiul său vitreg, Ibrahim în fruntea unei flote puternice și a unei forțe terestre cu un efectiv de aproximativ 25.000 de oameni. Intervenția lui Ibrahim a schimbat cursul războiului: egipetenii au câștigat controlul asupra Peloponezului în 1825, orașul Missolonghi în 1826 și
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
condus într-o serie de conflicte pe tot cuprinsul Italiei, cele mai multe încheiate cu succes. De asemenea, el a profitat de slăbiciunile bizantine pentru a-și extinde stăpânirea în regiunea Emilia-Romagna. Prima parte a vieții lui Liutprand a început în condiții vitrege. Tatăl său, Ansprand a fost trimis în exil printre bavarezi, fratele său mai mare a fost orbit de către regele Aripert al II-lea al longobarzilor, iar mama sa Theodarada și sora sa Aurona au fost mutilate prin tăierea nasului și
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
și 810, sub autoritatea tatălui său Carol cel Mare. Pepin a fost cel de al doilea dintre fiii regelui Carol cel Mare al francilor, cu soția sa Hildegard.. La naștere, el a purtat numele de Carloman, însă atunci când fratele său vitreg Pepin cel Ghebos l-a trădat pe tatăl său, lui i-a revenit numele regal Pepin. El a devenit rege al longobarzilor, după ce Carol a cucerit statul longobarzilor în 781, și a fost încoronat de către papa Adrian I cu Coroana
Pepin de Italia () [Corola-website/Science/325087_a_326416]
-
Ludovic a comutat sentința lor în aceea de a fi "doar" orbiți; cu toate acestea, orbirea a fost atât de traumatică încât Bernard a murit după două zile în agonie. În aceeași perioadă, Ludovic i-a tuns pe frații săi vitregi Drogo, Ugo și Theoderic și i-a trimis în diferite mănăstiri, pentru a preveni eventuale alte defecțiuni în cadrul propriei sale familii. După dispariția lui Bernard, Regatul Italiei a fost absorbit în Imperiul Carolingian' și imediat după aceea conferit lui Lothar
Bernard de Italia () [Corola-website/Science/325094_a_326423]
-
al lui Ludovic cel Pios. În 822, Ludovic a făcut o penitență publică la Attigny, unde a mărturisit în fața întregii curți că ar fi comis un păcat asupra nepotului său; de asemenea, el i-a reprimit alături de el pe frații vitregi. S-a considerat de către unii istorici că această schimbare de atitudine l-au lăsat pe împărat supus unei dependențe de clerici și i-au redus mult din prestigiu în rândul nobilimii france.
Bernard de Italia () [Corola-website/Science/325094_a_326423]
-
și 788, ultimul reprezentant al dinastiei Agilolfingilor. Tassilo și-a început domnia în Bavaria pe când era încă un copil, fiind sub tutela majordomului franc Pepin cel Scurt, după ce tatăl lui Tassilo, ducele Odilo de Bavaria, murise în 747, iar fratele vitreg al lui Pepin, Grifo încercase să preia ducatul pentru sine. Pepin l-a înlăturat pe Grifo și l-a instalat pe tânărul Tassilo ca duce, dar sub suzeranitate francă. Mai tîrziu, în 757, potrivit "Annales regni Francorum", Tassilo a fost
Tassilo al III-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325104_a_326433]
-
subit în abația Quedlinburg. El a fost înmormântat în biserica de la Königslutter, alături de socrii săi. Fiul său, Henric Leul, nu atinsese încă vârsta maturității. Ducatul de Bavaria a fost acordat de către Hohenstaufeni markgrafului Leopold al IV-lea de Austria, frate vitreg cu regele Conrad al III-lea. Saxonia, pe care Henric Leul încercase să o ocupe dar fără a fi învestiti, a fost conferită lui Albert Ursul, fiul tinerei fiice a ultimului duce Billung, Magnus.
Henric al X-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325110_a_326439]
-
și văduvă a contelui Tostig Godwinson de Northumbria. După moartea tatălui său, Azzo în 1097, Welf a căutat să intre în posesia proprietăților acestuia de la sud de Alpi, însă nu a reușit să se impună în fața mai tânărului său frate vitreg, Fulco I de Este. În 1099, Welf a participat la Cruciada din 1101, alături de Guillaume al IX-lea de Aquitania, Hugue de Vermandois și Ida de Austria. Principalul său succes a fost acela de a liniști o ciocnire între cruciați
Welf I de Bavaria () [Corola-website/Science/325112_a_326441]
-
este un roman de tip balzacian scris de George Călinescu în anul 1938. Felix Sima, un tânăr de 18 ani, vine în București la unchiul său Costache Giurgiuveanu pentru a urma Facultatea de medicină. Ajuns la adresa indicată, Otilia, fata vitrega a bătrânului, îl invită în casă, unde îi cunoaște pe membrii familiei: matușa Aglae, unchiul Simion și copiii acestora Titi, Aurica, Olimpia, ginerele Stanică Rațiu precum și prietenul de familie Leonida Pascalopol. A doua zi, Otilia îi arată locuința, el remarcă
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
de Leonida Pascalopol și invidiată de toți membrii familiei Tulea. Felix, curios de enigma numelui Mărculescu, descoperă soarta Otiliei care nu este cu mult diferită de a sa. Fata a rămas orfană de mică și este crescută de tatăl său vitreg, moș Costache. Pascalopol a cunoscut-o pe mama Otiliei și de atunci i-a ajutat foarte mult, Otilia purtându-i o stimă deosebită. Rugat de Aglae, Felix îl meditează pe Titi care a rămas corigent, și în aceste împrejurări sora
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
soț al mamei sale, Conrad, cu care se căsătorise din 1016, a fost ales rege al Germaniei sub numele de Conrad al II-lea. Cu toate că acesta a fost generos în relația sa cu Ernest, disputele dintre Ernest și tatăl său vitreg nu au întârziat să apară. Ernest nu privea cu ochi buni puterea manifestată de regii germani asupra Suabiei. Atât Conrad, cât și Ernest emiteau pretenții asupra Regatului Burgundiei atunci când Rudolf al III-lea a murit fără moștenitori. Mama Giselei era
Ernest al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325295_a_326624]
-
a răsculat împotriva lui Conrad al II-lea. Totuși, până în 1026, regele a reușit să înfrângă rezistența, iar Ernest a trebuit în cele din urmă să se supună. În continuare, el a participat la expediția din Italia a tatălui său vitreg din 1026-1027. Pe când se aflau încă în Italia, Conrad l-a trimis pe Ernest înapoi în Suabia, pentru a zdrobi rezistența locală de acolo. Odată revenit, Ernest s-a alăturat opoziția și s-a răsculat încă o dată împotriva lui Conrad
Ernest al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325295_a_326624]
-
fiul celui a cărui moarte o orchestrase Ista în trecut în încercarea de a alunga blestemul Generalului de Aur. Ajunsă în castelul Porifors, Ista o întâlnește pe foarte tânăra și frumoasa soție a lui Arhys, Cattilara, și află despre fratele vitreg al acestuia, Lord Illvin, care zace mereu fără cunoștință, cu excepția unei scurte perioade de amiază în care Arhys se odihnește. Se dovedește că Lord Illvin este cel pe care Ista l-a văzut anterior în viziunile sale, chemând-o să
Paladinul sufletelor () [Corola-website/Science/325300_a_326629]