2,788 matches
-
ca și morții, în mizeria lor banală până la stupoare, nu sunt vrednici nici de milă (Drumul cel din urmă). Oscilând între a lua în răspăr totul, prin pirueta ironic-sarcastică, și accentul grav al metaforelor cangrenei și agoniei, poetul cultivă cu voluptate incongruența (Amiază de april). Coșmarul și boala, tăcerea lui Pan, zeul belșugului de viață, și domnia-sa Moartea, de față sau mereu ghicită, conturează un panopticum de motive expresionist. Admirator al lui Christian Morgenstern, pasionat de Rilke, prețuitor al lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
aspre ale vârstei, cu evitarea capcanelor tentante și a surogatelor posibile, pentru a investi într-un nou sens existențial. Referitor la activitatea sexuală, contrar unor prejudecăți desuete, ea poate constitui, pentruindividul matur, indiferent de sex, un izvor încă nesecat de voluptate și bucurie. Focalizându-ne atenția asupra planului senzorial, vom începe cu precizarea că vârsta adultă mijlocie afectează toți analizatorii fundamentali. Astfel, după 40 de ani, ochiul și „accesoriile” aferente traversează o serie de deteriorări ce diminuează acuitatea vizuală de a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
aspre ale vârstei, cu evitarea capcanelor tentante și a surogatelor posibile, pentru a investi într-un nou sens existențial. Referitor la activitatea sexuală, contrar unor prejudecăți desuete, ea poate constitui, pentruindividul matur, indiferent de sex, un izvor încă nesecat de voluptate și bucurie. Focalizându-ne atenția asupra planului senzorial, vom începe cu precizarea că vârsta adultă mijlocie afectează toți analizatorii fundamentali. Astfel, după 40 de ani, ochiul și „accesoriile” aferente traversează o serie de deteriorări ce diminuează acuitatea vizuală de a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
rămâne în afara ei. De curând, l-am redescoperit pe Alexa Visarion în ipostaza de Spiritus Rector al Școlii doctorale a UNATC. Fără nimic din formalismul pe care funcția l-ar fi impus, era același spirit viu și fascinant, trăind cu voluptate fiece subiect, încercând să pună sens în toate discuțiile pe care le purta cu autoritate și cu umanitate, în același timp și în aceeași măsură. Fără să obosească, fără să îmbătrânească, profesorul își cucerește auditoriul prin recursul plin de tandrețe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
detestă minciuna și lașitatea, fiind hotărât să nu se abată de la idealul său, să nu lase adevărul confiscat. Beneficiar al unei vitalități extraordinare, conștient că e posesorul unui har ieșit din comun, muncește în draci, până la istovire, cu dăruire, cu voluptate, cu exigență, fără concesii și compromisuri. Sunt stagiuni când regizează trei-patru spectacole. În felul acesta reușește repede să-și consolideze un stil, un limbaj teatral performant, o estetică etalon, prezentă în toate compartimentele artei spectacolului: repertoriu, distribuție, scenografie, în caligrafierea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lui i-a revenit misiunea de a esențializa ideea. Și văzându-l pe Nuțescu în Astrov, nu m-am putut debarasa de dorința de a-l vedea în Dmitri Karamazov, în Estragon sau în Vladimir, în orice rol în care voluptatea să fie momentul de contact între cel care joacă și cel care receptează. Pentru Astrov, Alexa Visarion a făcut un desen foarte complicat, explicabil prin considerentele pe care le-am expus mai înainte. Dar în acest labirint regizoral, care constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
răspunsul pozitiv. Avem într-adevăr de a face cu o intelectualizare, dar este vorba de o intelectualizare care vine dinăuntrul spectacolului, din adâncurile sale, ca să mă exprim și eu mai poetic, și care pe scenă se transformă într-o autentică voluptate a interpretării, în care gesturile mici devin fundamentale pentru o clipă, ca să eșueze în trecut în clipa imediat următoare... (Leonida Teodorescu) Am văzut un excepțional spectacol cehovian, gândit și jucat, cu aleasa noblețe a nuanțelor, într-o complementaritate tragi-comică, modernă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de "onorabilitate", cu lustru de centiron și mundir cu epoleți, în această lume zbuciumată la nivel glandular, isterizată și pusă pe scandal, totul devine demagogie. Personajele din Noaptea furtunoasă a lui Caragiale trăiesc demagogic și monstruos micile lor drame pasionale, voluptățile lor rudimentare, hăituindu-se din amor și din răzbunare, citind din când în când ziarele cu o logică aparte, de semidocți, într-o lume de cameleoni, șacali și tigri care fac politică în loc de deparazitare. Alexa Visarion nu-și mai scuză
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de o boală ce ne subminează permanent fibra profundă. Fie vorba, ne pretăm foarte bine unui act psihanalitic. Dacă de asta ne arde nouă acum. Dar nu ne prea arde. De altceva ne arde. De ce? Păi, de dotația oarbă, de voluptatea teribil de mereu acută în a ne făloși cu mizeria noastră. Și o facem cu psihologia minimă a bolnavului care ar putea apela la psihanalist, dar evită. Din dispreț arogant. Oricum, bolnavului îi este mai la îndemînă să-și lingă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vintre o administrează zilnic unei populații năuce, crezînd că tratamentul oricum face bine, dar zone mai depărtate de fojgăiala diurnă, cele de dorit a se îngriji de transfigurările cît de cît elevate ale realității, suferă, și ele, de aceeași perversă voluptate a adulmecării sordidului. Ocolind genul de proză, cvasigeneralizat, care se hrănește doar cu cernelurile agresivității și grobianismului, în care umorul negru, adiacent, nu mai are nici măcar minimul efect scontat de îmblînzire a lecturii, să ne oprim la un caz paradigmatic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spiritual contaminîndu-te brusc pentru cel puțin o săptămînă. După care, mde, rețeta ar trebui repetată. Dacă timpul n-ar însemna bani... Un pic de pictură. Precum în mass-media noastră plîngăcioasă, și în tagma pictorilor sînt confrați care-și ling cu voluptate rănile. Prefer paradigma tînărului Felix Aftene. Seriozitatea excepționalului său demers pictural cunoaște, mai de fiecare dată, un apogeu glumeț și exuberant: în propriul vernisaj, travestit în enigmatica Mona Lisa, rămîne cîteva ore... înrămat, în timp ce invitații săi își consumă, relaxați, șampania
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce se întîmpla pe străzile Iașilor, pe străzile tuturor marilor orașe ale țării, cu scrutinul care deja s-a consumat, cu cel care se va consuma în toamnă, pe cale, amîndouă, să așeze iar țara într-o matcă extrem de periculoasă. Cu voluptatea constatării, făceam, din cînd în cînd, stînga-mprejur și mergeam contra impresionantului puhoi. Să-l văd, cu alte cuvinte, din față. Ei bine, o senzație de tonică plenitudine mă domina în timp ce vedeam această vietate numerică în mișcare alegră. O forță pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unei debordante planturoase etc. etc. Altă nouă etapă e cea a unor sprințare efecte vivante: pástele ca niște viu colorate lave vulcanice devin, împreună cu gălețile din care s-au scurs, insolite obiecte de joacă pentru copii, călărite de ei cu voluptate nedisimulată. De la experiențele acestea încă plastice pînă la faza... deșeurilor nu-i decît un pas. Pe care "oportunistul" César îl face cu franțuzească nonșalanță. Bîntuie, împreună cu echipa lui de zgomote, cimitirele mașinilor avariate, combină dadaist caroserii divers colorate între care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
caz scenariul general nu poate omite acest algoritm. (Ca algoritmul să aibă și succes!) Dar încă o secundă, pentru a trece în perimetrul celălalt, al scrisului, acolo unde un Camil Petrescu numai de frivolitate neputînd fi învinuit a practicat cu voluptate și comentariul sportiv, nefiindu-i frică de eventualele lui nefaste urmări asupra capodoperei. Îți vine atunci să dai replica celui cu sprîncenele ridicate: Păi, dacă și Camil... De revenit la arte. Proteicul Picasso, genial prin chiar fervoare proteică, s-ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale cărui fervori riscă să sucombe în ritmurile invariabile. Or, firea lui avid de exces îl hărăzește trăirilor ardente, într-o glorie de efuziuni, extaze, înfiorări. Ca să se regăsească, să uite de timpul care nu iartă, El se avîntă în voluptatea dătătoare de sens a unei iubiri mîntuitoare. Pînă și pătimirea, "speranța fără speranță", e, în această febră a trăirii, un privilegiu, pentru că înseamnă, în fond, o intensificare a omenescului. Înseamnă viață... și, deplasînd accentele în celălalt registru, poate să însemne
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Există, fără îndoială, o tiranie a Trecutului mai mult sau mai puțin apropiat. Îl evocăm, îl cităm, îl renegăm, îl adulăm, îl detestăm, dar el, trecutul, s-a instalat în noi, definitiv, ca o boală incurabilă ce ne devoră cu voluptate, secretând periodic amintiri și atitudini. Amintirile ne îmbălsămează vârstele prin care trecem implacabil, iar atitudinile, de cele mai multe ori, ni le otrăvesc. Nu toate trecuturile sunt limpezi, refugii exaltante în "epoci" miraculoase; unele sunt tulburi, insalubre, maculate de compromisuri și de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
există și disfuncționalități. Totuși, frenezia de a „spune adevărul cu orice preț” a generat o formă de „cercetători” Însetați de o gesticulație publică prin care ar putea ei să se afirme cât mai repede ca „singură generație de sociologi autentici”! Voluptatea acestora de a căuta numai punctele nevralgice ale românismului, reprezintă o mostră de cum nu trebuie să se facă sociologie. Societatea românească are nevoie de diagnostic calificat, nu de detractori care să mărească tristul cor al păguboșilor care ne demoralizează zilnic
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pretindă acest lucru sau să nu-l propună dacă atmosfera de afecțiune nu este suficient de bine stabilită. Cuplul își oferă o perioada de timp și învață astfel că nu se află într-o competiție ci pe un drum al voluptății împărtășite. Exercițiile lui Kegel Aceste exerciții acționează direct asupra comportamentului fizic al bărbatului și al femeii pentru a întreține sfera perineo-sfincteriană, implicată în acțiune în timpul actului sexual. Ele permit obținerea unei recentrări orgasmice: femeia învață să-și contracte simultan sfincterul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
carciofo, din arăbescul karciuf ). Scoicile (stridiile) sunt prezente în șase rețete inspirate de cărți de bucate italienești: în majoritatea cazurilor sunt fripte pe grătar, tehnică simplă recomandată încă de către Platin (Bartolomeo Sacchi), în 1474, în celebra sa carte De honesta voluptate, apărută la Roma. Alte elemente tipice gastronomiei Renașterii sunt prezența măruntaielor (creier de oaie, de „râmător“ ori de vițel, „rănichi“, limbă și ficat de vițel ori de „râmător“, „mațul cel gras al vițelului“...), desconsiderate în bucătăria medievală, precum și a plantelor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
spectaculos ca poet, cu un volum intitulat Ca și cum (1980). Sunt meditațiile unui intelectual ce trăiește într-un univers dominat de ziduri - zidul fiind și un loc al memoriei, atunci când poartă înscrise numele celor morți în lagăr - și care gustă mediat voluptatea culorilor și sunetelor lumii, ceea ce dă un sens special subtitlului Călătorii. Concomitent, publică în reviste literare însemnări de călătorie în diverse țări. Cartea de eseuri Text și context, în două volume (1983-1988), al doilea subtitulat Moderni și postmoderni, reunește pagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287927_a_289256]
-
marele prestigiu de care se bucura asceza (tapas) pretutindeni în India. De aici înainte, viitorul Buddha putea să proclame că stăpânește practicile ascetice, așa cum stăpânise filosofia (săṃkhya) și yoga; tot astfel cum, înainte de a fi renunțat la lume, cunoscuse toate voluptățile unei vieți de prinț. Nimic din ceea ce constituie infinita varietate a experiențelor umane nu-i mai era de acum înainte necunoscut - de la beatitudinile și dezamăgirile culturii, ale dragostei și puterii, până la sărăcia unui credincios rătăcitor, la contemplările și transele yoghinului
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
30; I. Sîrbu, Romanul confesiune, CRC, 1980, 32; Valentin F. Mihăescu, Viața ca dialog, CNT, 1980, 34; Sultana Craia, Tentația idealizării, LCF, 1980, 36; Magda Ciopraga, „Arta conversației”, CRC, 1980, 39; George Popescu, „Arta conversației”, R, 1980, 10; Rodica Florea, Voluptatea monologului, VR, 1980, 11; N. Carandino, Ileana Vulpescu și „arta conversației”, CL, 1980, 12; Băileșteanu, Refracții, 239-241; Radu Ciobanu, „Arta conversației”, T, 1981, 1; Emil Manu, Respectul pentru cuvinte, RL, 1981, 31; Irina Petraș, „Arta conversației”, ST, 1981, 10; Gelu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
una dintre primele amintiri ale bunicii, iar pentru noi, geneza lumii minunate a memoriei sale: Paris, Pont-Neuf... O uimitoare galaxie în gestație, care își schița contururile încă vagi în fața privirii noastre fascinate. Exista, de altfel, printre vestigiile trecutului (îmi amintesc voluptatea cu care mângâiam cotoarele aurite și netede ale volumelor roz: Memoriile unui caniș, Sora lui Gribouille...) o mărturie și mai veche. O fotografie, făcută deja în Siberia: Albertine, Norbert și, în fața lor, pe un suport foarte artificial, așa cum e întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
chiar și pe mine însumi. Am început să-mi trag palme cu îndârjire, controlându-mi la început loviturile, apoi fără milă. Îl simțeam în mine pe cel care, în străfundurile tulburi ale gândurilor mele, contempla trupul acela de femeie cu voluptate. M-am lovit până când obrazul meu umflat, udat de lacrimi, m-a dezgustat cu suprafața lui năclăită. Până când celălalt, pitit în mine, a tăcut de tot... Apoi, poticnindu-mă de perna pe care o dădusem pe jos în timpul agitației mele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s-a întors radioasă. Și, scoțându-și chipiul, a scuturat din cap. Părul i s-a învăpăiat în soare, pistruii i-au țâșnit ca niște scântei. Am închis ochii. A doua zi, pentru prima oară în viața mea, am descoperit voluptatea foarte neobișnuită de a strânge o armă de foc, un kalașnikov, și de a-i simți tresăririle nervoase pe umăr. Și de a vedea, în depărtare, o siluetă de placaj acoperindu-se cu găuri. Da, smuciturile lui insistente, forța lui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]