7,219 matches
-
ca semn al coparticipării și interesului discursiv. În cultura palestiniană, interacțiunile verbale urmează principiul „musayra”, reflectat într-un stil indirect de comunicare, bazat pe repetiție și „înfrumusețara expresiei” prin figuri de stil, elaborat din punct de vedere retoric, reflectând preocuparea vorbitorului de a proteja imaginea publică a interlocutorului. În cultura israeliană, stilul comunicativ are o orientare pragmatică, se subordonează principiului „dugri”, adică este direct, simplu, agresiv, orientat spre imaginea publică a vorbitorului, alert, cu multe întreruperi și suprapuneri. Scollon și Scollon
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
stil, elaborat din punct de vedere retoric, reflectând preocuparea vorbitorului de a proteja imaginea publică a interlocutorului. În cultura israeliană, stilul comunicativ are o orientare pragmatică, se subordonează principiului „dugri”, adică este direct, simplu, agresiv, orientat spre imaginea publică a vorbitorului, alert, cu multe întreruperi și suprapuneri. Scollon și Scollon (1987) pun volubilitatea comunicativă vs atitudinea comunicativă taciturnă în legătură cu strategiile solidarității, ale politeții pozitive, respectiv cu strategiile deferenței, ale politeții negative din diverse culturi (vezi și infra, 6.4). Există diverse
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în legătură cu strategiile solidarității, ale politeții pozitive, respectiv cu strategiile deferenței, ale politeții negative din diverse culturi (vezi și infra, 6.4). Există diverse maniere culturale de semnalizare a intențiilor interacționale: de pildă, intenția de a păstra cuvântul este semnalizată de vorbitorii din Europa Centrală și de Sud printr-un debit verbal mai mare și prin ridicarea tonului, iar de cei din Asia de Sud-Est printr-un contur intonațional ascendent, încetinirea ritmului vorbirii sau prin repetiție. În concluzie, de la o cultură la alta apar
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
la alta apar diferențe privind competiția pentru cuvânt: prezența sau absența ei, formele particulare de manifestare. 2.5.3. Semnalele de recepție (back-channels) Semnalele de recepție sunt intervenții verbale/paraverbale/nonverbale minimale, cu funcție fatică, prin intermediul cărora interlocutorul îi semnalează vorbitorului că îl urmărește, că îl înțelege, că este interesat de ceea ce spune, lăsându-l în același timp să-și continue intervenția. Sunt semnale ale menținerii relației dialogale dintre interlocutori, încuviințând, în același timp, monologul vorbitorului curent. Diferențele culturale constau în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
prin intermediul cărora interlocutorul îi semnalează vorbitorului că îl urmărește, că îl înțelege, că este interesat de ceea ce spune, lăsându-l în același timp să-și continue intervenția. Sunt semnale ale menținerii relației dialogale dintre interlocutori, încuviințând, în același timp, monologul vorbitorului curent. Diferențele culturale constau în: frecvența cu care interlocutorul oferă back-channel vorbitorului; structura acestor semnale (interjecții, lexeme, propoziții); locul în care sunt plasate în raport cu discursul vorbitorului. În cultura japoneză, de pildă, semnalele de recepție (aizuchi) sunt extrem de frecvente, însoțesc ritmic
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
că este interesat de ceea ce spune, lăsându-l în același timp să-și continue intervenția. Sunt semnale ale menținerii relației dialogale dintre interlocutori, încuviințând, în același timp, monologul vorbitorului curent. Diferențele culturale constau în: frecvența cu care interlocutorul oferă back-channel vorbitorului; structura acestor semnale (interjecții, lexeme, propoziții); locul în care sunt plasate în raport cu discursul vorbitorului. În cultura japoneză, de pildă, semnalele de recepție (aizuchi) sunt extrem de frecvente, însoțesc ritmic vorbirea interlocutorului pe tot parcursul derulării ei și sunt, în mare măsură
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
intervenția. Sunt semnale ale menținerii relației dialogale dintre interlocutori, încuviințând, în același timp, monologul vorbitorului curent. Diferențele culturale constau în: frecvența cu care interlocutorul oferă back-channel vorbitorului; structura acestor semnale (interjecții, lexeme, propoziții); locul în care sunt plasate în raport cu discursul vorbitorului. În cultura japoneză, de pildă, semnalele de recepție (aizuchi) sunt extrem de frecvente, însoțesc ritmic vorbirea interlocutorului pe tot parcursul derulării ei și sunt, în mare măsură, desemantizate. În cultura americană, semnalele de recepție sunt mai puțin frecvente, intervin în punctele
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sunt, în mare măsură, desemantizate. În cultura americană, semnalele de recepție sunt mai puțin frecvente, intervin în punctele de maxim interes comunicativ și sunt variate ca semnificație (mergând de la simple interjecții la evaluări afective și cognitive ale mesajului transmis de vorbitorul curent). 2.6. Relațiile interpersonale Interacțiunea dintre participanții la evenimentul comunicativ are loc în baza relațiilor interpersonale existente între aceștia la momentul interacțiunii (grad de cunoaștere, simpatie reciprocă, interese reciproce, atitudini reciproce), rezultat al istoriei comunicative comune. Textul, ca produs
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
2.6.4. Politețe și impolitețe comunicativă Cultura favorizează anumite strategii ale politeții, care configurează în mod particular interacțiunea verbală. În accepție pragmatică, politețea desemnează ansamblul strategiilor comunicative care guvernează comportamentul interacțional al indivizilor, ansamblul opțiunilor comunicative de care dispun vorbitorii pentru a menține relații armonioase în societate. În comunicare indivizii își negociază imaginea publică pozitivă sau negativă prin activități discursive care exprimă dorința de independență („imaginea negativă” a individului), respectiv dorința de afiliere (imaginea pozitivă a individului); activitățile de imagine
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
apare atunci când interlocutorul neglijează (conștient sau inconștient) regulile politeții pozitive (impolitețe pozitivă), respectiv regulile politeții negative (impolitețe negativă) (Kienpointner, 1997). Diferă de la o cultură la alta preferința pentru strategii ale politeții pozitive, respectiv strategii ale politeții negative, situațiile în care vorbitorii apelează la una sau alta dintre cele două strategii, precum și mărcile lingvistice ale strategiilor folosite. De exemplu, în Rusia, Polonia, țările latino-americane vorbitorii apelează mai frecvent la strategii ale politeții negative, în timp ce în Europa de Vest și în culturile anglo-saxone vorbitorii recurg
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cultură la alta preferința pentru strategii ale politeții pozitive, respectiv strategii ale politeții negative, situațiile în care vorbitorii apelează la una sau alta dintre cele două strategii, precum și mărcile lingvistice ale strategiilor folosite. De exemplu, în Rusia, Polonia, țările latino-americane vorbitorii apelează mai frecvent la strategii ale politeții negative, în timp ce în Europa de Vest și în culturile anglo-saxone vorbitorii recurg cel mai adeseori la strategii ale politeții pozitive; în cultura americană se folosesc strategiile politeții pozitive ori de câte ori vorbitorul poate să-și exprime interesul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
care vorbitorii apelează la una sau alta dintre cele două strategii, precum și mărcile lingvistice ale strategiilor folosite. De exemplu, în Rusia, Polonia, țările latino-americane vorbitorii apelează mai frecvent la strategii ale politeții negative, în timp ce în Europa de Vest și în culturile anglo-saxone vorbitorii recurg cel mai adeseori la strategii ale politeții pozitive; în cultura americană se folosesc strategiile politeții pozitive ori de câte ori vorbitorul poate să-și exprime interesul, aprecierea față de interlocutor, încrederea în el, disponibilitatea de a se angaja în acțiuni comune; în cultura
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în Rusia, Polonia, țările latino-americane vorbitorii apelează mai frecvent la strategii ale politeții negative, în timp ce în Europa de Vest și în culturile anglo-saxone vorbitorii recurg cel mai adeseori la strategii ale politeții pozitive; în cultura americană se folosesc strategiile politeții pozitive ori de câte ori vorbitorul poate să-și exprime interesul, aprecierea față de interlocutor, încrederea în el, disponibilitatea de a se angaja în acțiuni comune; în cultura japoneză, strategiile politeții negative sunt mult mai frecvente, folosite pentru a marca diferența de statut dintre interlocutori, grija de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
putere este mare tind să adopte comportamente diferențiate în funcție de poziția ierarhică ocupată de interlocutor, în timp ce membrii culturilor în care distanța față de putere este mică nu par să facă diferențe importante legate de putere în adoptarea strategiilor comunicative. Scopul cu care vorbitorii recurg la strategii ale politeții pozitive/negative este diferit: în societățile individualiste vorbitorii doresc să-și poată exprima liber opiniile, într-o formă acceptabilă de interlocutor și suficient de persuasivă, în timp ce în societățile colectiviste interlocutorii sunt preocupați de conservarea unor
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
interlocutor, în timp ce membrii culturilor în care distanța față de putere este mică nu par să facă diferențe importante legate de putere în adoptarea strategiilor comunicative. Scopul cu care vorbitorii recurg la strategii ale politeții pozitive/negative este diferit: în societățile individualiste vorbitorii doresc să-și poată exprima liber opiniile, într-o formă acceptabilă de interlocutor și suficient de persuasivă, în timp ce în societățile colectiviste interlocutorii sunt preocupați de conservarea unor relații armonioase de grup. Modul în care sunt performate actele de vorbire este
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de către femei, în cultura americană. Din nou, concluzia este consecventă cu gradul mare de masculinitate al culturii chineze, respectiv cu caracterul preponderent feminin al culturii americane (Hofstede, 1984, 1997). Pentru a marca distanțarea de interlocutor, non-intruziunea în spațiul său personal, vorbitorii recurg la atenuatori de expresie; pentru a marca solidaritatea de grup și pentru a accentua interesul față de interlocutor, vorbitorii recurg la intensificatori de expresie. Raportul dintre atenuatori și intensificatori diferă de la o cultură la alta: de exemplu, în culturile din
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cu caracterul preponderent feminin al culturii americane (Hofstede, 1984, 1997). Pentru a marca distanțarea de interlocutor, non-intruziunea în spațiul său personal, vorbitorii recurg la atenuatori de expresie; pentru a marca solidaritatea de grup și pentru a accentua interesul față de interlocutor, vorbitorii recurg la intensificatori de expresie. Raportul dintre atenuatori și intensificatori diferă de la o cultură la alta: de exemplu, în culturile din Europa Occidentală predomină atenuatorii de expresie, în timp ce în culturile arabe predomină intensificatorii de expresie. La rândul ei, modalitatea de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
folosirea unor modalități de adresare către interlocutor în funcție de rolul acestuia în cadrul structurilor ierarhice), maxima generozității și maxima tactului. 2.6.5. Empatizarea cu interlocutorul Gradul de empatizare cu interlocutorul marchează capacitatea/disponibilitatea interlocutorului de a privi o problemă din perspectiva vorbitorului, de „a se pune în locul lui”. În culturile în care vorbitorii au tendința de empatizare predomină strategiile politeții pozitive, în timp ce în culturile în care empatizarea cu interlocutorul nu joacă un rol important predomină strategiile politeții negative. În interacțiunile instituționale apar
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
structurilor ierarhice), maxima generozității și maxima tactului. 2.6.5. Empatizarea cu interlocutorul Gradul de empatizare cu interlocutorul marchează capacitatea/disponibilitatea interlocutorului de a privi o problemă din perspectiva vorbitorului, de „a se pune în locul lui”. În culturile în care vorbitorii au tendința de empatizare predomină strategiile politeții pozitive, în timp ce în culturile în care empatizarea cu interlocutorul nu joacă un rol important predomină strategiile politeții negative. În interacțiunile instituționale apar diferențe de empatizare între funcționarul public și solicitant: în cultura britanică
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
între indivizi și tind să evite, să atenueze, să mușamalizeze conflictul (de exemplu, cultura japoneză), și culturi conflictuale, unde membrii societății tind să se angajeze deschis în conflicte, să rezolve prin conflict divergențele apărute (de pildă, Israel); în unele culturi vorbitorii tind să-și rezolve conflictele prin negocieri directe (ca în cultura americană, germană, de exemplu) sau prin intermediul unor mediatori (ca în culturile orientale). Culturile conceptualizează în mod diferit conflictul. În esență, de-a lungul unui continuum se plasează doi poli
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
populații se vehiculează stereotipuri ca: „americanii sunt joviali și vorbesc tare”, „grecii sunt lăudăroși”, „mexicanii sunt exuberanți”, „suedezii sunt reținuți și sobri”. Deși simplificatoare, acestea evidențiază atitudini comunicative ale diverselor comunități, reflectate în text prin conținuturi, prin modul în care vorbitorul își proiectează imaginea în text, prin structura înscrierilor la cuvânt, prin diverse elemente paraverbale (înălțime, debit verbal, râs). Specificul cultural determină atitudinile comunicative ale membrilor culturii. De pildă, preocuparea pentru armonia de grup din culturile colectiviste se repercutează asupra comunicării
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
unui limbaj expresiv, bazat pe elocință; culturile arabe, de exemplu, recurg frecvent la metafore și comparații expresive. Stilul exact, specific culturilor de limbă engleză, par să se conformeze cel mai bine maximei griceene a cantității (cantitatea de informație oferită de vorbitor nu trebuie să fie nici mai mare, nici mai mică decât e necesar pentru scopul curent al conversației). Stilul succint se caracterizează prin pauze lungi, cuvinte puține și idei succint exprimate, ca în Japonia, China sau în culturile amerindiene. Stilul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
China sau în culturile amerindiene. Stilul personal vs contextual. Stilul personal este centrat pe individ: limbajul reflectă opiniile individului și relații cu semenii bazate pe egalitate și lipsă de formalism; deicticele spațio-temporale, a pronumelor personale sunt proiecția în text a vorbitorului. Stilul contextual (Coreea, Burundi) se bazează pe informația implicită partajată de interlocutori, pe proiecția în text a statutului social și a relațiilor ierarhice, formale dintre interlocutori. Stilul instrumental vs afectiv. Stilul instrumental (folosit de americani) presupune o comunicare orientată spre
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
o comunicare orientată spre receptor și centrată pe rezolvarea problemelor, în timp ce stilul afectiv presupune comunicarea orientată spre emițător și centrată pe construirea relației cu interlocutorul. Stilul afectiv poate fi: de tip deferent (ca în culturile din Asia de Est), când vorbitorii sunt evazivi și confuzi pentru că nu au certitudini legate de modul în care receptorul primește mesajul lor, și de tip dramatic (în culturile arabe), când accentul se pune pe expresia emoției și pe comportamentul nonverbal. 3.2. Clasificarea lui Clyne
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
emoției, valorizează apropierea și sinceritatea. Stilul comunicativ este direct, adeseori abrupt, admițând exprimarea emoțiilor negative; oamenii argumentează dur, în forță, iar pentru impunerea punctului de vedere personal adeseori nesocotesc sentimentele celuilalt. Pentru a-și exprima complet un punct de vedere, vorbitorii au tendința de a recurge la luări de cuvânt relativ lungi, distincte, cu suprapuneri puține, mai ales spre sfârșitul replicii interlocutorului. Stilul implicat-expresiv se caracterizează printr-o expresivitate de tip emoțional, bazată pe strategii ale politeții pozitive, dezbaterea și argumentarea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]