2,773 matches
-
benandanti-i din Friule cu figura taltos-ului maghiar. G. Pizza menționează aici tipologia propusă de Eva Pócs (1998) cu privire la vrăjitoria din aria europeană centrală și răsăriteană, cu distincția dintre ,,tipul A” (,,vrăjitoarele de vecinătate”, legate de conflicte sociale imediate), ,,tipul B” (,,vrăjitoarele magice”, vindecătoare sau ghicitoare) și ,,tipul C” (,,vrăjitoarele supranaturale”, ,,nocturne”). O concluzie a autorului În această dezbatere este refuzul de a considera șamanismul drept o ,,fază istorică” În originea sabatului și a ,,figurilor nocturne” ale vrăjitoriei din aria amintită. Marinella
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Pizza menționează aici tipologia propusă de Eva Pócs (1998) cu privire la vrăjitoria din aria europeană centrală și răsăriteană, cu distincția dintre ,,tipul A” (,,vrăjitoarele de vecinătate”, legate de conflicte sociale imediate), ,,tipul B” (,,vrăjitoarele magice”, vindecătoare sau ghicitoare) și ,,tipul C” (,,vrăjitoarele supranaturale”, ,,nocturne”). O concluzie a autorului În această dezbatere este refuzul de a considera șamanismul drept o ,,fază istorică” În originea sabatului și a ,,figurilor nocturne” ale vrăjitoriei din aria amintită. Marinella Lörinczi Își propune să clarifice contextul originar al
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de 2 500 de ani. Violența sub orice formă, sub indiferent ce pretext, este complet împotriva învățăturii lui Buddha. Pe bună dreptate s-a afirmat că buddhismul e singura religie universală care n-a cunoscut violența, persecuția ereticilor, Inchiziția, procesele vrăjitoarelor și cruciadele. Învățătura lui Buddha are anumite puncte comune cu filosofia greacă și implicit cu gândirea occidentală, întrucât Grecia a fost leagănul filosofiei occidentale. Bineînțeles, trebuie să avem în vedere și schimburile culturale care au exstat între cele două lumi
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
spălări de creiere" în "condiții de libertate" sunt tinerii și criticii sistemelor. Cât despre "stânga" românească, cu excepția unui număr redus de intelectuali șovăielnici ideologic, dezorientați și destul de izolați, ea nu există decât în mintea unor intelectuali, în vânătoarea lor de vrăjitoare. Stânga românească există doar în discursul public al unor Liiceanu, Pleșu, Patapievici, Mihăieș & Co., o modalitate concertată de îndoctrinare civică, mai mult pentru creierele de televiziune de prin media. Dacă această "stângă românească" ar exista prin cărți și atitudini civice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ș...ț Mai există un al patrulea tip, bănuiala de vrajă: el vizează acuzații care par să nu se refere direct la niciuna dintre categoriile de mai sus. Prin aceste acuzații, oamenii, cel mai adesea femeile, sunt asemănați cu vrăjitorii/vrăjitoarele: ei sunt plasați astfel În categoria persoanelor malefice, fără să fi făcut Însă niciun rău anume (W. De Blécourt, 1999, pp. 151-152). Cercetările moderne consacrate magiei arată că, În diferitele civilizații ale planetei, distincțiile acestea nu funcționează ca o marcă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ci doar ca indici ai unor categorii fluide, care se pot transforma una În alta. În general, vrăjitoria este asociată cu un rău făcut cu intenție sau produs În urma unei reacții neintenționate a unei persoane dotate cu puteri malefice: „Vrăjitorii/vrăjitoarele sunt persoane dotate cu puterea de a face rău prin mijloace mistice. Într-o cultură pot există mai multe persoane dotate cu asemenea puteri, de la preot la șaman sau vraci. Vrăjitorii/vrăjitoarele se deosebesc prin faptul că sunt motivați de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a unei persoane dotate cu puteri malefice: „Vrăjitorii/vrăjitoarele sunt persoane dotate cu puterea de a face rău prin mijloace mistice. Într-o cultură pot există mai multe persoane dotate cu asemenea puteri, de la preot la șaman sau vraci. Vrăjitorii/vrăjitoarele se deosebesc prin faptul că sunt motivați de ură, răutate sau, pur și simplu, plăcerea de a face rău” (A. Saunders, 1995, p. 11). Prin urmare, „nu stăpânirea unei puteri dă specificitatea vrăjitoriei, ci felul În care este folosită” (p.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dinamica socială a vrăjitoriei se Întemeiază pe o mișcare retroactivă - un eveniment intervine pe neașteptate, iar comunitatea Îi identifică sursa Într-un act anterior de vrăjitorie, efectuat de o persoană din mediul social apropiat. Fenomenul de identificare a vrăjitorului sau vrăjitoarei poate conduce fie la acceptarea „normalității” vrăjitoriei, fie la puseuri de negare: atât În societățile simple, cât și În cele complexe au loc periodic mișcări Împotriva unor indivizi sau grupuri: Cele mai multe forme de acuzare se integrează Într-una dintre următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rituale. O vastă bibliografie (Barry et alii, 1996; J. Delumeau, 1986, vol. II; C. Ginzburg, 1996; M. Harris, 1974; R. Muchembled, 1978; J.B. Russell, 1981; K. Thomas, 1973) este consacrată fenomenului vrăjitoriei diabolice europene și proceselor declanșate de vânătoarea de vrăjitoare (fenomen considerat de istorici drept „istoric” și de antropologi drept „antropologic”). Vrăjitoria europeană nu a fost cu nimic mai diabolică sau mai puțin diabolică decât alte forme de vrăjitorie din alte epoci și de pe alte continente. Eticheta de „diabolic” reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
apud M. Eliade, 1997), pentru alții de vechi rituri de fertilitate (M. Eliade, 1992, 1997), iar pentru alții este vorba despre călătoria extatică, poate de tip șamanic, a celor vii către tărâmul morților (C. Ginzburg, 1996). Cercetările consacrate „vânătorii de vrăjitoare”, adică generalizării pe scară largă a acuzațiilor de vrăjitorie, au arătat că Între secolele al XV-lea și al XVII-lea, În Europa, au fost judecate În procese de vrăjitorie peste două milioane de persoane, dintre care un sfert au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al XVII-lea, În Europa, au fost judecate În procese de vrăjitorie peste două milioane de persoane, dintre care un sfert au fost executate. Pe lângă acest fenomen de anvergură socială și istorică, mediatizatul proces de la sfârșitul secolului al XVII-lea al vrăjitoarelor din Salem (un sat din Massachussets), cu cele 19 victime din aproape 100 de persoane acuzate, pare un mărunt caz izolat. Specificul atitudinii europene față de vrăjitorie provine din faptul că „În Europa medievală a Început un proces de Încorporare treptată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
atinsă. Altul declara că un bou care a fugit și a dărâmat gărduțul din fața casei lui Dichtlin a murit a doua zi (N. Cohn, 1976, apud A. Saunders, 1995, p. 113). În acest proces lent de acumulare a „statutului” de vrăjitoare, cel mai important factor este ansamblul reprezentărilor colective, tradiționale, despre lume: spre exemplu, deoarece se crede că vrăjitoria este sursa furtunilor neașteptate și că acest lucru se produce prin manipularea magică a apei din râuri și lacuri, ploile neașteptate au
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și al bârfelor comunitare - apariția tribunalelor ecleziastice accelerează acest proces și conduce la transformarea unor comentarii din interiorul colectivității (care doar marginalizează persoanele vizate) În delațiuni publice. Același mecanism a funcționat și În alte fenomene sociale de tip „vânătoare de vrăjitoare”, precum prigoanele evreilor din perioada nazistă, epurările staliniste sau vânătoarea de comuniști declanșată de senatorul McCarthy. De asemenea, unele reacții colective față de persoanele bolnave (sau numai suspectate) de SIDA sau față de comunitățile arabe (după avalanșa de acte teroriste din ultimii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vânătoarea de comuniști declanșată de senatorul McCarthy. De asemenea, unele reacții colective față de persoanele bolnave (sau numai suspectate) de SIDA sau față de comunitățile arabe (după avalanșa de acte teroriste din ultimii ani) au caracteristicile sociale și psihologice ale vânătorii de vrăjitoare din Europa postmedievală. Ceea ce ne conduce la utilizarea politică a vrăjitoriei sau, mai exact, a acuzației de vrăjitorie. Istoria europeană cunoaște numeroase exemple de eliminare a concurenților politici sub acuzația de vrăjitorie: lupta și cruciadele Împotriva ereticilor din Orleans conduși
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
s-a Întemeiat adesea pe existența unor „specialiști” ai riturilor magice. Aceștia puteau avea un statut social apropiat de cel comun (babele-vraci din satele tradiționale) sau puteau beneficia de o poziție socială aparte, fiind organizați În anumite congregații esoterice - vrăjitorii/vrăjitoarele și șamanii. Pornind de la observațiile lui Max Weber referitoare la autoritatea bazată pe „charismă” și de la exemplele din societățile „primitive” date de sociologul german, Victor Turner a propus, Într-un text frecvent citat (1972, vol. XIII), instituirea conceptului de specialiști
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
focalizat fie asupra transformărilor moderne ale complexelor magice din societățile „exotice” (voodoo, spre exemplu), fie asupra fenomenelor de revitalizare a unor sisteme magice cândva active În societățile occidentale. În ultima ipostază, retrezirea magiei are fie un caracter instituționalizat (asociațiile de vrăjitoare precum Wicca, mișcările de fani ai curentului gotic și secte precum satanismul), fie unul neinstituționalizat (miriadele de microacte magice, specifice femeilor, găștilor sau studenților, mediilor profesionale, militarilor, sportivilor sau brokerilor). Dintr-o altă perspectivă, S. During (2002, p. 1) susține
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fie În zone Îndepărtate și greu accesibile (cazul lui Napoleon oferă sinteza unei Închisori și a unei insule izolate) se subsumează acestor sisteme de proceduri ritualice și de reprezentări simbolice. De asemenea, acțiunile juridico-rituale legate de așa-numitele „vânători de vrăjitoare”, de la acuzațiile clasice de vrăjitorie până la epurările politice (acuzația de simpatii capitaliste - În sistemul comunist În ultimii ani ai perioadei staliniste - sau acuzația de pro-comunism - În procesele declanșate de senatorul McCarthy În SUA), precum și adeziunea maselor la asemenea opresiuni pot
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru a fi sacrificat trebuie să fie Încărcat de păcatele comunității (să devină „țap ispășitor”). Eliminarea lui este justificată social și religios, iar acest mecanism explică sisteme rituale construite prin analogie cu sacrificiul, cum ar fi charivari sau „vânătoarea de vrăjitoare”. Când procesul simbolic de transferare a poluției asupra victimei nu este realizat, cel care Îndeplinește ritul trebuie judecat și condamnat simbolic pentru crima sa (ca În Bufonia din Atena antică) sau trebuie să se supună unor rituri de purificare. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se răzbuna pe stăpâni. Batjocorirea sau pedepsirea pisicilor era o ceremonie veselă (și crudă) destul de răspândită În Europa postmedievală (R. Darnton, 2000, pp. 77-79). Pisica avea o aureolă simbolică negativă - Întrupare a diavolului, purtătoare a puterilor oculte și agent al vrăjitoarelor malefice; simbol al gospodăriei, fiind singurul animal domestic care Împarte masa și patul cu stăpânii (vezi M. Coman, 1996); reprezentare a sexului excesiv, eventual satanic (R. Darnton, 2000, pp. 84-87). În felul acesta, tinerii organizează un charivari, care poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
casei și declararea vinovăției burghezului. ș...ț Provocându-l cu false mieunături, ei Îl determină să autorizeze masacrul pisicilor, de care profită pentru a-l judeca simbolic pentru administrarea incorectă a atelierului. Masacrul urmărea să fie și o vânătoare de vrăjitoare, o scuză pentru a ucide animalul preferat al stăpânei și pentru a insinua că ea Însăși este o vrăjitoare. În final, totul se transformă Într-un proces burlesc În care ea este insultată sexual, iar el batjocorit ca Încornorat (R.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de care profită pentru a-l judeca simbolic pentru administrarea incorectă a atelierului. Masacrul urmărea să fie și o vânătoare de vrăjitoare, o scuză pentru a ucide animalul preferat al stăpânei și pentru a insinua că ea Însăși este o vrăjitoare. În final, totul se transformă Într-un proces burlesc În care ea este insultată sexual, iar el batjocorit ca Încornorat (R. Darnton, 2000, pp. 88, 90). Riturile politicetc "Riturile politice" Dacă existența și importanța riturilor politice sunt adevăruri aproape axiomatice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de iepure; da mălură-n grîu și chinuie biată creatură a pămîntului. Sîn Withold cîmpul de trei ori a parcurs; Coșmaru-ntîlni și-ai lui spiriduși; I-a poruncit să intre-n pămînt Și să-și facă al lui jurămînt. Dispari, vrăjitoare, dispari! KENT: Cum te simți, măria-ta? (Intra Gloucester cu o torța) LEAR: Cine-i omul? KENT: Cine-i acolo? Ce cauți? GLOUCESTER: Cine sînteți voi? Numele voastre! EDGAR: Săracu' Tom, care mănîncă broaște de baltă, broaște rîioase, mormoloci, șopîrle
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
tot de activiști, de foști ilegaliști în confruntare cu schimbările „interne” din partid, verificați, marginalizați etc. O altă direcție a prozei lui P. este ilustrată de cărțile pentru copii. Tirbozel și Tirbozina pe Insula Misterelor (1960) și În luptă cu vrăjitoarele (1964) urmăresc familiarizarea celor mici cu legile fizicii și matematicii, dar tentativa eșuează datorită stilului literar defectuos și intens colorat ideologic. SCRIERI: Arderi, București, 1959; Tirbozel și Tirbozina pe Insula Misterelor, București, 1960; Zâmbetul, București, 1961; Era târziu și era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288649_a_289978]
-
legile fizicii și matematicii, dar tentativa eșuează datorită stilului literar defectuos și intens colorat ideologic. SCRIERI: Arderi, București, 1959; Tirbozel și Tirbozina pe Insula Misterelor, București, 1960; Zâmbetul, București, 1961; Era târziu și era toamnă..., București, 1964; În luptă cu vrăjitoarele, București, 1964; Când te uiți în oglindă, București, 1967; ed. (Adevărul fiecăruia), București, 1976; Unde ești, Eli?, București, 1969; Cu duhul blândeții, București, 1970; Amândoi la Stratford, București, 1972; Probleme personale, București, 1974; Adevărul fiecăruia, București, 1976. Traduceri: O. Henry
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288649_a_289978]
-
glas melodios. Luke? O, Doamne. E ea. N-am mai văzut-o de cîteva săptămîni. Sinceră să fiu, parcă arată altfel decît o aveam eu În minte. Eu mi-o Închipuiam mai Înaltă, cu păr mai lung și mai de vrăjitoare și ochi verzi licărind și cu dinții ca niște... colți. Dar iat-o În fața mea, drăguță și subțirică, Îmbrăcată Într-o helancă neagră șic și zîmbindu-mi de parcă aș fi cea mai bună prietenă a ei. — Îmi pare bine să te
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]