3,553 matches
-
pe toți cei de față. Însă tânărul rege a râs, a luat coroana căzută, punând-o din nou pe cap, cu un surâs în care era sfidat tot destinul său și toată lipsa de romantism a timpului. Erau oameni destul de vulgari, care contau numai prin bătăliile victorioase, numai învingătorii, pe când regele tânăr conta chiar cu universul în care strălucea înfrântă și totuși glorioasă figura iubită a lui Alexandru cel Mare. Îmi place să salut statuia din marginea orașului vechi, situată parcă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să trăiești în voia sufletului care pentru asta ți s-a dat, nu pentru a-l schingiui. Așadar, "bere și mici", maxima răsplată la care poți aspira într-o zi de vară, ca astăzi. "Beri și mici", distracția națională, trivială, vulgară, odioasă, dar naturală, fără fițe, fără mofturi, un adevărat "flit" pentru snobi și pedanți, o regăsire a naturalului primitiv. * Descoperim în drum spre hotel o terasă improvizată, câteva dale de beton, câteva mese și bănci cioplite rudimentar din trunchiuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îmbătat cu bere. (Cu vinul este altceva). Nici o poezie mare nu miroase a bere, nici Sonata lunii... Bacovia, când se închidea cu sine însuși, nu se retrăgea să bea o "berică". Fiind atât de critic față de bere, disprețuind această băutură vulgară, o iubesc din cauză că sunt negativist. Și nu rezist modei. * August l-am petrecut acasă, în cazul meu în două locuri din Iași, la Ciric și la Repedea. Am o sensibilitate mai mult geografică decât istorică, ceea ce face să mă simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un anume profil sufletesc. Dar o să adun cu grijă, așternându-le la loc ferit, și "altfel" de imagini. Câteva, puține, cărți, amintiri din călătorii, unele uluitoare; concerte de neuitat; marile spectacole de teatru (când încă nu era invadat de rugina vulgară a modernismului precipitat), vreo două carnete... amintiri despre pentru care merită trăită o viață; și câteva grațioase figurine încrustate în elegant filigran. Aș pune și vreo două flori uscate, câteva imagini despre niște peisaje pe care (fiindcă aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
scurți, lăsând să li se vadă părul de pe picioare, ca o blăniță, și tot moda va impune "șleapi" și flanele de sub care să se reverse burți purtate la vedere, ca o emblemă a importanței. Așa că schimbarea anotimpului nu va ameliora vulgarul grotesc masculin, avantajând însă, prin dezgoliri grațioase, jumătatea feminină a națiunii. (Copiii n-au ce căuta în aceste considerații.) " Totul trebuie să fie frumos la om, și sufletul, și îmbrăcămintea"..., cam așa spune Cehov în "Unchiul Vanea". Știu această părere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sprintenă, s-a ridicat, a luat un "mic" și mi l-a dat, ca pe prețioasă prăjitură. "Îți place, mi-a spus, îți plăceau de mic." L-am înghițit, cu lacrimi, cu tot, nu știți cât de tragic poate fi vulgarul nostru produs țigănesc... Corabie albă pe mare trecea Era, pe vremuri, la 2 Mai, o tavernă, chiar pe malul mării, un local sordid, cu câteva mese înghesuite în interior și alte câteva mese, destul de murdare, pe o terasă cu vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
două-trei săptămâni dinaintea Paștelui erau frământate în mintea mea de întrebări metafizice. Mai ales misterioasa înviere mi se părea de neconceput. Aveam, pe la șase-șapte ani, și păcatul îndoielii; dar nefiind capabil de abstractizări, mă limitam la realitățile concrete. Cunoșteam adevărul vulgar, însă exprimat tranșant și indiscutabil, că "mortul de la groapă nu se mai întoarce". Moartea, în mintea mea de copil, constituia o stare definitivă. Acest "definitiv" îl percepeam în toată ampla lui semnificație; nu mai încăpea nici o variantă, nici o alternativă. * Sărbătoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
european și mai puțin german, dar împrejurările politice nu se repetă în aceeași generație, și deci conducătorii politici care au greșit fundamental nu mai pot avea prilejul să adopte altă atitudine. Dacă îmi este îngăduit să întrebuințez o glumă puțin vulgară, se poate să fie adevărat că după tramvaie și după femei nu trebuie să alergi niciodată, căci vin altele, dar o situație politică excepțional de favorabilă lăsată să-ți fugă printre degete nu se mai repetă. În loc să dezarmeze și să
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
fost un regal în exhibarea publică a procesul de becalizare prin care trece istoricul. Show-ul, dominat de figura emblematică a patronului Becali, ar putea constitui un excelent studiu de caz despre un spațiu public chintesențial primitiv, grobian, antidemocratic și vulgar, cu protagoniști care dau la o parte bunul-simț ca să intre în grațiile vedetei și un public perfect coerent cu cel care aplauda minerii în 1990. Pentru un politolog, cazul, în sens etic, îmi pare însă mult mai serios. Imediat după
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
dar și școlile, spitalele și cimitirele pot să fie private. Ne-ar mai rămâne o șansă. Accesul în locurile destinate făpturilor cu care suntem asociați simbolic: câinii. Sentimentul meu este acela că, la ora actuală suntem obsedați de cea mai vulgară formă de determinism economic. Guvernanții, media și populația, o dăm cu toții înainte cu faimoasa formulă simplificator marxistă: „baza determină suprastructura”, eventual cu aceea mai „populară”, „conștiința trece prin stomac”. Invers decât acum exact 50 de ani, am găsit și leacul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
joc de el. La o șezătoare ținută într-o sală a bibliotecii, se aflau la prezidiu Ion Istrati, Sandu Faur (Al. Atanasiu) și George Lesnea care, ca de obicei, recita cu patos „Șalul negru”. Cu expresiile sale dialectale de regulă vulgare, Istrati avea succes. Lesnea, unul nebun, în timp ce Faur nu conta. Aflat și el în sală, Mărgărit a stat cuminte până ce un bătrânel cu chelia nespălată critică indignat, în fraze încâlcite, modul în care centrul ignora Iașul. Ridicolă, intervenția l-a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
șeful Landwehr-ului austriac post foarte important, întrucît era autonom și deținea comandamentul tuturor forțelor militare ale Austriei (arhiducele moștenitor l-a dat afară fără menajamente). A ajuns "generalissim" la sfîrșitul războiului din 1914-1918. Era un om mediocru, cu un aspect vulgar, amintind mai degrabă a decor de bucătărie. În familie era dominat de soție, înțepata Arhiducesă Izabela, căreia nu-i trecea supărarea de cînd moștenitorul tronului, venit să-i ia în căsătorie una dintre fiice, plecase logodit cu domnișoara ei de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cîștigat nimic. Trebuie să adaug că Mussolini avea în privința mea sentimente de stimă cordială, prețioase pentru mine față de intrigile de la Legația Italiei de la București și atacurile unei anumite prese românești, înregimentate, cum ar fi acelea ale publicistului Pamfil Șeicaru, personalitate vulgară ca aspect și sentimente, lipsit de principii elementare de educație, dotat însă cu o peniță ascuțită și cunoscîndu-și bine meseria. Sfîrșise prin a-și fixa busola după un magnet berlinez și roman făcut dintr-un alt metal decît fierul și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
care trăiește succesul umflându-se în pene, ci dimpotrivă, acela care, în pofida eșecurilor de tot felul, continuă să-și dea importanță. Mai ales după insuccesele din politică, continuă să se creadă un fel de M...escu rătăcit într-o epocă vulgară și ingrată. — Exagerezi, ca de obicei, spune P...ague. — Exagerarea e mama literaturii, dau eu să mă apăr. Poeții, mai ales, exagerează de mama focului și lumea îi mai și admiră. De ce n-aș exagera și eu? — Bine, dar adevărul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
toată forța ei, "nebunul pare liniștit, răspunde corect și precis la întrebări, păstrându-și deci luciditatea înțelegerii și raționamentului". Totuși, dacă el e lăsat în voia sa, deviază curând într-o stare de mânie și furie, care a primit numele vulgar de folie raisonnante și în care nu mai e vorba de devieri ale imaginației ori de viziuni fantastice (pp. 21-25) - iluzii dintr-acestea se observă în afecțiunile ipohondrice și melancolice. Johann C.A. Heinroth (1773-1843), conducătorul primei Catedre de psihiatrie
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
România, suveranul l-a întrebat cum i se pare țara. Foarte frumoasă, a răspuns neamțul, munții sînt minunați, femeile sînt frumoase, mîncarea e nemaipomenită, dar prea mult p... mă-tii (formularea îi aparține lui Marin Preda, așa că scuze pentru accentul vulgar). Cum așa, a întrebat Carol? Foarte simplu, a răspuns inginerul. Acest popor are o inerție ieșită din comun. Deraiază un tren, p... mă tii. Îi ia casa foc, la fel. Îi moare un copil, îi naște nevasta, dă lovitura și
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
în atitudinea revoltată, călătorul labirintic se poate prăbuși în dorința de sinuciudere ca act eliberator radical. Despre un sinucigaș se spune adesea că este un om care și-a făcut seama. Desigur am fi tentați să catalogăm această formulare drept vulgară și lipsită de eleganță a expresiei, de stil. Dar nu este posibil ca tocmai datorită acestui tip barbar de construcție a rostirii, o astfel de structură din cuvinte să expună, să aducă în prim-planul ascultării analitice sensuri profunde ale
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
au fost topite laolaltă de un cronicar de la sfârșitul secolului XVII, de Stoica Ludescu, se presupune, care a împlinit din partea sa letopisețul până la sfârșitul domniei lui Șerban Cantacuzino, de unde numirea de Cronica Cantacuzinilor dată acestei porțiuni (1654-1688). Stilul e savuros vulgar, cu citații răzbunătoare și văietături comice. Mihnea vine cu tătarii "ca niște draci". El "au fost de neamul lui grec cămătar, tată-său l-au chemat Iane Surdul". Stroie vornicul Leurdeanul și Dumitrașco velvistier Țărigrădeanul sunt "două vase rele, unul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
însă cu atât mai gustoasă, asupra evenimentelor până la domnia lui Caragea (1814). Acesta are o viziune terestră (ne dă lista de prețuri de la bou până la puiul de găină) și o imaginație istorică de Alixăndrie, condei caricatural și trăsătură grasă, pitoresc vulgară. Boierii care au mers la Țarigrad cu gând să pună domn pe Ștefan Pîrscoveanul "au rămas cu buzele umflate", căci se alesese Ipsilant. Judecătorii "au pravili cu foile de piele, și încotro voiește într-acolo o întinde să iasă banii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tendințe: de a dovedi cu orice chip că majoritatea cuvintelor sunt de origine latină și de a elimina rămășițele graiului "varvarelor ghinte", adică slavonismele. Spre deosebire de Clain și Șincai, Maior crede limba română derivată nu din latina clasică, ci din cea vulgară. Transcripțiile cu literă latină nu sunt simple substituții de semne, ci ortografieri etimologice. "Adică" se scrie "adeque", "care", "guare". Etimologiile sunt de fantezie. Tâlharul e un purtător de săgeți, un telifer, birăul e un vir magnus, tânguirea vine de la tundere
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-o cină scurtă și somnul a sosit. Tăcere pretutindeni acuma stăpânește Și lătrătorii numai s-aud necontenit. Eliade e un pamfletar excepțional, ignorat sub această latură, nutrit în spiritul lui Voltaire și în manopera libelelor. El e vindicativ ca Dante, vulgar, animalic, salvat de trivialitate prin aripa lirică și literară. Prefața Gramaticei convertește o simplă discuție într-o mică comedie și într-un poem grațios al slovelor vechi. Problema diminutivelor ("să intru într-o slujbuliță, sau pînișoară, să câștig la părăluțe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la Craiova și traducător din Marmontel (Aneta și Luben), Fénelon (Întîmplările lui Telemah, fiul lui Ulise) și din alții. Prefața la Aneta și Luben are caracterul polemic al prefeței la Gramatică a lui Eliade, într-un ton mai prăpăstios și vulgar. Se închipuie un dialog între autorul progresist și un presupus boier retrograd de origine grecească, în care se întîlnesc părți de tot hazul, ca scena cu slujnica țigancă: "- Neneecoo! nenecoo! fa nenecoo! - Țe-ai, psihimu! - Iote, Stanca nu va să vază
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ceai și pălării, Acum cine le mai scoase, n-ar mai fi nici pă pustii. Valoarea piesei stă în veselia verbală, în caricarea limbajului și a gesturilor, deși e de observat că tendința de a interpreta satira ca o parodie vulgară nu e legitimă. Piesa trebuie jucată în mișcări stinse, subtil afectate, fiindcă eroii sunt realmente fini. Tragicomedia lor e de a fi complet izolați. Tinerii sunt niște marchizi, ridiculi prin afectare, spunând însă în substanță lucruri fine până la manieră. Dimitrache
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu nepotul său Anadan, Năsdrăvăniile lui Nastratin Hogea, Istoria lui Bertoldin, Noul Erotocrit și altele. Cu pretenții de poet liric, Pann și-a adunat poeziile în Spitalul Amorului sau Cântătorul dorului, amestecîndu-le cu producții străine. Aceste cântece de lume sunt vulgare și lamentoase: Hotărât sunt or să mor, Or ca să te am amor: Că din ceas ce te-am zărit Mințile mi s-a zmintit... Povestea vorbei e o falsă culegere folcloristică, întrucît Pann nu respectă autenticul țărănesc, ci împestrițează graiul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
amândoi părinții avea mult sânge grecesc, din al grecilor de aici, bineînțeles. Nuanța sa temperamentală se lămurește deplin prin această împrejurare. El are aristocratismul elinic, infatuarea aceea stăpânită cu amabilitate (era de un orgoliu imens), oroarea de mediul insalubru și vulgar, aptitudinea înnăscută pentru viața în cercurile fine și la curte, darul convorbirii. Junimiștii și-l aminteau venind la ședințele lor. Poetul obsecvios și rece strângea mâna lui Maiorescu și a lui Jacques Negruzzi, care se grăbeau să-i împingă fotoliul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]