3,781 matches
-
dea imediat la tine? — Chiar îmi făcea ochi dulci și aluzii deocheate, precizez eu, în timp ce îmi savurez băutura. Zâmbea și mă privea cam pofticios. —Doamne! Ciudați mai sunt masculii ăștia! Te roagă: „Fii iubita mea și hai cu mine în weekend!“, dar în secunda următoare se răzgândesc: „A, nu, ceva nu e în ordine!“. Oricum, finalul e de-a dreptul incredibil: „Hai să-ți dau niște înghețată, poate te seduc la loc!“ — Exact! exclam eu. Mulțumesc lui Dumnezeu c-o am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
grozav de flatat. — Cred că am auzit un nume la începutul convorbirii... —Daisy, arunc eu îndată. Spre încântarea mea, fața lui Finn se cam boțește: — Nu se poate? Cum ai ghicit? Păstram secretul ăsta pentru un final apoteotic! — Atunci, în weekendul acela de la vila părinților tăi, mi-am dat seama cât de mult îi plăcea de ea. —Aha! cârâie Finn, revenindu-și puțin. Ți-a luat prea mult timp! Eu știu asta de vreo jumătate de an! — Chiar? întreb eu. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în cu totul altă lumină. —Știu, zic eu. Și eu am fost impresionată. E foarte bine făcut. — Da, da... Doamne, ce cațe suntem! Nu, suntem doar sincere. Oricum, e clar că nu puteam să fac nimic în privința asta în acel weekend, pentru că încă aveam psihologia aceea autodistructivă și mă tot țineam după bărbați cu care n-aș fi putut avea o relație serioasă. Unul dintre avantajele grupului este că ne stimulează să vorbim cu ușurință despre gândurile și sentimentele noastre. —... dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai apucase să se atingă de gogoșile pe care le ducea în poală, la întoarcere. Iuliana stătuse aproape o oră sub camion, blocată în mașina turtită, lângă cadavrele colegilor ei. Cu o clipă înainte râdeau, ascultau muzică, făceau planuri pentru weekend. Apoi, într-o fracțiune de secundă, râsetele s-au transformat în gemete, oasele au trosnit, sângele a împroșcat parbrizul și scaunele, corpurile s-au răsucit nefiresc, fețele s-au turtit, bărbiile s-au pierdut în gât, nasurile au intrat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ținut să-l văd, măcar. Pentru mine era doar un simplu înveliș material inert. Un cocon rece, urât, perisabil. Frumusețea și bucuria extraordinare, libertatea, iubirea și adevărul erau în altă parte. Știam unde! Voi cere o compensare, în cel dintâi weekend, în contul gărzilor suplimentare neplătite, de pe luna trecută. Și din luna de dinaintea aceleia. Numai să nu se pornească ninsoarea și cu viscolul! Nu acum... Mă voi echipa cum se cuvine și voi porni în călătorie. Pe un drum bătut și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe ritm de muzică neo-populară cu iz de manele. Și, tot conform obiceiului, ne digerăm porcăriile de peste noapte la un pahar de vorbă domoală, cu prietenii. E ziua de Crăciun. Mă uit la D. Ne întîlniserăm cu ea într-un weekend la munte, acum cîteva săptămîni. Își adusese diverse preparate light, din soia, falafel și altele asemenea. „Țin post”, ne-a explicat ea și nu s-a atins de șuncile și cîrnații cu care ne delectam noi, ăștilalți, păcătoșii. Știa foarte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ca, printre altele, această hrană să fie bună doar pentru corp întrucâtva dar nu mai e bună și pentru spirit - asta deoarece se pierd calitățile nutritive mai subtile ale alimentelor. Lipsa de timp ne face astăzi să devenim gospodine de weekend. Se gătește atunci sau când se poate pentru mai multe zile și apoi se tot mănâncă acele alimente reîncălzite, făcându-ne astfel un mare, mare deserviciu. S-a observat de altfel și la animalele ținute în captivitate care au fost
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
mergea bine. Au fost de ajuns cîteva indicații, cîteva scrisori, cîteva Întruniri. Totul mergea din nou ca pe roate. Lucrările pe care le Începuse la conacul de la Huacho erau acum foarte avansate. În curînd Își vor invita prietenii să petreacă weekendul la ei. În fond era mulțumit de felul cum merseseră lucrurile În lipsa lui. Îl deranjau numai vreo două-trei greve care se anunțau. Dar, la urma urmei, așa era la Lima. Secretul era să poți transfera orice problemă, orice supărare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cunoștea pe bărbatul ăsta, iar el n-o cunoștea pe ea. Și totuși, când el n-o contrazise, se simți trădată. Unde ești? întrebă el. Ea intră în panică și răspunse acasă. Pot să vin la tine, se oferi el. Weekendul ăsta sau altă dată. Să te ajut. Cu orice ai nevoie. Îndepărtă telefonul de fața ei cuprinsă de spasme. Îi spuse că era foarte amabil, dar că n-ar trebui să-și facă atâtea griji pentru ea. Asta îl făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca și cum timpul ar fi rămas pe loc. — Dacă cineva îl poate aduce înapoi, tu ești aia, K.S. Poate că tot mai putea schimba ceva, fie și numai pentru fratele ei. Inventa destinații pentru amândoi, sarcini care trebuia îndeplinite. Într-un weekend mai cald, ea propuse o plimbare pe malul râului. Aproape din întâmplare, se pomeniră în fața vechiului pod Kilgore. Nici unul din ei nu făcu vreo aluzie la însemnătatea locului. O pojghiță de gheață acoperea încă marginea apei. Ultimii cocori apucau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Homestar. Dintre cei trei, doar Tommy Rupp era ambițios. Garda Națională din Nebraska îi oferise un salariu suplimentar și îi promisese chiar să-i acopere trei sferturi din taxe, dacă avea să-și reia studiile. Toate astea în schimbul unui singur weekend pe lună. Era simplu ca bună ziua. Încercă să-i convingă pe ceilalți Muskrateers să se înroleze și ei. Bani fără muncă și servicii patriotice mixte: cea mai tare afacere legală care avea să le pice vreodată în mână unora ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care avea să le pice vreodată în mână unora ca ei. Dar Duane și Mark preferaseră să mai aștepte. Rupp se înrolă în iulie 2001, ca MOS 63B: mecanic pe vehicule ușoare, chestie care oricum era activitatea lui preferată de weekend. Regimentul 167 cavalerie. Încercaseră să-l intoxice la instrucție și avea și o casetă-suvenir cu care s-o demonstreze: ieșise împleticindu-se din camera de gazare în care erau testați, târându-se afară din încăperea închisă etanș plină de clorobenzalmalononitril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înainte de sfârșitul anului și eu n-aș sfătui pe nimeni să-i stea în cale. Afganistanul o să pară o bicicletă pentru copii. Vine ăla mare. Echiparea. Zbor direct de la Fort Riley la Riad. O să te duci în hajj1, frățioare. Un weekend pe lună pe dracu’. Dacă n-o fi acum, într-o zi tot o să fie, spune Rupp. Trebuie să facem ceva. Nu putem să stăm aici și să fierbem. Dar iarăși or să se bată rachetele de croazieră cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a descătușat. Bărbatul-copil avea dreptate: Capgras e mai adevărat decât netezirea asta perpetuă a conștiinței. Avusese la un moment dat un pacient - Warren, în Țara mirării -, un bărbat de treizeci și doi de ani, comerciant în timpul săptămânii și alpinist în weekend, care alunecase pe peretele unei prăpăstii adânci și se lovise la frunte. Când se trezise din comă, Warren intrase într-o lume populată de călugări, soldați, manechine, personaje negative din filme și creaturi pe jumătate om, pe jumătate animal, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Culmea este că, în tot acest iureș, reușeam cu încăpățânare să scriu „chestiile“ mele, oricând prindeam timp liber ! Două ore dimineața devreme, înainte să se trezească toată lumea din casă, câteodată o oră seara, după ce Clara adormea, de cele mai multe ori în weekenduri, pe furate, când Clara era la bunici. Am reușit să scriu astfel mai mult de jumătate din Deadline, romanul meu de debut, dar simțeam că lucrurile nu duc nicăieri, că nu voi fi niciodată în stare să termin o carte
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
vinovăția... Vinovăția constantă, ca o durere surdă de măsea cu care te obișnuiești, aproape o ignori în unele momente, dar știi că e mereu acolo. Dacă scriam, vinovăția venea și-mi șoptea că nu stau cu copilul meu ; după un weekend fără pauză petrecut cu Clara, în care alergam de dimineața până seara prin parcuri, în vizite, preparam cine, spuneam povești și făceam teatru cu animalele de pluș, mă aruncam golită în pat și mă simțeam vinovată că au trecut zile
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
bogat și vei observă că nu sînt capabil să-l trateze la modul relaxat. Aveam treizeci și cinci de ani cînd am devenit într-adevăr bogat, dar cu mult înainte locuiam într-un apartament de serviciu, conduceam un Humber, jucam golf în weekend și bridge seara. Oamenii care nu înțelegeau ce sînt rapoartele financiare credeau că duc o viață searbădă - nu erau capabili să vadă urcușul abrupt și hotărît de la un nivel la altul, entuziasmul în fața unei pierderi evitate razant, triumful unui profit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ruth credea că ăsta e un truc menit s-o forțeze să muncească mai mult, și-i zicea că-i un ipocrit leneș. Pînă la urmă, domnul Thaw a ajuns să facă toate treburile casnice: spăla și călca rufele în weekend, pregătea micul dejun dimineața și menținea o oarecare curățenie în casă. între timp, linoleumul, mobila și ferestrele deveneau tot mai murdare. La școala Whitehill, în aparență, Thaw nu mai învăța sub o presiune prea mare. Pînă la examenul de bacalureat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bordurii. Se opri și ușa din față fu deschisă. Cei doi îi urară noapte bună lui Marjory și mamei ei, apoi urcară. Deși Marjory nu-i acordase decît cîteva priviri prietenești și o strîngere de mînă, și-a petrecut tot weekendul curățindu-și petele de vopsea de pe haine și a început să se spele pe dinți înainte de a se culca. Luni stătea cu prietenii lui pe scara clădirii principale, cînd ea trecu rapid pe lîngă ei. El o urmă pînă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Gauloise! Ce-aș mai vrea să vîndă Gauloise! — Nu poți găsi nici un fel de satisfacție azi, zise Thaw. — Mergem la cor, Duncan? îl întrebă Marjory. Cînd traversară strada, îi spuse: — îmi pare rău, Duncan. — N-are importanță. Mi-am petrecut weekendul acceptînd ideea despărțirii de tine, și acum m-am obișnuit cu ea. Se opriră la ușa amfiteatrului, unde aveau loc repetițiile corului. — Nu-i nimic de făcut, deci, adăugă el. — înțeleg, Duncan. Regret că mă placi atît de mult. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Stătea tremurând pe aeroportul mai liber ca în alte zile și aștepta. În sfârșit, îl recunoscu. Avusese noroc că fusese vorba de o mică încurcătură, nimic mai mult. Se spărsese ceva? Parcă nu. Avea lucruri puține, ca și cum apăruse pentru un weekend. Nimeni n-ar fi crezut că aterizase ca să rămână. Era singur și nu văzuse acele locuri decât în poze. Oricum nu se potriveau. Aeroportul părea sărac, în ciuda ghirlandelor și a becurilor multicolore. Era după Crăciun, cu doar două zile înainte de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
gata pentru spălat. — Asta-i bună! se supără grasul. Acum, că băiatul și fata au mai crescut, mi-a rămas Omar să se poarte ca un sugar! Unde a dispărut omul ăsta? Copiii l-au căutat pretutindeni, iar vilegiaturiștii de weekend, care încercau să găsească ieșirea din labirint, au spus că nu l-au văzut nicăieri. La amiază a plouat și a fost vijelie, iar Veterinara și-a dus calul la adăpost, apoi l-a așteptat pe Omar în bucătăria de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la muncă pentru a se ocupa de copii. Din acel moment, el trebuia să plătească chiar dacă ea continua să muncească, existând totuși un puternic stimul pentru ca ea să rămână acasă. Copiii vor locui în casa lor împreună cu mama, cu excepția unui weekend din două sau a oricărui alt moment când copiii și tatăl doreau să se vadă. Regula era că nu existau reguli bătute în cuie. Înainte să plece, au îmbrățișat-o pe Maggie și, spre surpriza lor și a ei, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
elemente care să-l distragă - fără telefoane, e-mailuri, fără zgomotoasele radiouri sau sforăitoarele televizoare -, astfel încât să se poată îngropa în muncă. Dacă s-ar fi concentrat puternic, ar fi putut să se izoleze total de modernitate. Asta făcuse tot weekendul. Și ar fi continuat s-o facă întreaga săptămână dacă nu ar fi intervenit întâlnirea asta nenorocită. Șeful Departamentului de Antichități era un ignorant. Fără nici o pregătire în domeniul arheologiei, nu era mai mult decât un pion politic. Purta barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tipa“. —Te referi la mediere? — Da. Era pe punctul să-i spună adevărul, să-i destăinuie că trecuse ceva vreme de când fusese implicată în negocieri internaționale, că ultima dispută pe care o moderase fusese cea în privința dreptului de vizitare în weekend a lui Nat, Louis și Ruby George din Chevy Chase, Maryland. Dar nu pomeni nimic despre asta. Cred că mi se trage de acasă. Nu-mi spune. Tatăl și mama ta se certau tot timpul, iar tu ai devenit conciliatoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]