16,454 matches
-
combinate cu artă, vor culmina într-un gust bun. Russell e un stoic de limfă rațională, înzestrat cu un sarcasm blînd, de finețe corozivă, care, chiar și atunci cînd trîntește o maliție, o face suficient de mătăsos spre a stîrni zîmbetul. Ca orice natură logică, Russell are un morb pozitivist de evidentă aplecare empirică, matematicianul fiind convins că orice om, dacă știe să-și folosească rațiunea, poate atinge treapta fericirii. Cu alte cuvinte, fericirea e o noțiune ecumenică la care toți
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
combinate cu artă, vor culmina într-un gust bun. Russell e un stoic de limfă rațională, înzestrat cu un sarcasm blînd, de finețe corozivă, care, chiar și atunci cînd trîntește o maliție, o face suficient de mătăsos spre a stîrni zîmbetul. Ca orice natură logică, Russell are un morb pozitivist de evidentă aplecare empirică, matematicianul fiind convins că orice om, dacă știe să-și folosească rațiunea, poate atinge treapta fericirii. Cu alte cuvinte, fericirea e o noțiune ecumenică la care toți
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
Anca Murgoci Gianina Corondan este o persoană mereu cu zâmbetul pe buze, cu fața luminoasă, plină de viață și nonconformistă. Nici măcar la Revoluție nu și-a pierdut încrederea în ea și - la fel de energică și optimistă cum o știm cu toții - își amintește că aștepta să dea ochii cu teroriștii, fără prea
Amintiri cu Gianina Corondan: Cu mâinile goale, așteptam teroriștii by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/53954_a_55279]
-
trăirea exacerbată a momentului, cultul violent al succesului i-au împins pe prea mulți dintre contemporanii noștri la acte care anulează cu totul însăși ideea de natural. Ne revoltăm că suntem hrăniți cu alimente modificate genetic, dar nu tresărim la zâmbetele îmbotoxate ale divelor din industria de divertisment. În felul acesta, deși nu ne dedăm la plăcerile solitare ale avangardistului cu trup perfect, nu suntem decât companionii de viciu ai culturistului avant-la-lettre din Germania lui Hitler.
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
rusă. Atunci, în 1940, tatăl ei considerat intelectual, deci dușman de clasă, este deportat în Siberia. "Ai să-l recunoști! E tata!" Și-a reîntânit tatăl în 1958. Despre acel moment, Stela Popescu povestea, cu lacrimi în ochi și cu zâmbetul pe buze: "Îmi amintesc că o întrebăm pe mama cum să fac să-l recunosc pe tata, când o să-l văd pe peron. "Ai să-l recunoști! E tata!", mi-a răspuns mama. Și așa a fost! L-am recunoscut
Stela Popescu împlinește 78 de ani by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54221_a_55546]
-
să aberezi. Seminarii extrem de atractive erau și cele ale lui Leon Baconsky, Sergiu Pavel Dan, Sara Iercoșan sau Octavian Șchiau. Cu toții ne lăsau să zburdăm cum vrem în interpretări, ceea ce crea spectacol. Și mai liberi ne lăsa Theodor Boșca, doar zîmbet (era sătul de toate fițele studențești; doar prostiile eroice îl mai amuzau) la adăpostul pipei lui parfumate, pe care o folosea și la seminarii, și la examene. „Impresionismul e chiar partea vie a criticii, partea ei de dialog imediat cu
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
de afaceri de 230.000 de euro. În 2012- la circa 25 de milioane de euro. La gala Business Magazin "Woman in Power", Doina Cepalis a eclipsat celelalte personaje care-i făceau concurență. "Am fost sinceră", spune ea. A stârnit zâmbetele celor aflați la eveniment: "I-am spus soțului meu: «Vreau o fabrică», iar a doua zi m-am dus la licitație cu buletinul".
Chinezii pot fi bătuți. Cum a rezistat o femeie invaziei asiatice by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/51247_a_52572]
-
filmului: Dramă, Romantic, Dragoste. Durata: 94 minute. Premiera în România: 07.10.2011. Produs de: Strada Film, Film i Väst. Distribuit în România de: Strada Film. Fantele de mahala, expresie degradată de donjuanism, nelipsit însă de armele „letale” ale speciei - zâmbet cuceritor, atitudine macho, un chip plăcut, o doză infimă de sensibilitate și sentiment al puterii -, iată ce întruchipează tânărul Luca (George Piștereanu). Amorezul îmbină utilul cu plăcutul, fetele seduse fiind mai devreme sau mai târziu abandonate unor rețele de prostituție
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
putere palmele lui Brian de parca i-ar fi fost frică să nu se ridice cu adevarat de la pământ. Zburau tăcuți, cu Gina lângă ei. Picăturile de apă le șiroiau pe obraji.// - Vezi vârfurile copacilor?// Brian dădu din cap și același zâmbet blând i se așternu pe chip.// - Atunci e bine. Și oceanul? Vezi oceanul? Dincolo de el e tot un ocean. Și tot așa, bătrâne, la nesfârșit. Pământ, apa, lumină, apa, pământ...// Turnă cu găleată și Gina îi privea cum zburau, sfâșiata
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]
-
unui manifest mai ales în ceea ce-l privește pe Patrick. Ostentația vizează un mod de viață burghez, mod de viață care și-a semănat peste tot insignele, de la mica întreprindere familiară a hotelierului cu jacuzzi la cea a funcționarului cu zâmbetul ștampilat pe față care știe să vândă servicii clienților. Patrick aruncă în aer orice corectitudine politică, reușește să scoată din minți un funcționar evreu cu aluzii antisemite, pe arabi cu un comportament ultragiant etc. Patrick invită două tinere englezoaice dispuse
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
urâte s-au estompat! Colinzile în Ajun răsunau pe toată stradă, ne vizităm unii pe alții mult mai des, oamenii erau mai buni". "O amarata de sărbătoare petrecută furișat" 7. "Crăciun? Ce-i aia Crăciun pe vremea de dinainte de '89? Zâmbete, pe vremurile alea? Doar acasă, între ai tăi, la micile bucurii cotidiene. Ia aduceți-vă aminte: de câte ori ați văzut oameni mergând pe strada nu zâmbind, măcar cu chipul neîncrâncenat? Aceeași "învârtiți" că și acum - doar că atunci erau mai puțini
Crăciunul în comunism: Moș Gerilă, miros de portocale și banane. "Jucăriile erau grozave pentru că nu aveam termen de comparație" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/53687_a_55012]
-
Anca Murgoci Sunt săraci, dar ochii le sclipesc foarte tare, iar zâmbetul lor nu poate fi comparat cu nimic. Este vorba despre copiii de pe strada Florilor din satul Hrip - destinația unde Moș Crăciun nu a venit prea des, iar atunci când a trecut pe acolo... nu a lăsat foarte multe cadouri. Și nu
Ce frumoși sunt copiii care n-au avut niciodată cadouri de Crăciun by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/53776_a_55101]
-
indiferență a lui Ryan Goslin, cu scobitoare atârnată în colțul buzelor, se dizolvă aici pentru a da un alt chip eroului, luminat de o emoție autentică și în același timp - îl invoc din nou pe Gatsby -, de o perfectă inocență. Zâmbetul celor doi are o frumusețe adolescentină, o suavitate deplină în contrast cu tot ceea ce se află în jur. Momentele acestor întâlniri au o aură proprie, iar regizorul marchează aici o a doua intuiție importantă spărgând chiar preț de câteva clipe masca de
Din orice direcție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5189_a_6514]
-
la nebunie. Făcând astfel, ceea ce îi transmiți partenerului tău este că îți place să îi faci felație și că nu este ceva dificil pentru tine. Acest lucru va înlătura orice îndoieli cu privire la înclinația ta de a face felație. Și un zâmbet din când în când este întotdeauna binevenit. Dacă partenerul tău vede dragostea și pasiunea din ochii tăi, plăcerile ta vor fi mai intense și mai autentice.
Tu cum arăţi când îi faci felaţie partenerului? () [Corola-journal/Journalistic/66522_a_67847]
-
a furnizat asupra ansamblului vieții noastre. Nepretinzând mai mult decât "o atitudine relaxată și optimistă asupra vieții", asociată finalurilor fericite din spectacolele de operetă și dinamicii muzicii și dansului specifice genului, Festivalul s-a dorit a fi "o pledoarie pentru zâmbet". Programul lui a fost deosebit de bogat și de felurit în propueri: spectacole de operetă, de musical și de dans, recitale de operetă și de dans, workshop-uri, concerte de muzică ușoară și de muzică tradițională din țările participante la festival, multe
Viața e frumoasă la Operetă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6652_a_7977]
-
Festival, tot dansul, în diferite genuri și stiluri, a fost prezent și la Festivalul de la Opereta bucureșteană, completând în acest fel evantaiul larg al posibilităților acestei arte, care poate fi și ea, prin unele dintre creațiile ei, "o pledoarie pentru zâmbet".
Viața e frumoasă la Operetă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6652_a_7977]
-
Ioana Revnic O fetiță cu părul lung, blond, s-a ghemuit lângă tatăl ei. Acesta, un bărbat tânăr, cu alură de star hollywoodian, afișează un zâmbet de ins care și-a văzut toate visele împlinite. Poartă pantaloni deschiși la culoare și un tricou larg. Așezat pe iarbă, și-a încrucișat gleznele și își ține genunchii ușor îndoiți. Fetița își sprijină cotul mâinii stângi pe coapsa tatălui
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
tricou larg. Așezat pe iarbă, și-a încrucișat gleznele și își ține genunchii ușor îndoiți. Fetița își sprijină cotul mâinii stângi pe coapsa tatălui, iar capul și-l proptește în palmă. Bărbatul cu înfățișare de star de cinema și cu zâmbet de învingător a descins din fotografia în care apărea alături de fiica lui. Stă la catedră, într-un amfiteatru al Facultății de Litere din Oradea, înconjurat de cititorii sau de curioșii care au venit să îl asculte Acum este îmbrăcat sever-elegant
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
eufemisme. Impresionante sunt filmele de propagandă pe care regizorul le inserează în film, unele dintre ele se impun atenției prin monstruozitatea mesajului. Pentru a demonstra superioritatea rasială, germanii filmează soldați din trupele coloniale franceze, senegalezi, algerieni etc., chipuri cu un zâmbet genuin, cu o tristețe tropicală în pupilele goale, cu o dantură stricată, chipuri ștampilate cu stigmatul degenerescenței și al inferiorității rasiale. Acele identități sunt retopite în malaxorul propagandei alături de chipurile evreilor identificate după trăsături enumerate cu probitatea seacă a observațiilor
Aide-Mémoire by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6653_a_7978]
-
lui Veit Harlan, realizat sub su-pra--vegherea lui Joseph Goebbels, oferă împachetate estetic argumentele linșajului la care populația evreiască trebuie supusă. Imagini de arhivă: fanfara cântă în piața publică, ofițerii germani își dau coate, schimbă ochiade cu fetele franceze, absolut firesc, zâmbete stânjenite, o atracție pe care acest cuceritor elegant și civilizat o exercită fără efort. Gemiani, fost ciclist, jucând detașat zaruri, nu a văzut picior de german în orașul lui, în schimb farmacistul Verdier îi vede peste tot. Se face reclamă
Aide-Mémoire by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6653_a_7978]
-
asemenea zbârcituri: viețile oamenilor vin și pleacă pe ele, urcând mereu la ceruri de parcă ar coborî la origini. Scări, iar la mijlocul drumului: un ciulin cu flori stacojii! Scări pe care urcă marinarul întors din Asia spre a găsi acasă un zâmbet nou ori o absență cumplită! Scări pe care a căzut, ca un meteorit negru, un bețivan! Scări pe care urcă soarele, îmbrățișând dealurile! Am face ocolul lumii dacă am pași pe toate scările din Valparaíso! Valparaíso a strălucit în noaptea
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
atrăgătoare, dar de obicei acest lucru nu este un motiv. Corpul tău este ceea ce este și forțându-l să aibă un orgasm duce întotdeauna la un orgasm slab și un anumit fel de frustrare. Explică-i partenerei tale cu un zâmbet pe față că nu se vor mai întâmpla multe lucruri astăzi și glumește pe seama ta. Nu trebuie să fii o mașină de sex, ești făcut doar din carne și oase și poate și un suflet. Nu-ți face griji în privința
Ce faci când nu poţi ajunge la orgasm () [Corola-journal/Journalistic/66601_a_67926]
-
care, în fața unei epoci dense, scurtă cum a fost, subțiază cifrele și întîmplările cu narațiune. Ceea ce iese, fără să aducă din condei istoria - deși anul apariției ne-ar putea face să credem și așa - e destăinuirea fără patimă, aproape cu zîmbet, a unor secrete de familie. Nelecuite în veac.
Viitorul și trecutul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6659_a_7984]
-
a cântărilor, dureroasă ca un țipăt ce vine din profunzimile disperării și pierderii: "nici șoapta nu-i străină de mormânt/ precum nici ochii nu-s străini de lumină/ vulgară privirea pețitorilor/ ademenește trupul miresei/ pentru bărbații viitori/ e tatuat pe zâmbetul ei/ magnificul trup al trădării." Rândurile de mai sus nu-și propun să fie parte a unei operații de promovare a scriitorilor citați. Pur și simplu sper că va veni și un timp al poeziei. Un timp din care ei
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
vieții se observă și în dispunerea paginilor. Una interoghează grav redactarea, cealaltă oferă ludic răspunsuri ultime. Personal, le prefer pe cele din a doua categorie. Nu pentru criterii de profunzime (cea mai ușor de falsificat în poezie), ci tocmai pentru zâmbetul natural de la capăt de vers. Este, de pildă, cazul poemului Fiii iernii, cel mai bun din carte și, oricum, printre cele mai bune ale lui Mușina. Alchimia verbului profită din plin de variațiile termice: nu doar cuptorul face parte din
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]