4,194 matches
-
-i ușor să fii zână! După cum am zis, ele au multe responsabilități, și dacă nu le îndeplinesc le ceartă zâna primăverii. De ce le ceartă? Păi dacă primăvara întârzie din cauza unei singure zâne leneșe, e o mare problemă. Și cum arată zâna primăverii? Zâna primăverii este foarte frumoasă, are coroană din flori, o mantie lungă, lungă, de culoare verde - ce întruchipează câmpiile, o rochie lungă cu flori prinse de ea... Și pantofi nu are? Nu are draga mea, în schimb are un
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
să fii zână! După cum am zis, ele au multe responsabilități, și dacă nu le îndeplinesc le ceartă zâna primăverii. De ce le ceartă? Păi dacă primăvara întârzie din cauza unei singure zâne leneșe, e o mare problemă. Și cum arată zâna primăverii? Zâna primăverii este foarte frumoasă, are coroană din flori, o mantie lungă, lungă, de culoare verde - ce întruchipează câmpiile, o rochie lungă cu flori prinse de ea... Și pantofi nu are? Nu are draga mea, în schimb are un păr lung
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
cerul. La fel cum pentru un adult cerul nu prezintă mare lucru... o întindere albastră infinită. Dar pentru un copil, cerul reprezintă calea îngerilor, o plapumă străveche a pământului, plină de mister, o lume eternă, undeva prin nori, unde trăiesc zâne și feți-frumoși în orașe de ciocolată... Până acum v-am spus doar despre diferențele spirituale dintre un adult și un copil. Acum aș vrea să vă vorbesc despre sentimentele mele față de imaginea maturității. Sincer, îmi este frică de momentul în
Trebuie să devin adult?. In: ANTOLOGIE:poezie by Vlad-Ionuţ Gabor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_677]
-
de la școală. Stăpâna basmelor frumoase, A literelor grațioase, A cifrelor puse-n probleme, Învățătoare-ți spun, cu fală, Iubită mamă de la școală! Eu sfatul ți-l ascult cuminte, Tot ce mă-nveți eu iau aminte, Îți simt ocrotitoarea mână, Învățătoare, zână bună! J Joi, trecut-au pe la noi Jupâneasa Vulpișoară Cu jupânul ei Vulpoi. Jupâneasa grațioasă Ca pe jar ședea: vai, vai! Răsucind un evantai, Sorbind sucul cu un pai. -Vai! - zice jupân Vulpoi ( Când servește o cafea) Nu știu ce-
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
Mândră-n pene de ninsoare, Argintii și lucitoare. Și prințesa grațioasă Știe bine că-i frumoasă; Când ușor - ușor plutește Chipu-n lac își oglindește Și se-ntreabă: -Eu sunt oare? Sau pe lac e-o albă floare? M Mamă, zână bună, ție Îți spun prima poezie, Tot așa cum ți-am mai spus De un dinte ce s-a dus, Și de-o febră, de-un necaz, Și de mărul din obraz, Și de-o notă mică, mare, Și, din lecții
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
dimineață și seară. Este o pregătire pentru voi ca să primiți binecuvântarea mea. - George, nu avem verighete! De unde facem noi rost de ele, într-o săptămână? - Ei, draga mea, o să se întâmple o minune, ai să vezi! O să vină diseară o zână bună, să ni le aducă! - Haide, nu te mai ține de glume! Cred că tu visezi foarte frumos! - Bine, vrei să facem pariu că mâine o să vin să îți arăt verighetele aduse de zână? El avea mai demult pregătite vereghetele
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să vezi! O să vină diseară o zână bună, să ni le aducă! - Haide, nu te mai ține de glume! Cred că tu visezi foarte frumos! - Bine, vrei să facem pariu că mâine o să vin să îți arăt verighetele aduse de zână? El avea mai demult pregătite vereghetele pentru căsătorie. Strânsese bănuț cu bănuț încă din primul an de facultate din bursa lui și din banii pe care îi trimiteau părinții, lunar. George îi luase o dată măsura inelarului când era la liceu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
așezândo, binișor, cu dragoste, făcându-i aer, cu două-trei evantaie improvizate, acolo, sub gard. Și, tot acolo, sub gard, alături de mort, În clipele următoare, Mierla Închise ochii ei frumoși, mari, și fața ei, frumoasă, și profund Îmbujorată, ca a unei zâne, se schimonosi Într-un Început de plâns sfâșietor! Broscuța de aur Stăteau așa, unul În fața celuilalt, de mai multe zeci de minute. El - pe patul de către nordul Încăperii; ea - pe cel de către sud. Stăteau pe fese. Cu mâinile, În relaxare
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vor fi niște neisprăviți, și din os regesc se putea așa ceva. Toate acestea pentru că niște soți erau sterpi. Și pentru că un cuplu vroia să aibă un băiat blond sau măcar șaten, cu ochii albaștri, Înalt, puternic. O fată ca o zînă, cu picioare lungi, suplă; zînele erau bălaie. Lumea parcă se tot smintea. Bruneții Își vopseau părul, vroiau să fie blonzi; mulți negri și-l oxigenau; brunele, de toate neamurile, făceau asta de zeci de ani, de o sută. Roiuri de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din os regesc se putea așa ceva. Toate acestea pentru că niște soți erau sterpi. Și pentru că un cuplu vroia să aibă un băiat blond sau măcar șaten, cu ochii albaștri, Înalt, puternic. O fată ca o zînă, cu picioare lungi, suplă; zînele erau bălaie. Lumea parcă se tot smintea. Bruneții Își vopseau părul, vroiau să fie blonzi; mulți negri și-l oxigenau; brunele, de toate neamurile, făceau asta de zeci de ani, de o sută. Roiuri de blonde fatale. În filme, reviste
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
modul la care ai făcut-o!... Cui i-ar fi trecut vreodată așa ceva prin minte? Într-adevăr. Cui i-ar fi trecut așa ceva vreodată prin minte? Pentru întîiași dată în viață, Pink Floyd intui cam cum ar fi ca o zână bună să-ți ruleze sub picioare un covoraș zburător, taman ca-n O mie și una de nopți, iar când își telescopă și mai mult pe sub măsuța ovală, ciolanele, izbindu-și-le de pantofii uneia dintre gazde, nu și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se mișca. El puse degetul în centrul lor - o voluptate sufletească îl cuprinse - mai Întâi i se păru c-aude șoptirea acelor moșnegi bătrâni care, pe Când era mic, îi povesteau în timp de iarnă, ținîndu-l pe genunchi, povești fantastice despre zâne îmbrăcăte în aur și lumină, care duc limpedea lor viață în palate de cristal - și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încîlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțelept și șoptitor, la cuminția
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
focul se făcuse zgură-n sobă, lumânarea ardea palidă a stinse - și mie mi se părea că aud șoptirea acelor moși bătrâni cari, pe când eram mic, îmi povesteau în timp de iarnă, ținîndu-mă în tremurândele lor brațe, povești fantastice despre zâne îmbrăcate în aur și lumină, cari cântă senina lor viață în palate de cristal. Au trecut ani d-atunci - și parc-a fost ieri - ieri pare - că - mi încîlceam degețelele în barba lor cea albă și ascultam la graiul lor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de mare. S-apropiase de mine; în momentul când o văzui, ea se așeză molatecă pe genunchii mei și-mi sărută ochii mei, ce se închideau de-o visărie profundă, căci nu-mi venea a crede că e ea, fantastica zână a visurilor mele îndelungate. Îi luai capul ei cel blond între mâinile mele și privii la el. Ce trist era acel cap, ce palidă fața aceea, ce înfundați acei ochi albaștri! - Poesis, zisei, ești nenorocită? Ce palidă ești, copilul meu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Aide, poate c-ai plâns unde - am lipsit atâta vreme, de-aceea oare să nu mai fiu al tău? Poesis, această patrie va fi a mea, ca și a inimicilor noștri; atunci tu vei fi femeia mea, frumoasa mea femeie, zâna grădinioarei mele, matroana vetrei mele părințești, mama copiilor mei! O, ce frumoasă ești tu... ce mult o să te iubim noi... eu și cu tatăl meu cel bătrân, pietrarul! Tu vei scutura praful de pe cărțile mele, a lucrătorului cu spiritul, tu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
câmp alb, asemenea unei gândiri cernite ce se strecoară prin toată pagina unei viețe fericite. Ce-am scris... iată: Ca o floare e viața... ca o floare trece. Când ea stă încă în înnouratele și maiestoasele palate de diamant ale zânei poezii, unde-n salele umplute c-un aer de aur plutesc visurile, umbre de argint și d-o lumină mai albă ca zapada, femei[a]- poezie ce-nflorește în fereastră de nor înmărmurit și-o numește floarea dorurilor. \ \ Dar, dezgustată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aer de aur plutesc visurile, umbre de argint și d-o lumină mai albă ca zapada, femei[a]- poezie ce-nflorește în fereastră de nor înmărmurit și-o numește floarea dorurilor. \ \ Dar, dezgustată de ea, deși n-a veștezit încă, zâna o aruncă pe malul unui râu care curge pe lângă stânca grijei * și-și sparge cugetările sale de diamant și reflecțiunile sale {EminescuOpVII 230} cadențate în valuri de micile pietricele ale realităților meschine de toate zilele. Dar, senin încă pîn-în fundul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
storcea lacrimi. Cine știe dacă într-o zi, rătăcit prin aceste câmpii de gheață, nu oi cădea în mare, înmormîntat acolo până la învierea morților, în fundul mării înghețate... Poate că acolo să fie frumos, să fie palate de smarald, să fie zânele valurilor turburi... ele însă blonde și cu ochi albaștri ca idealele lui Ossian. Și m-aș răsfăța pe sânurile lor albe ca neaua de argint, și le-aș săruta ochii străluciți ca stelele, și le-aș săruta buzele roșii ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce-i trecea prin minte. Sânt ochi în lumea aceasta care au deosebită plecare pentru tot * ce [e] miniatură. 169r Dacă iarna ți-ai închipui că copacii de gheață din pragul ferestrei sânt un codru verde și-n ele petrec zâne din povești, el s-apropie cu fața adâncită și zice: uite, sub tufa aceea, un titirez s-a amorat foc într-o zână, uite cum se ridică din călcâie și se uită la ea. Și dacă ți se pare c-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ai închipui că copacii de gheață din pragul ferestrei sânt un codru verde și-n ele petrec zâne din povești, el s-apropie cu fața adâncită și zice: uite, sub tufa aceea, un titirez s-a amorat foc într-o zână, uite cum se ridică din călcâie și se uită la ea. Și dacă ți se pare c-auzi cântec de bucium și fluier din acel codru verde, el va asculta cum îi țiuie pin ureche și-ți va spune anume
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aglomerare („grămădire”) de noțiuni, printr-o citare În lanț. Aleg la Întîmplare cîteva versuri: „MÎndrie, primejduială, Frică, temere, necaz, Vreme, lipsă, osteneală, Împotrivă-i n-au obraz” sau În altă parte: „Satiri, Fauni și Menade, Pan, Silvan, Hamadriade, Poeți, Eroi, Zâne, Zei...” Se manifestă și la Iancu lipsa de sațiu a familiei, dar nu Într-o singură direcție, nu În interiorul unei pasiuni unice. Erosul ascunde la el o voință impresionantă de cuprindere În orizontal, o poftă uriașă de a aduna elemente
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sobă arde focul, tovarăș mîngîios Și cadrele-aurite, ce de pereți sînt prinse, Sub palida lumină, apar misterios. Afară plouă, ninge! afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe cîmpul Înnegrit; Iar eu, retras În pace, aștept din cer să vie O zînă drăgălașă, cu glasul aurit. Pe jilțu-mi, lîngă masă, avînd condeiul-n mînă, CÎnd scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor, .......................................................................... O! farmec, dulce farmec a vieții călătoare, Profundă nostalgie de lin, albastru cer! Dor gingaș de lumină
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un pictor Își desenează atelierul. O metaforă indirectă a creației, nu a mobilurilor ei. Alecsandri sugerează doar starea ce premerge apariției poeziei. Ca toți romanticii, autorul comentai aici crede că originile ci sînt sacre: „aștept din cer să vie / o zînă drăgălașă, cu glasul aurit”... Însă sacralitatea este, aici și În alte poeme, o simplă figură de stil. Scrisul ca atare nu este, repet, o dificultate. Versul: „cînd scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor” spune Îndeajuns despre
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și laudă pe tînărul pătimaș pentru statornicia și vrednicia lui În dragoste. Îl ia sub aripă și-l duce la „palatul fericit” unde locuiește proslăvitul Amoriu. Priveliștea dinăuntru este orgiastică: „De o parte canapeaua unde-amoriul odihnea, Învălit cu trandafirii ce zînele curăța, Și Într-alta Afrodita, În brață cu Chipidon, Cu pepturile lipite petrecea În dulce somn. Un pârău de apă vie, ca un șerpe În cujbări, Să-nvîrtea pe supt copacii, ce răsuna de cîntări. La umbră sta o mulțime de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu-i amorez, nu umblă să-și „giugiulească” nevasta, e serios și apăsat de grijile vieții. Însă femeia se lasă ademenită de altul care: „Umblă după dînsa și o curtenește Îi face bizele, versuri Îi citește, O-nalță În slavă, zînă o numește”... Versurile dinainte atrag atenția asupra efectului păgubitor al poeziei asupra femeii slabe de fire. Moralistul e pe punctul de a pune În discuție temeliile morale ale literaturii erotice. O temă nouă se deschide, astfel, În versurile lui: tema
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]