5,438 matches
-
care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inși. 4. Fiindcă nu puteau să ajungă pînă la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperișul casei unde era Isus, și, după ce l-au spart, au coborît pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. 5. Cînd le-a văzut Isus credința, a zis slăbănogului: "Fiule, păcatele îți sunt iertate!" 6. Unii din cărturari, care erau de față, se gîndeau în inimile lor: 7. "Cum vorbește omul acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
a murit, ci doarme." 40. Ei își băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toți, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, și pe cei ce-L însoțiseră, și a intrat acolo unde zăcea copila. 41. A apucat-o de mînă, și i-a zis: "Talita cumi", care, tălmăcit, înseamnă: "Fetițo, scoală-te, îți zic!" 42. Îndată fetița s-a sculat, și a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
întărea sufletește, și umbla în frica Domnului; și, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulțea. 32. Pe cînd cerceta Petru pe toți sfinții, s-a coborît și la cei ce locuiau în Lida. 33. Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat. 34. "Enea", i-a zis Petru, "Isus Hristos te vindecă, scoală-te, și fă-ți patul." și Enea s-a sculat îndată. 35. Toți locuitorii din Lida și din Sarona, l-au văzut, și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
rău, și-au schimbat părerea, și ziceau că este un zeu. 7. În împrejurimi, erau moșiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit și ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoință trei zile. 8. Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri și de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mîinile peste el, și l-a vindecat. 9. Atunci, au venit și ceilalți bolnavi din ostrovul acela, și au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
vapor. Treptat se liniștise și Lotti. În spitalul din Paris i se păruse că o vede pe Lizzi, dar apoi mâhnirea că-și pierduse un copil o cufundase într-o disperare fără margini și se îmbolnăvise, doborâtă de febră. În timp ce zăcea, îi tecu o clipă prin minte că Lizzi ar putea fi implicată în pierderea celuilalt copil și asta a înspăimântat-o așa de tare, încât nu a cutezat să spună nimic. Îi fusese așa de rău, încât a crezut că
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
nu a cutezat să spună nimic. Îi fusese așa de rău, încât a crezut că poate a fost doar un coșmar. Un laț de fier părea căi strivește capul și era foarte speriată, apoi înota într-o ceață deasă...A zăcut o săptămână cu febră mare și părea că o strangulează ceva sau cineva...apoi s-a simțit dintr-o dată mai ușoară. A început să mănânce și să-și revină. Richard nu s-a mișcat de lângă ea. și ea a recunoscut
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
în apa ochiului drept, netezindu-și formele fine, moartea se zbate în apa ochiului stâng, fulgerându-mi sufletul. Vreau să le împac pentru eternitate. Dar mă dor anotimpurile din răscruce. -Ingrato!... Îmi strigă inima. -Câte femei, mult mai frumoase, nu zac la colț de stradă, așteptându-și dureroasele anotimpuri? Gândul, prieten și dușman, mă bate amical pe umăr și-mi face semn discret cu ochiul să nu-i ascult îndemnul. Doar gândul a mai rămas în imensitatea golului din mine. Îmi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mai îmbuna și a le face să-mi zâmbească, dar același surâs trist le împietrea buzele și parcă mă acuzau de un „ceva” ce le aparținea. Într-un an, satul nu a mai răsunat în strigătul păpușarului. Păpușile mele au zăcut uitate pe un raft și alte evenimente s-au perindat prin perdeaua timpului. M-am întrebat de multe ori, în mintea mea de copil, ce s-o fi întâmplat cu moș Caletcă, cu iapa lui suferindă, cu păpușile ciudate, dar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în păduricea de salcâmi din curtea casei noastre. Nu am spus nimănui despre frica ce îmi paraliza de la o vreme trupul. Când le auzeam glasurile, mă făceam mică de tot, inima parcă-mi cobora în gât să mă sugrume. Am zăcut de boala asta săptămâni de-a rândul, până l-am cunoscut pe moș Filip, lipovanul cu cei mai blânzi ochi din câți văzusem până atunci și trupul uscat ca trunchiul unui copac secular. Noi îl porecleam Lipovanu. Veneam, sărind și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Dar nu cunoștea nici gustul „dulce” și nici „amar”. Cuvintele nu aveau simbol în puțina ei rațiune. Pe când păpușarul dormea liniștit, a pornit așa, hai hui pe străzi.A nimerit într-un „azil de suflete” ...Lumea îl numea „anticariat”. Aici zăceau vechii prieteni ai oamenilor. Unii plecați, alții emancipați, alții îndatorați. Marioneta asculta înmărmurită povestea fastuoasă a oricui. Părea că a nimerit în cercul „alcoolicilor anonimi”, unde sufletele solidare își varsă, pe umărul de lângă ele, amarul. Zâmbește trist, dar liber și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
un roșu aprins oftau nemulțumite pe chipul ei perfect. Arăta atât de bine, Încât prin comparație eu păream complet ștearsă. Am aruncat bluza mov și am scanat camera În căutare de altceva. Singura opțiune ar fi fost rochița gri, care zăcea aruncată pe jos cu eticheta pe ea. Am apucat-o În grabă și m-am uitat În oglindă. Nu arăta grozav, dar era drăguță. Și, la o adică, nici măcar nu-mi păsa dacă nu străluceam la fel de tare ca Maria. Adi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nimic din toate astea și ce făceam eu acum era pierdere de vreme. Mai bine citeam o carte. Auzisem că face bine la nervi și era timpul să testez adevărul acestei afirmații. M-am Întins către noptiera Mariei, pe care zăceau vreo patru cărți. Îmi săriseră În ochi titluri de cărți vechi precum Mic dejun la Tiffany, Vă place Brahms sau Mândrie și prejudecată, dar desigur le citisem deja pe toate. M-am uitat la cea de a patra carte. Era
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Pe cărări depărtate Vântul bate astăzi lent, Pe cărări departe, Păsări multe văd și-aștept Să se facă noapte... Copacii zac prin iarbă azi, Pe cărări departe, Tu ...ca ei o să mai cazi... Dar să se facă noapte... Văzduhu-i gol în calea mea, Pe cărări departe, Dar azi șe așterne un fulg de nea, Când se face noapte... Se face noapte
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93411]
-
care îi mulțumea femeii pentru grija ei și închidea repede. —Cloisters! a zis ea. —Cloisters! a exclamat și tata ușurat. Nu puteam să-mi aduc aminte, și chestia asta mă înnebunea. N-aș fi putut închide un ochi. Aș fi zăcut în pat toată noaptea, storcându-mi creierii... Sună-i, l-a întrerupt mama cu lacrimi în ochi. 3tc "3" Să te internezi la Cloisters costa o avere. De aia mergeau acolo atâtea vedete pop. Unele asigurări de sănătate acopereau costurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
contracta sub valurile de plăcere. Apoi, Luke a început să respire din ce în ce mai greu, să scoată niște sunete răgușite și să geamă, cotropit de plăcerea orgasmului. Ah, Rachel! gâfâia el cu mâinile înfipte în pletele mele. O, Rachel! Apoi, liniște! Luke zăcea prăvălit peste mine. Pielea i se făcuse de găină, iar capul și-l așezase în scobitura umărului meu. în cele din urmă, s-a ridicat într-un cot și m-a privit multă vreme fără să clipească. După care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
l-am urmat. Prima oprire a fost în sufragerie. Ca tot restul clădirii, și camera asta se afla în plin proces de redecorare. Dar aici reușiseră să distrugă aproape totul. Toată mobila fusese mutată, cu excepția câtorva canapele jerpelite. Pe covor zăceau bucăți mari de tencuială care căzuseră probabil din tavan. Ferestrele urmau să fie și ele înlocuite, dar până atunci prin cameră șuiera un vânt năprasnic. în sufragerie nu era decât o singură persoană. Eram destul de surprinsă că se afla totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puteam să-l privesc. în schimb, am închis ochii și m-am rugat ca Luke să plece, să moară sau ceva de genul ăsta. Ajunsesem lângă el exact în aceeași poziție în care stătusem mai înainte la marginea patului. în timp ce zăceam țeapănă și neînduplecată ca un cadavru, Luke a început să mă mângâie, dându-mi la o parte părul de pe ceafă. Oripilată de îndrăzneala lui, aproape că nici nu mai respiram. Cum își permite? m-am gândit furioasă. Ei bine, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
făcea Luke? Am înghițit cu noduri. Ticălosul reușise cine știe cum să-și bage mâna pe sub bariera țeapănă a brațului meu și îmi mângâia sfârcurile cu niște mișcări atât de blânde și de ușoare încât se întăreau ca niște crampoane. însă, eu zăceam în continuare ca o bucată de carne neînsuflețită. Luke s-a tras și mai aproape, lipindu-se de mine. Numai bine ca să-i simt erecția de dimineață. Sunt înnebunită după penisurile semi-umflate, m-am gândit visătoare. Evident, nu sunt la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de izolare, de înstrăinare care mă însoțise toată ziua s-a intensificat. Mă simțeam singură și îngrozită. Și bună de nimic. Era sâmbătă seara, iar eu ar fi trebuit să mă pregătesc să ies și să mă distrez. în schimb, zăceam în pat. Grija mea cea mai mare era Luke. Niciodată nu mă mai simțisem atât de lipsită de vlagă. Știam că în seara aia avea să iasă în oraș și să se distreze fără mine. Se putea chiar - am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
colega mea de apartament... Da, sigur, dar să ai grijă de tine! Apartamentul arăta ca desprins dintr-un documentar rock. Peste tot erau împrăștiate cutii de bere, sticle și scrumiere pline ochi. Niște indivizi necunoscuți dormeau pe canapea. Un altul zăcea pe podea. Nimeni nu s-a mișcat când am intrat înăuntru. Când am deschis frigiderul ca să bag bucata de brânză, o avalanșă de cutii de bere a căzut și s-a împrăștiat pe pardoseala din bucătărie cu un zgomot îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca să-mi pot adormi simțurile. Și până la salariu nu mai aveam nici un ban ca să-mi refac stocul. Toată ziua mă simțisem așa de deprimată că nici nu fusesem în stare să mă duc la lucru. N-avusesem forță decât să zac pe canapea, vag îngrozită, conștientizând cât de rar îmi bătea inima și dorindu-mi să fi avut destulă energie ca să-mi tai venele. Carlos dispăruse din nou, după ce la petrecere reușise să afle - nu se știe cum - că Brigit îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și după aceea la Sall Jessy Raphael. Am mâncat o cutie de înghețată și o pungă de dimensiuni familiare de chipsuri cu gust de tortilla. După care am tras un pui de somn. Când Brigit s-a întors de la muncă, zăceam întinsă pe canapea, îmbrăcată cu o pereche de pantaloni de trening și un top cu sutien și mâncam fulgi Toast direct din cutie. Pentru că, așa cum știe toată lumea, cerealele mâncate din cutie - ca și batoanele Club Milks fărâmițate sau orice altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vară să ne jucăm cu el de-a „Omul mort din mlaștina lui O’Leary“. Nu era mare scofală. Unul dintre noi se prefăcea că-l pocnește în cap pe celălalt cu vătraiul, apoi cel care fusese lovit trebuia să zacă pe jos vreo câteva secole, după care altcineva trebuia să fie domnul Bourke, să vină și să mimeze că vomită. Odată, Claire a jucat așa de bine partea cu vomatul, încât a vomat pe bune. A fost grozav! Când mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
petrolului. în mod normal, aș fi fost îngrozită de situația familiei noastre care stătea, în septembrie, în grădina din fața casei mâncând sandviciuri cu banane. Vara era în regulă, dar odată ce toată lumea se întorsese la școală, nu se mai făcea să zaci așa. întotdeauna am fost extrem de preocupată de ceea ce gândeau ceilalți despre mine. Dar de data asta nu-mi mai păsa. Nu mă mai interesa absolut deloc. Mă holbam la trecători cu ochii adânciți în orbite, copleșită de disperare. — Omul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sune. — Cine naiba o fi? m-am întrebat, sperând că era o greșeală ca să pot să urlu la cel care sunase. Iar cu tine n-am terminat încă, am amenințat, în timp ce mă îndreptam către telefon, rochia de femeie matură, care zăcea mototolită lângă perete. —ALO, am mugit în receptor plină de draci. —Ăăăă, tu ești Rachel? s-a auzit vocea unui bărbat. — DA, am recunoscut eu gata să pornesc la luptă. Sunt Luke. ȘI? —Iartă-mă, n-am vrut să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]